240,120 matches
-
( - "Perifereia Ionion Nision") este un arhipelag din Marea Ionică, organizat ca una din cele 13 regiuni ale Greciei, subdivizat în 4 prefecturi. Capitala este orașul Corfu. sunt compuse din șapte insule principale din apropierea coastelor occidentale ale Greciei. Aceste insule sunt predominant muntoase, cu un climat blând și relativ umed. Vegetația este abundentă, cu păduri. Principalele produse agricole sunt stafidele, măslinele, strugurii, cerealele, fructele și legumele. Activitățile principale sunt pescuitul, construcțiile navale și
Insulele Ionice () [Corola-website/Science/305072_a_306401]
-
13 regiuni ale Greciei, subdivizat în 4 prefecturi. Capitala este orașul Corfu. sunt compuse din șapte insule principale din apropierea coastelor occidentale ale Greciei. Aceste insule sunt predominant muntoase, cu un climat blând și relativ umed. Vegetația este abundentă, cu păduri. Principalele produse agricole sunt stafidele, măslinele, strugurii, cerealele, fructele și legumele. Activitățile principale sunt pescuitul, construcțiile navale și fabricarea de săpun. Insulele Ionice formează o regiune administrativă a Greciei care grupează șase dintre principalele insule ale arhipelagului care îi dau numele
Insulele Ionice () [Corola-website/Science/305072_a_306401]
-
sunt compuse din șapte insule principale din apropierea coastelor occidentale ale Greciei. Aceste insule sunt predominant muntoase, cu un climat blând și relativ umed. Vegetația este abundentă, cu păduri. Principalele produse agricole sunt stafidele, măslinele, strugurii, cerealele, fructele și legumele. Activitățile principale sunt pescuitul, construcțiile navale și fabricarea de săpun. Insulele Ionice formează o regiune administrativă a Greciei care grupează șase dintre principalele insule ale arhipelagului care îi dau numele: Corfu, Paxos, Itaca, Cefalonia, Leucada și Zante. Insula Cythera, situată la sud
Insulele Ionice () [Corola-website/Science/305072_a_306401]
-
relativ umed. Vegetația este abundentă, cu păduri. Principalele produse agricole sunt stafidele, măslinele, strugurii, cerealele, fructele și legumele. Activitățile principale sunt pescuitul, construcțiile navale și fabricarea de săpun. Insulele Ionice formează o regiune administrativă a Greciei care grupează șase dintre principalele insule ale arhipelagului care îi dau numele: Corfu, Paxos, Itaca, Cefalonia, Leucada și Zante. Insula Cythera, situată la sud de Peloponez, este atașată periferiei Attica. Această „periferie” este împărțită în patru „unități regionale” corespunzătoare vechilor nome ale Greciei, prefecturi: Potrivit
Insulele Ionice () [Corola-website/Science/305072_a_306401]
-
care avea ca scop securizarea teritoriului pentru guvernul lui Petliura și crearea unei zone tampon între Polonia și Rusia. 65.000 de soldați polonezi și 15.000 de soldați ucraineni au luat parte la expediția inițială, al cărei obiectiv militar principal era depășirea prin flanc a forțelor bolșevice și distrugera lor dintr-o singură lovitură. După cucerirea unei victorii în sud, Marele Stat Major polonez a planificat o retragere rapidă a Armatei a III-a și întărirea frontului de nord, unde
Operațiunea Kiev (1920) () [Corola-website/Science/305075_a_306404]
-
forțelor bolșevice și distrugera lor dintr-o singură lovitură. După cucerirea unei victorii în sud, Marele Stat Major polonez a planificat o retragere rapidă a Armatei a III-a și întărirea frontului de nord, unde Piłsudski aștepta să se dea principala bătălie cu Armata Roșie. Frontul de sud era apărat de forțele ucrainene aliate cu polonezii. Pe 7 mai, forțele polono-ucrainene au intrat în Kiev. Forțele lui Pilsudski erau împărțite în trei armate. De la nord la sud, acestea erau Armatele a
Operațiunea Kiev (1920) () [Corola-website/Science/305075_a_306404]
-
afară din Ucraina centrală și au cucerit Vinniția. Forțele combinate polono-ucrainene au cucerit Kievul pe 7 mai, trebuind să înfrângă doar o rezistență slabă. Pe 9 mai, trupele poloneze au sărbătorit cucerirea Kievului prin organizarea unei parade a victoriei pe principala stradă a orașului. Locuitorii capitalei au privit cu o totală lipsă de entuziasm această demonstrație de forță, de vreme ce nu ucrainenii lui Petliura mărșăluiau victorioși, ci polonezii lui Piłsudski, pe care populația îi considera doar altă armată de ocupație. După încheierea
Operațiunea Kiev (1920) () [Corola-website/Science/305075_a_306404]
-
respective. În scrierile sale, limba literară rusă se eliberează definitiv de elementele literaturii bisericești, făcându-se purtătorul de cuvânt al așa zișilor ""înnoitori"" în conflict cu purtătorii tradțiilor arhaicizante. În secolul al XIX-lea literatura rusă cunoaște o deosebită înflorire. Principalele tendințe din această perioadă sunt romantismul și realismul. Operele lui Aleksandr Pușkin marchează începutul literaturii ruse moderne. Scriitori contemporani cu Pușkin: - Ivan Andreevici Krîlov, autor de fabule. - Aleksandr Griboiedov, autor dramatic. - Vladimir Odoievski, autor de nuvele ("Nopți ruse"). În domeniul
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
poezii lirice Marina Țvetaeva trăiește între anii 1927 și 1939 în emigrație, întoarsă în Uniunea Sovietică se sinucide (majoritatea biografilor afirmă că, de fapt, a fost asasinată de NKVD) în 1941. Numeroase romane apărute în anii '20 au ca teme principale evenimente din timpul revoluției sau din războiul civil. - Dmitri Furmanov în romanul "Ceapaev" (1923), scris cu patetism "revoluționar", evită, totuși, idealizarea eroilor, cum va fi cazul, mai târziu, în realismul socialist. - Konstantin Fedin, autor al romanului "Orașe și ani" (1924
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
Călăuza turistică a Banatului", precum și prima revistă turistică, în 1895, "Turismul Bănățean" care după doi ani, se transformă în primul ziar sportiv al Banatului, "Sportul Bănățean". În 1948, societatea este desființată, iar după 1990 a fost reconstituită, având ca obiectiv principal revigorarea turismului montan bănățean. Se înființează în martie 1893, la Sinaia, Societatea Carpatină Sinaia. Societatea a funcționat până în anul 1913 și i se datorează deschiderea mai multor drumuri în Bucegi, amenajarea potecii de pe Valea Jepilor, amenajarea peșterii Ialomiței, construcția cabanei
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
mult de 60% dintre turiștii străini provin din țările membre UE), rivalizând și fiind la concurență cu țări precum Bulgaria, Grecia, Italia sau Spania. Stațiuni precum Mangalia, Saturn, Venus, Neptun, Olimp și Mamaia (numite uneori și "Riviera Română") sunt printre principale atracții turistice pe timp de vară. În timpul iernii, stațiunile de schi de pe Valea Prahovei și din Poiana Brașov sunt destinațiile preferate ale turiștilor străini. Pentru atmosfera lor medievală și pentru castelele aflate acolo, numeroase orașe transilvănene precum Sibiu, Brașov, Sighișoara
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
pentru castelele aflate acolo, numeroase orașe transilvănene precum Sibiu, Brașov, Sighișoara, Cluj-Napoca sau Târgu Mureș au devenit niște importante puncte de atracție pentru turiști. De curând s-a dezvoltat și turismul rural ce se concentrează asupra promovării folclorului și tradițiilor. Principalele puncte de atracție le reprezintă Castelul Bran, mânăstirile pictate din nordul Moldovei, bisericile de lemn din Transilvania ori Cimitirul Vesel din Săpânța. Alte atracții turistice importante din România sunt cele naturale precum Delta Dunării, Porțile de Fier, Peștera Scărișoara și
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
exterioară, intrate în patrimoniul turistic mondial, își păstreaza frumusetea după mai bine de 450 de ani. Prin funcțiile sale complexe, prin poziția în cadrul țării și prin numeroasele obiective cu valoare istorică, arhitectonică și de altă natură, Bucureștiul reprezintă unul dintre principalele centre turistice ale României. Bucureștiul se remarcă prin de amestecul eclectic de stiluri arhitecturale, începând de la Curtea Veche, rămășițele palatului din secolul al XV-lea al lui Vlad Țepeș - cel care a fost fondatorul orașului și, totodată, sursa de inspirație
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
se organizează, în fiecare an, Târgul de Turism al României. Potențialul turistic constituie o componentă esențială a ofertei turistice și o condiție indispensabilă a dezvoltării turismului. Prin dimensiunile și diversitatea elementelor sale, prin valoarea și originalitatea acestora, el reprezintă motivația principală a circulației turistice. Evaluarea corectă a componentelor sale, analiza posibilităților de valorificare eficientă a acestora presupune elaborarea unui sistem național și categorial adecvat care să permită conturarea unei strategii coerente a dezvoltării activității turistice. Atracția turistică este motivul fundamental și
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
nu toți ajung în stațiuni. Doar 10% dintre turiști sunt cetățeni străini. Relieful - este cel mai variat și important element de potențial turistic atât prin valoarea peisagistică cât și prin posibilitățile largi de practicare a turismului pe care le oferă. Principalele atracții ale reliefului sunt generate de: Relieful se constituie atât ca atracție turistică de sine stătătoare, stimulând practicarea drumeției, alpinismului, odihnei și recreerii, speoturismului cât și în suport pentru alte elemente de potențial. Clima - contribuie la crearea ambianței favorabile călătoriei
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
de cura. Existența acestora a favorizat dezvoltarea turismului balneoclimateric și valorificarea lor pentru tratarea unor game largi de afecțiuni. Factorii naturali de cură în turismul balnear sunt: Apele minerale și termominerale - volumul rezervelor, calitățile terapeutice, varietatea conținutului lor, acestea reprezintă principalul factor natural de cură din România, de care se leagă o parte importantă din activitatea balneoturistică a României. Apele minerale din România au un conținut deosebit de variat în elemente chimice și de aceea prezintă o mare complexitate și diversitate sub
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
se poate practica o gamă largă de forme de turism. Cele mai importante forme de turism întâlnite sunt: - stațiunea Borșa care beneficiază și de condiții pentru realizarea tratamentelor balneare, practicarea sporturilor de iarnă și a drumețiilor; - stațiunea balneoclimaterică Ocna Șugatag. Principalii factori terapeutici sunt apele minerale cloruro - sodice concentrate, recomandate în afecțiunile reomatismale ale aparatului locomotor; - valea Vaserului - este cel mai atratctiv traseu turistic al Munților Maramureșului, cazarea fiind posibilă la cabanele silvice, de vânătoare, forestiere și miniere. Este propusă includerea
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
hore, șezători, nunți, boteze). Dacă turiștii doresc pe parcursul șederii lor pot iniția în practicarea unor meșteșuguri precum: țesut, olărit, încondeiatul ouălelor, sculptura etc. Din punct de vedere al resurselor naturale și al resurselor turistice antropice, România este foarte bine reprezentată, principalele atracții turistice o reprezintă elementele de etnografie, folclor, arta populară, rezervațiile naturale , statiuni balneoclimaterice precum și fondul cinegetic românesc. În ceea ce privește structurile de primire România are o imagine destul de bună pentru viitor, dar totuși ar fi loc și pentru mai bine, astfel
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
industrializarea unor regiuni din Basel-Provincie. Cele două cantoane au căzut de acord în principiu pentru unificare, însă în 1969, populația din Basel-Provincie a optat pentru păstrarea independenței în cadrul unui referendum. Se crede că diferențele economice tot mai mici sunt motivul principal pentru care populația și-a schimbat atitudinea. Votul celor din Basel-Provincie nu a reprezentat sfârșitul relațiilor strânse dintre cele două cantoane, care au semnat mai multe înțelegeri de cooperare, cum ar fi contribuția cantonului Basel-Provincie la Universitatea Basel, începând cu
Cantonul Basel-Provincie () [Corola-website/Science/305077_a_306406]
-
două cantoane, care au semnat mai multe înțelegeri de cooperare, cum ar fi contribuția cantonului Basel-Provincie la Universitatea Basel, începând cu 1976. Cantonul se află în nordul Elveției. Munții Jura traversează cantonul, care este drenat de râurile Ergolz și Birs. Principalele produse agricole sunt fructele, produsele lactate și creșterea vitelor. Industriile cele mai importante sunt textilă, metalurgică și chimică. face parte din centrul economic din jurul orașului Basel, care inculde părți din Franța și Germania, precum și ambele cantoane Basel. Începând cu anii
Cantonul Basel-Provincie () [Corola-website/Science/305077_a_306406]
-
fiind și ele de folosință oficială. Adepții ideii de limbă muntenegreană sunt totodată adepții independenței Muntenegrului. Intelectualii din Centrul PEN muntenegrean, protestând împotriva constituției Republicii Muntenegru din 1992, care prevedea că limba oficială a republicii este sârbă, aduc ca argument principal dreptul fiecărei națiuni de a-si avea limba proprie, sprijinindu-se pe exemplele limbilor croată și bosniacă. Ei nu neagă apartenența limbii muntenegrene la acelasi diasistem slav de centru-sud că și celelalte trei limbi din acestă, dar cer că limba
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
avea limba proprie, sprijinindu-se pe exemplele limbilor croată și bosniacă. Ei nu neagă apartenența limbii muntenegrene la acelasi diasistem slav de centru-sud că și celelalte trei limbi din acestă, dar cer că limba lor să se numească oficial muntenegreană. Principalul susținător al ideii de limbă muntenegreană a fost profesorul Vojislav P. Nikčević, de la Universitatea din Nikšić, care a dezvoltat această idee încă din 1968, fiind autorul primelor lucrări normative pentru această limbă (vezi mai jos Oficializarea limbii muntenegrene). Adepți ai
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
termenului „limba muntenegreană”. Adversarii ideii de limbă muntenegreană sunt totodată adepții uniunii statale cu Șerbia, de exemplu lingviștii Mihajlo Sćepanović, Branislav Brborić, Slobodan Remetić, Drago Ćupić și Mâțo Pižurica. Ei consideră că muntenegrenii vorbesc limba sârbă și aduc ca argument principal faptul că nu există diferențe semnificative între limba vorbită în Muntenegru și cea vorbită în Șerbia. Alt argument este că în general muntenegrenii s-au considerat în decursul istoriei sârbi, desi Muntenegrul a fost multă vreme independent de Șerbia. Într-
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
a Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor, viitoarea Iugoslavie. Că în general muntenegrenii se considerau sârbi reiese și din legea muntenegreană a învățământului din 1911, conform căreia era obligatoriu învățământul primar în școli sârbești de stat sau private, și printre materiile principale era istoria sârbilor și limba sârbă. În general, lingviștii din afara spațiului ex-iugoslav, neimplicați emoțional în problema, fac o distincție netă între punctul de vedere sociolingvistic și cel lingvistic propriu-zis. De exemplu Paul-Louis Thomas, profesor la Universitatea Paris-Sorbona (Paris IV), unde
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
Dictatorul (The Great Dictator, Marele Dictator) este un film regizat de către Charles Chaplin, care joacă și rolul principal. Lansat pe marele ecran la data de 15 octombrie 1940, filmul este o satiră a lui Adolf Hitler și a nazismului. Filmul lui Chaplin este excepțional mai ales pentru acea perioadă (1940), când Statele Unite ale Americii nu se aflau încă
Dictatorul (film din 1940) () [Corola-website/Science/305080_a_306409]