224,754 matches
-
nord-est și est cu Ținutul Tutova, la est cu Ținutul Covurluiului și la sud cu Ținutul Slam Râmnic din Muntenia. Ținutul Tecuci a existat de la începutul secolului al XV-lea și până în anul 1864, când ținuturile au fost desființate, iar teritoriul României a fost reorganizat în unități administrativ-teritoriale denumite județe. se afla într-o zonă colinară împădurită din podișul Moldovei, foarte lungă și strâmtă, străbătută de râul Bârlad și mărginită la vest de râul Siret. Dealurile coboară de la altitudinea de 400
Ținutul Tecuciului () [Corola-website/Science/334567_a_335896]
-
Siret. Dealurile coboară de la altitudinea de 400 de metri (la nord) până sub 200 de metri (la sud), în lunca mlăștinoasă a Siretului. Forma alungită a ținutului era determinată de mărginirea sa de culmi paralele, foarte apropiate una de alta. Teritoriul ținutului a variat în diferite perioade, cuprinzând orașul Tecuci și târgurile Ivești și Nicorești. Prima atestare documentară a acestui ținut apare într-un act din 1 septembrie 1435, prin care voievodul Iliaș (fiul lui Alexandru cel Bun) îi comunica lui
Ținutul Tecuciului () [Corola-website/Science/334567_a_335896]
-
septembrie 1435, prin care voievodul Iliaș (fiul lui Alexandru cel Bun) îi comunica lui Vladislav, „iubitului Crai al Poloniei, Lituaniei, Rusiei și Domnitor al multor țări”, că se împăcase cu fratele său Ștefan, căruia îi dăduse în stăpânire mai multe teritorii din partea de sud a țării, ce se aflau în Ținutul Vasluiului, Ținutul Tutova, Ținutul Covurluiului și Ținutul Tecuciului („...orașul Vaslui și ocolul ce ascultă de acest oraș, și ținutul de la Tutova și târgul Bârladului, cu tot ocolul, și morile Covurluiului
Ținutul Tecuciului () [Corola-website/Science/334567_a_335896]
-
în fruntea lor un pârcălab și un ispravnic. Pârcălabul avea atribuții administrative și fiscale, în timp ce ispravnicii aveau atribuții judecătorești și polițienești. Numărul ocoalelor a variat de la o perioadă la alta. Astfel, între anii 1774-1803 a avut loc o modificare a teritoriului ținutului Tecuci; Ocolul Polocinului din Ținutul Putnei a trecut la Ținutul Tecuciului, iar Ocolul Ghilieștilor a trecut de la Ținutul Tecuciului la Ținutul Putnei. În statistica Moldovei din 1803, extrasă din Condica Liuzilor, ținutul Tecuciului era împărțit în șase ocoale: Bârlad
Ținutul Tecuciului () [Corola-website/Science/334567_a_335896]
-
ținutul Tecuciului era împărțit în șase ocoale: Bârlad, Berheci, Nicorești, Polocin, Târg și Zeletin. Ținutul Tecuciului a fost desființat în anul 1864, în urma reformei administrative a Principatelor Române prin care s-au desființat toate ținuturile și s-au înființat județele. Teritoriul ținutului Tecuci a fost inclus în nou-înființatul județ Tecuci.
Ținutul Tecuciului () [Corola-website/Science/334567_a_335896]
-
kilometri. În parc cresc plopul canadian și plopul piramidal, castanul sălbatic, mai multe specii de salcâm și arțar, salcie albă, tei, frasin, catalpa, pin negru, Sophora japonică. Lacul a fost populat de crap, caras, în apele lui înotau rațe. Pe teritoriul parcului se află Teatrul de Vară, cu o capacitate de 5000 de locuri; cinematograful de zi; orășelul copiilor "Andrieș"; plaja; stația de bărci. De-a lungul timpului, parcul cu lac a servit drept bază, pentru diverse sporturi nautice. Pe teritoriul
Parcul Valea Morilor () [Corola-website/Science/334575_a_335904]
-
teritoriul parcului se află Teatrul de Vară, cu o capacitate de 5000 de locuri; cinematograful de zi; orășelul copiilor "Andrieș"; plaja; stația de bărci. De-a lungul timpului, parcul cu lac a servit drept bază, pentru diverse sporturi nautice. Pe teritoriul parcului funcționau trei școli de canotaj. Au fost amenajate terenuri de sport și locuri de pescuit pentru amatori. Pe timp de iarnă, pe gheața lacului se organiza un patinoar orășenesc. A fost, de asemenea și un turn pentru salturi cu
Parcul Valea Morilor () [Corola-website/Science/334575_a_335904]
-
ocupat funcția de șef al ambelor camere ale Departamentului Asiatic din cadrul Ministerului imperial al Afacerilor Externe; și, încă mai târziu, a fost președinte al Comisiei transfrontaliere din Orenburg. La cererea comandantului suprem din Georgia, Aleksei Ermolov, a fost trimis în teritoriu pentru instrucțiuni speciale. În 1825 a fost numit guvernator al regiunii Basarabia, rămânând în funcție până la 1828. A murit în 1832.
Vasili Timkovski () [Corola-website/Science/334596_a_335925]
-
est Chină este spălata de către marile de vest ale Oceanului Pacific. Suprafață Chinei este de 9.6 milioane km ². Chină este cea mai mare țară din Asia și a treia cel mai mare țară din lume, după Rusia și Canada. Pe teritoriul Chinei, există mai multe tipuri de climă. Lungimea totală a frontierelor terestre din Chină este de 22 117 km, fiind vecină cu 14 țări. Coasta maritimă a Chinei se întinde de la granița cu Coreea de Nord, în nord, cu Vietnam la sud
Geografia Chinei () [Corola-website/Science/334589_a_335918]
-
a lungul întregului an; verile sunt lungi, umede și călduroase, iar iernile sunt scurte, cu temperaturi mai scăzute. Chină încadrează o mare varietate de forme de relief și varietate corespunzătoare de resurse naturale. În general, cele mai mari înălțimi de pe teritoriul Chinei se găsesc în vest, unde se află unii dintre cei mai înalți munți de pe Pământ. Trei dintre aceștia, munții Tien Shan, Kunlun și Qinling, datează din perioada Paleozoica de ridicare muntoasă (orogeneza), care a început în perioada Carbonifera și
Geografia Chinei () [Corola-website/Science/334589_a_335918]
-
specii, cu peste 300 de arbori, iar în comuna Fengxiang există doar o specie de arbori, fiecare cu o vârstă de peste 400 de ani. Fauna Chinei este foarte bogată și variată. Pentru ocrotirea elementelor rare de floră și fauna, pe teritoriul Chinei există peste 100 parcuri naturale. Printre animalele ocrotite, cel mai cunoscut este ursul panda. Fauna pădurii este rară și adaptată frigului: mamifere cu blană deasa, mai ales ursul brun, erbivore care vin iarnă din tundra, păsări care sosesc vară
Geografia Chinei () [Corola-website/Science/334589_a_335918]
-
Istoria Brazilie începe cu popoarele indigene de pe teritoriul brazilian. Portugalia a colonizat Brazilia la începutul secolului al XVI-lea. Din motive politice (Tratatul de la Tordesillas) se consideră, în mod oficial, că Brazilia a fost descoperită de Pedro Álvares Cabral, un navigator portughez care a ajuns, din eroare, pe
Istoria Braziliei () [Corola-website/Science/334592_a_335921]
-
din eroare, pe țărmurile Braziliei pe 25 aprilie 1500. Navigatorul spaniol Vicente Yáñez Pinzón debarcase, în locul unde se află astăzi localitatea Fortaleza, încă din 26 ianuarie 1500. Cabral a denumit locul "as Terras de Vera Cruz" (pământurile adevăratei cruci), și teritoriul a devenit colonie portugheză. Colonii portughezi au rebotezat locurile "brasil", după numele unei varietăți de lemn de culoarea jăratecului, foarte căutat nu numai pentru culoarea sa, ci și pentru construcția de nave. Indienii Tupinambás au fost denumiți de portughezi brasileros
Istoria Braziliei () [Corola-website/Science/334592_a_335921]
-
Văzând incapacitatea de reacție a Madridului, colonii s-au eliberat singuri. În secolul al XVIII-lea, sclavi care lucrau pe plantațiile de trestie de zahăr din statul Pernambouc s-au răsculat și au fugit în munți. Ei au fondat un teritoriu autonom (quilombo), denumit Palmares. Această rebeliune, care a durat aproape un secol, a fost cea mai mare răscoală a sclavilor din istorie. Sclavia a fost abolită pe 13 mai 1888. Brazilia și-a câștigat independența abia pe 7 septembrie 1822
Istoria Braziliei () [Corola-website/Science/334592_a_335921]
-
extinsă de la nord la sud, Brazilia are mai multe tipuri de climă. Amazonul, fluviul cu cel mai întins bazin de pe Glob, domină rețeaua hidrografică a țării. Unii afluenți ai săi (cum ar fi Rio Negro, Madeira, Parana) de asemenea străbat teritoriul brazilian. Vegetația este reprezentată de pădurile ecuatoriale ("selva") și de savane. La Rio de Janeiro se află celebra „Căpățână de zahăr” („Muntele Corcovado”). Colonizarea europeană a fost preponderent portugheză, ceea ce a făcut ca Brazilia să reprezinte cea mai importantă concentrare
Geografia Braziliei () [Corola-website/Science/334591_a_335920]
-
perioadă, având în vedere ca preoții făceau numai seminarul teologic, apoi finalizează Seminarul Pedagogic Universitar din Cernăuți (1942-1943), cu examen de capacitate la religie (1946). În 1938 este hirotonisit preot în parohia Rângaci, lângă Hotin, unde a slujit până la ocuparea teritoriului de către Rusia sovietică. S-a refugiat peste Prut, unde a găsit adăpost la Artur Gorovei. Un timp a slujit în satul Ruși-jud. Baia (1940-1941), iar la eliberarea Basarabiei a fost numit la parohia Marșenița-Hotin, din ținutul natal (1941-1944); a mai
Alexandru Bardieru () [Corola-website/Science/334604_a_335933]
-
din 1917 și Secretar general al Ministerului de Război în anul 1918. A condus delegația militară română la conferința de la Odessa din 3/16-7/20 ianuarie 1917, în care s-au discutat condițiile unei eventuale reorganizări a Armatei României pe teritoriul Basarabiei. După război a îndeplinit funcția de Inspector general al artileriei, în perioada (1918-1928). A trecut în rezervă în anul 1928.
Alexandru Referendaru () [Corola-website/Science/334614_a_335943]
-
Formate inițial ca să protejeze zonele kurde, YPG au devenit un oponent important al Statului Islamic (SIIL). Organizația cooperează cu luptători din opoziția siriană împotriva SIIL, dar evită în general să atace forțele guvernului sirian, care controlează câteva enclave non-kurde din teritoriul kurd. Natura legăturilor dintre YPG și Partidul Muncitorilor din Kurdistan este disputată. YPG au fost inițial formate în 2004 de către Partidul Uniunea Democratică (PYD) în Kurdistanul de Sud și au fost puse la dispoziția Comitetului Suprem Kurd (din care face
Unitățile de Apărare a Poporului () [Corola-website/Science/334633_a_335962]
-
PYD) în 2012. Gruparea a adoptat inițial o atitudine defensivă în Războiul Civil Sirian. Dar conflictul a izbucnit între YPG și islamiști după ce organizația a alungat un grup de jihadiști din Ras al-Aïn. Ulterior, YPG au început să avanseze în teritorii controlate de SIIL și locuite în special de arabi, precum orașul de frontieră Tell Abyad, în iunie 2015. YPG se consideră o armată populară democratică și organizează alegeri interne ca metodă de numire a ofițerilor. Deși predominant kurdă, a atras
Unitățile de Apărare a Poporului () [Corola-website/Science/334633_a_335962]
-
democratică și organizează alegeri interne ca metodă de numire a ofițerilor. Deși predominant kurdă, a atras un număr crescând de arabi, inclusiv luptători care dezertează din principalele grupări de opoziție, precum și din satele cu populație mixtă sau predominant arabă din teritoriul controlat de YPG, care văd gruparea ca pe cel mai bun garant al securității regionale. De asemenea, în rândurile sale luptă și un număr de creștini ne-kurzi, iar organizația are legături strânse cu miliția asiriană/siriacă Sutoro și cu
Unitățile de Apărare a Poporului () [Corola-website/Science/334633_a_335962]
-
Partidului Uniunea Democratică, Saleh Muslim, a declarat pentru Stêrk TV că evenimentele de la Til Koçer vor conduce la schimbări în situația economică și politică a Kurdistanului de Vest și că acest succes crează o alternativă împotriva eforturilor de a menține teritoriul supus unui embargou. La începutul lui ianuarie 2014, ofensiva YPG împotriva forțelor islamiste și rebele a fost respinsă în bătălia de la Tall Hamis. YPG au respins apoi la rândul lor o ofensivă a jihadiștilor Statului Islamic în Irak și Siria
Unitățile de Apărare a Poporului () [Corola-website/Science/334633_a_335962]
-
54 de morți în rândurile kurde, contra a 473 de morți, din care trei „emiri”, în rândurile islamiștilor din Statul Islamic. Pe 10 septembre, YPG și Armata Siriană Liberă au creat un centru de operațiuni comun având ca obiectiv recâștigarea teritoriilor controlate de Satul Islamic. În septembrie, Statul Islamic a lansat o nouă ofensivă contra YPG la Kobanî. Luptele au durat trei luni și au făcut numeroase victime. Deși inițial islamiștii au ocupat o mare parte a localității, YPG au reușit
Unitățile de Apărare a Poporului () [Corola-website/Science/334633_a_335962]
-
comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în nordul României, pe teritoriul județului Bistrița Năsăud. Aria naturală se întinde în extremitatea nordică a județului Bistrița Năsăud, pe teritoriul administrativ al comunei Rebrișoara. Aceasta este străbătuta de drumul comunal DC1, care leagă peșteră Izvorul Tăușoarelor de satul Gersa ÎI. Instituirea regimului de arie
Peștera Tăușoare (sit SCI) () [Corola-website/Science/334664_a_335993]
-
florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în nordul României, pe teritoriul județului Bistrița Năsăud. Aria naturală se întinde în extremitatea nordică a județului Bistrița Năsăud, pe teritoriul administrativ al comunei Rebrișoara. Aceasta este străbătuta de drumul comunal DC1, care leagă peșteră Izvorul Tăușoarelor de satul Gersa ÎI. Instituirea regimului de arie naturală protejată pentru situl de importanță comunitară „Peșteră Tăușoare” s-a făcut prin "Ordinul Ministerului Mediului
Peștera Tăușoare (sit SCI) () [Corola-website/Science/334664_a_335993]
-
postul din Basarabia și a trecut în subordinea șefului armatelor Frontului Sud-Vestic. Pe seama lui Evreinov au fost puse preocupări serioase pentru asigurarea armatei, efectuarea mobilizării și evacuării. În anii 1914-1915 Evreinov a fost guvernator interimar la Cernăuți și Przemysl, pe teritoriul Austro-Ungar ocupat de trupele ruse în timpul ofensivei. Pentru munca depusă în acea perioadă a fost ridicat în grad de consilier de stat. În anii 1915-1916, pentru scurte perioade de timp, a fost un guvernator interimar al guberniilor Samara și Iaroslaval
Serghei Evreinov () [Corola-website/Science/334643_a_335972]