240,120 matches
-
De la conceperea lui în 1946 și până la lansare, proiectul construirii unui telescop spațial a fost întârziat repetat de probleme tehnice și de buget. În plus, imediat după lansarea din 1990 s-a descoperit că oglinda lui principală suferea de o aberație de sfericitate, aberație care compromitea grav capacitățile telescopului. Totuși, după o misiune de întreținere din 1993, telescopul a atins calitățile preconizate în proiect, devenind un instrument vital atât pentru astronomie, cât și pentru publicul larg. face
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
dar aceasta nu a fost necesară. Aceste reparații vor face ca să funcționeze până în 2013 când va fi lansat succesorul lui, Telescopul Spațial James Webb, care va fi mult superior. Acesta însă va putea face observații doar în infraroșu, Hubble rămânând principalul telescop spațial pentru observarea spectrelor vizibil și ultraviolet. Istoria telescopului spațial Hubble începe în 1946, când astronomul Lyman Spitzer a scris un referat întitulat „Avantajele astronomice ale unui telescop pe orbită, în afara atmosferei terestre”. În acesta autorul a expus cele
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
la dispoziția publicului printr-o arhivă publică, la adresa http://archive.stsci.edu/hst. Datele sunt de obicei proprietate intelectuală — disponibile doar investigatorului principal și astronomilor desemnați de către acesta — timp de un an de la data realizării lor. În anumite circumstanțe investigatorul principal poate cere directorului STScI extinderea sau reducerea perioadei de proprietate intelectuală. Observațiile făcute pe "timpul la dispoziția directorului" sunt lipsite de perioada de proprietate intelectuală, și sunt imediat eliberate publicului. Datele de calibrare cum ar fi câmpurile plate sau cadrele
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
publicului larg, conținând imagini de la Hubble și informații despre observator. Eforturile promoționale sunt coordonate de Biroul de Promovare Publică (în ), înființat în 2000 pentru a aduce asigurări că contribuabilii americani văd beneficiile investiției lor în programul telescopului spațial. După 1999, principalul grup care se ocupă cu promovarea telescopului Hubble în Europa este "Centrul de Informații despre Hubble al Agenției Spațiale Europene" (în -HEIC). Acest birou a fost înființat la "Organismul European de Coordonare a Telescopului Spațial" (în ) din München în Germania
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
de întreținere ale navetei, telescopul poate fi alimentat cu energie de pe naveta spațială, și acest fapt poate fi realizat adăugând o sursă externă de energie (o baterie adițională) dar nu o schimbare a celor interne. Pe 25 iunie 2006, camera principală ("Camera pentru observații panoramice" - ACS) a încetat să funcționeze. Instrumentul de a treia generație fusese instalat de echipajul navetei spațiale "Columbia" în 2002. A fost proiectat cu electronică redundantă, care a fost pusă în funcțiune pe 30 iunie 2006 iar
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
Camera pentru observații panoramice (ACS) s-a defectat datorită unui scurtcircuit în sistemul de alimentare de rezervă. Canalul solar orb al instrumentului (în -SBC) a fost repus în funcțiune pe 19 februarie 2007 folosind electronica auxiliară, dar cele două canale principale, de ultraviolete și lumină vizibilă, canalul de înaltă rezoluție (în -HRC) și canalul de câmp larg (în -WFC) au rămas neoperaționale. Hubble orbitează în jurul Pământului în straturile superioare, extrem de rarefiate, ale atmosferei, și, în timp, orbita i se degradează datorită
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
giroscoapelor de pe Hubble are și ea un impact asupra datei de reintrare, întrucât un telescop controlabil poate fi orientat în așa fel încât să se minimizeze rezistența aerului. Nu tot telescopul ar arde la reintrarea în atmosferă. Părți din oglinda principală și din structura sa de susținere probabil ar supraviețui, putând produce pagube și chiar victime omenești (probabilitatea de victime omenești este estimată la 1 din 700 la o reintrare necontrolată). Dacă STS-125 are succes, atunci data de reintrare naturală va
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
Griffin. Misiunea de 11 zile, STS-125, a navetei spațiale Atlantis, programată pentru lansare la data de 8 octombrie 2008, va instala baterii noi, va înlocui toate giroscoapele, și va instala "Camera de câmp larg 3" și "Spectrograful pentru originile cosmosului". Principala unitate de prelucrare a datelor s-a defectat însă spre sfârșitul lunii septembrie 2008, împiedicând transmiterea de date. Această unitate are o rezervă, și din 25 octombrie 2008, Hubble a fost repornit și funcționează normal. Întrucât, însă, o defectare a
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
menționat, în conformitate cu biografia oficială a Depeche Mode, Fletch a înregistrat un album intitulat Toast Hawaii, în perioada sesiunilor de înregistrare a Some Great Reward, în 1984. Toate cântecele de pe album sunt cover-uri, iar el le interpretează din postura de vocalist principal. La acest album a contribuit și Alan Wilder și/sau Martin Gore la pian. Fotografia de pe copertă a fost realizată de Wilder. Totuși, ei nu au reușit să-l convingă pe Daniel Miller să producă acest album, astfel că există
Andrew Fletcher (muzician) () [Corola-website/Science/306237_a_307566]
-
ocuparea forței de muncă înainte de destrămarea Uniunii Sovietice în 1991. Din minele armene se extrage cupru, zinc, aur și plumb . Marea majoritate a energiei este produsă cu combustibil importat, inclusiv gaz și combustibil nuclear (pentru singura centrală nucleară) din Rusia, principala sursă de energie pe piața internă fiind cea hidroelectrică. Cantități mici de cărbune, gaz și petrol nu au fost încă aduse la suprafață. Ca si alte foste state, economia Armeniei suferă de pe urma moștenirii o economie planificată centralizată și defalcarea modelelor
Economia Armeniei () [Corola-website/Science/306239_a_307568]
-
nominal (circa 4,4 trilioane dolari SUA) și a treia economie a lumii, după SUA și China, ca mărime a PIB calculat conform parității puterii de cumpărare. Înainte de Restaurația Meiji (1868), ca. 80% din populația se ocupa cu agricultura, cultura principală fiind orezul. Istoria agriculturii Japoniei își are începuturile acum 2000 de ani, când s-a început cultivarea orezului, plantă adusă din străinătate. Alte plante care sunt cultivate în Japonia din vremuri străvechi sunt: grâu, orz, "awa" (Setaria italica), "hie" (Schinochloa
Economia Japoniei () [Corola-website/Science/306241_a_307570]
-
comunist. Mama, Iulia Tătar, născută Tanco, fiică de preot român. Ana Tătaru a copilărit în Bistrița, unde a frecventat mai mulți ani școala cu limba de predare germană (bacalaureatul la Năsăud). A studiat la universitatea din Cluj filologia cu specialitățile principale româna și engleza. În 1946 s-a înscris la secția română-franceză a facultății de litere a Universității din Cluj. S-a transferat însă la secția română-engleză. În anul IV a fost exmatriculată din cămin din cauza arestării tatălui ca „dușman de
Livia Ana Tătaru () [Corola-website/Science/306234_a_307563]
-
activat din iunie 1942 până în februarie 1943, când membrii grupului au fost arestați, judecați și condamnați la moarte prin decapitare. Mișcarea a redactat, tipărit și distribuit șase foi volante, prin care populația era îndemnată să se opună regimului nazist. Membrii principali ai mișcării au fost frații Sophie Scholl și Hans Scholl, precum și colegii lor Christoph Probst, Willi Graf și Alexander Schmorell, toți cu vârsta cuprinsă între 20 și 26 de ani. Acestui grup de tineri i s-a adăugat și profesorul
Trandafirul Alb () [Corola-website/Science/306242_a_307571]
-
mesajele lor antimilitariste. În februarie 1943, „” a adoptat o poziție mai viguroasă împotriva lui Hitler și a aparatului său de reprimare. Concret, această atitudine s-a tradus în faptul că ultimul manifest (al șaselea) a fost distribuit chiar în holul principal al Universității, în plus, au lansat slogane antihitleriste și au pictat caricaturi antinaziste pe zidurile din München și chiar pe porțile universității. Transformarea de fond a grupului (de la prietenie la mișcare socio-politică) apare evidentă în cel de-al șaptelea manifest
Trandafirul Alb () [Corola-website/Science/306242_a_307571]
-
a fost proiectată de Statele Unite în anii '60, în cadrul Programului Apollo. Principalul scop al acestui program, definit de președintele John F. Kennedy, a fost trimiterea unor oameni pe Lună și întoarcerea acestora în siguranță pe Pământ înainte de 1970. Astronava era compusă din mai multe componente/trepte care efectuau diverse funcții esențiale atingerii
Astronava Apollo () [Corola-website/Science/306245_a_307574]
-
să se întoarcă pe orbita Lunii. În final, doar o mică parte a vehiculului se întorcea pe Pământ. Vehiculele de lansare folosite pentru teste și pentru misiunile lunare au fost: Little Joe II, Saturn I, Saturn IB, și Saturn V. Principalul scop al acestui subansamblu ("Launch Escape System" în engleză) era să îndepărteze modulul de comandă, implicit capsula echipajului, de vehiculul de lansare în cazul apariției unei situații de urgență în timpul lansării. Situațiile prestabilite în care acest sistem trebuia să fie
Astronava Apollo () [Corola-website/Science/306245_a_307574]
-
pe platforma de lansare, sistemul de salvare putea să ducă modulul de comandă până la o înălțime la care puteau fi utilizate parașutele. Modulul de comandă era centrul de control al vehiculului spațial și în același timp, spațiul "locativ" al echipajului. Principalele componente erau: cabina presurizată a echipajului, panoul de instrumente și control, sistemul optic și electronic de ghidaj, sistemul de comunicație, sistemul de filtrare/purificare a aerului, sistemul de control cu reacție (în engleză "reaction control system" - RCS), bateriile, scutul termic
Astronava Apollo () [Corola-website/Science/306245_a_307574]
-
și 17 în modulul de service au mai fost încărcate un pachet de instrumente științifice, o cameră video și un mic satelit folosit pentru studierea lunii. O mare parte din modulul de service era ocupată de combustibil și de motorul principal, care avea sarcina de a plasa astronava pe orbita Lunii și de a o readuce pe orbita Pământului. Acest motor putea fi folosit pentru corecția traiectoriei între Pământ și Lună, putând fi repornit de mai multe ori. În timpul misiunii Apollo
Astronava Apollo () [Corola-website/Science/306245_a_307574]
-
la revenirea pe orbita Lunii. Avea două părți: "Modulul de coborâre" și "Modulul de ascensiune". A fost proiectat și construit de Grumman Aircraft Company, special pentru zborurile spațiale. Astronauții puteau supraviețui la bordul modulului lunar între 4 și 5 zile. Principalele componente ale "Modulului de coborâre" erau: "trenul" de aterizare, antena radarului, motorul de coborâre și combustibilul aferent. Acesta avea câteva compartimente folosite pentru transportul echipamentelor experimentale, a căruciorului mobil penru echipamente (Apollo 14), a "roverului lunar" (Apollo 15, 16 și
Astronava Apollo () [Corola-website/Science/306245_a_307574]
-
mari arii de influență: Este regiunea de vegetație cu cea mai mare extensiune spațială din Spania și este influențată de regiunea climatică omonimă. Valoarea amplitudinii termice și a cantitatea de precipitații ce cade in decursul apariția au determinat două zone principale: Această regiune de vegetație se întâlnește în partea de nord a Spaniei, unde predomină precipitațiile bogate și regulate și o climă ceva mai rece decât în restul teritoriului. Și această regiune poate fi împărțită în două zone principale: În funcție de etajarea
Geografia Spaniei () [Corola-website/Science/304722_a_306051]
-
două zone principale: Această regiune de vegetație se întâlnește în partea de nord a Spaniei, unde predomină precipitațiile bogate și regulate și o climă ceva mai rece decât în restul teritoriului. Și această regiune poate fi împărțită în două zone principale: În funcție de etajarea pe altitudine se pot întâlni următoarele trei etaje principale: Insule Canare prezintă o vegetație specifică, net diferențiată față de cea a Spaniei continentale. Sunt caracteristice specii cu un grad ridicat de endemism (aproximativ 500 de specii de plante se
Geografia Spaniei () [Corola-website/Science/304722_a_306051]
-
de nord a Spaniei, unde predomină precipitațiile bogate și regulate și o climă ceva mai rece decât în restul teritoriului. Și această regiune poate fi împărțită în două zone principale: În funcție de etajarea pe altitudine se pot întâlni următoarele trei etaje principale: Insule Canare prezintă o vegetație specifică, net diferențiată față de cea a Spaniei continentale. Sunt caracteristice specii cu un grad ridicat de endemism (aproximativ 500 de specii de plante se întâlnesc doar în aceste insule și nicăieri altundeva pe glob). Vegetația
Geografia Spaniei () [Corola-website/Science/304722_a_306051]
-
medii și biotopuri, consecință a unei varietăți considerabile de microzone climatice și zone bine diferențiate între ele. În Spania se pot întâlni, pe lângă altele, o serie de specii care au disparut din alte țări europene. Acest lucru se datorează în principal faptuli că, în trecut, Spania a fost un teritoriu mai puțin populat decât cel al unor țări precum Italia, Germania, Anglia, dar mai ales faptului că industrializarea timpurie a acestor țări a dus la distrugerea a nenumărate habitate și implicit
Geografia Spaniei () [Corola-website/Science/304722_a_306051]
-
în apropierea țărmului. Cele mai importante dintre insulele ce aparțin Spaniei sunt cele Baleare (localizate în Marea Mediterană) și cele Canare (localizate în Oc. Atlantic). La fel ca și hidrografia oricărei alte țări, cea a Spaniei este determinată de două tipuri principale de factori: climatici (repartiția și volumul precipitațiilor în timpul unui an) și geologici (relieful și solurile). Din cele aproximativ 1.800 de rîuri și pârâuri din Spania, doar Tago are un curs mai lung de 1.000 de km și doar
Geografia Spaniei () [Corola-website/Science/304722_a_306051]
-
declara remiză dacă pe durata unui număr stabilit de mutări (15, 50 etc.) nu a fost eliminată nicio piesă sau dacă aceeași configurație a pieselor se repetă pentru a treia oară. Matematicianul elvețian Ralph Gasser a estimat că, în varianta principală a jocului, numărul total de configurații valabile ale pieselor se ridică la 10 și că numărul total de partide distincte este de aproximativ 10. Tot el a demonstrat că o partidă în care ambii jucători joacă perfect se termină întodeauna
Țintar () [Corola-website/Science/304728_a_306057]