224,754 matches
-
douăzecișișapte de episcopii ale Bisericii Romano-Catolice din Germania, cu sediul în orașul Erfurt. se află în provincia mitropolitană a Arhidiecezei de Paderborn. Episcopia a fost întemeiată în anul 742 de către Sfântul Bonifaciu, dar în anul 755 a fost desființată iar teritoriul ei a fost înglobat în cel al Arhiepiscopiei de Mainz. Singurul episcop a fost un anume Adalar. În anul 1994, dieceza a fost reînființată ca sufragană a Arhiepiscopiei de Paderborn. După ce fostul episcop, Joachim Wanke, a demisionat în anul 2012
Dieceza de Erfurt () [Corola-website/Science/333941_a_335270]
-
China (1686), Alaska (1794), Japonia (1861), și Coreea (1898). În timp ce Biserica din Alaska se dezvolta, imigranții populau restul Americii de Nord. În 1860 a fost fondată o parohie la San Francisco de către ruși, sârbi și greci. Au fost înființate parohii în întreg teritoriul Statelor Unite. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, sediul Episcopiei Nord Americane a fost mutat la San Francisco și apoi la New York. În această perioadă au sosit valuri uriașe de imigranți din Europa Centrală, Răsăriteană și de
Biserica Ortodoxă Americană () [Corola-website/Science/333930_a_335259]
-
acesteia nu intră în prerogativele PAtriarhiei Moscovei (vezi Răspunsul Patriarhiei Ecumenice la proclamarea autocefaliei OCA) În Statele Unite se găsesc doisprezece eparhii și 623 de parohii, misiuni și instituții (dintre care 456 sunt parohii). Eparhiile construite pe baze etnice acoperă și teritoriul Canadei, unde există și o arhiepiscopie nestructurată pe principiul etnic. În total există 91 de parohii canadiene. OCA are și un eharhat mexican cu nouă parohii și misiuni; există și cinci parohii în America de Sud. În plus, există două parohii în
Biserica Ortodoxă Americană () [Corola-website/Science/333930_a_335259]
-
există două parohii în Australia sub jurisdicția canonică a OCA, una în Queensland și una în New South Wales. Există trei eparhii constituite pe criterii etnice în OCA: cea albaneză (14 parohii), bulgară (19 parohii) și română (92 de parohii). Teritoriul acestor eparhii se suprapune peste celelalte eparhii ale OCA și au în grijă parohiile cu componență etnică amintite mai sus. Aceste eparhii s-au format prin aderarea jurisdicțiilor etnice mai mici la OCA la un moment dat în istoria lor
Biserica Ortodoxă Americană () [Corola-website/Science/333930_a_335259]
-
s-a încheiat cu înfrângerea forțelor aliate și distrugerea principalelor forțe terestre franceze. Corpul Expediționar Britanic a putut să fie evacuat în timpul luptelor de la Dunkerque, dar "Wehrmachtul" a reușit să ocupe Parisul pe 14 iunie și, mai apoi aproape ⅔ din teritoriul național francez. Franța a capitulat pe 25 iunie 1940. După ce puterile Europei Occidentale continentale au fost neutralizate, OKL și OKW ș-au îndrepta atenția spre Regatul Unit, care devenise baza operațiunilor aliate în Europa. Hitler a sperat ca Londra să
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
la niveluri acceptabile de dotare și pregătire mai înainte de declanșarea atacului împotriva RAF. De aceea, prima fază a ofensivei aeriene germane a avut loc deasupra Canalului Mânecii. În această fază, germanii au atac foarte rar bazele aeriene ale RAF din interiorul teritoriului englez, dar au încercat să atragă escadrilele britanice în luptă prin atacarea convoaielor navale care străbăteau Canalul. Această fază avea să dureze de la 10 iulie până pe 8 august 1940. Atacurile împotriva convoaielor navale nu au avut succesul scontat. În această
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
8 - 18 august transporturile navale, aeroporturile din zona litorală, stațiile radar la sud de Londra. "Luftwaffe" a crescut neîncetat frecvența atacurilor. Bombardierele germane au efectuat raiduri nocturne împotriva unor obiective aflate în nord, la Liverpool. Primul raid important în adâncimea teritoriului britanic și împotriva aeroporturilor RAF a fost executat pe 12 august. Aeroporturile RAF Hawkinge, Lympne, Manston și stațiile radar de la Pevensey, Rye și Dover au fost ținta atacurilor germane. Au fost bombardate de asemenea docurile portului Portsmouth. Rezultatele raidurilor au
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
Yeovil. I./JG 53 avea desemnate avioane care să zboare în fața bombardierelor de la Poole la Lyme Regis ca să încerce să momească avioanele de vânătoare britanice să intre în lupte aeriene, îndepărtându-le astfel bombardiere. I./JG 53 a ajuns deasupra teritoriului britanic la 16:00. Misiunea de ademenire a avioanelor RAF a eșuat. În schimb, elementele avansate germane au alarmat defensiva RAF cu cinci minute mai devreme. Când valul principal de atac al LG 1 și StG 2 au ajuns în
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
A prin Ardeni în Luxemburg și sudul Belgiei. Odată ce aceste regiuni slab apărate au fost cucerite, "XIX. Panzerkorps" de sub comanda lui Heinz Guderian trebuia să lovească la Sedan, pe râul Meuse. Cucerirea Sedanului urma să le permită germanilor înaintarea în interiorul teritoriului francez neapărat și mai departe, Spre canalul Mânecii, în spatele forțelor mobile aliate aflate în Belgia. Germanii urmau să înfăptuiască o încercuire strategică de amploare. Pentru această ofensivă, "Înaltul Comandament German (OWK)" (German High Command) i-a asigurat Grupului de Armată
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
locale a unor puncte întărite, germanii au reușit ca până la ora 20:00 să cucerească Cota 247, care ocupa o poziție centrală. Regimentul "Großdeutschland" a declanșat după această oră un atac care avea să îi conducă la 8 km în interiorul teritoriului francez. La cota 301, Regimentul I de pușcași comandat de colonelul Hermann Balck a participat la cucerirea poziției până la căderea nopții. Beneficiind de sprijinul a două plutoane de gerniști de asalt, germanii au reușit să distrugă buncărele din zonă. Infanteriștii
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
să apere captele de pod de la Sedan, în vreme ce diviziiile de tancuri 1 și 3 trebuiau să atace spre nord-vest, spre Canalul Mânecii. Motivul principal al lui Guderian era acela că blindatele germane avansau puteau avansa printr-o „ușă deschisă” spre interiorul teritoriului francez total neapărat. Capatele de pod de la Sedan nu erau complet sigure. Forțe franceze importante se concentrau la sud. Guderian a hotărât că este mai potrivită organizarea unei defensive agresive, dată fiind lipsa armamentului antitanc corespunzător. Prin urmare, cea mai
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
dintre cele douăzecișișapte de episcopii ale Bisericii Romano-Catolice din Germania, cu sediul în orașul Magdeburg. se află în provincia mitropolitană a Arhidiecezei de Paderborn. Arhiepiscopia a fost fondată în anul 968 de către împăratul Otto I pentru a stabili creștinismul în teritoriile din est. Zona ce se afla sub juricdicția ei era relativ mică, cuprinzând districtele slave de Serimunt, Nudizi, Neletici, Nizzi și o parte din nordul Turingiei. Cu toate acestea arhidieceza a primit și câteva sufragane ca Merseburg sau Meissen. Primul
Dieceza de Magdeburg () [Corola-website/Science/333937_a_335266]
-
slave de Serimunt, Nudizi, Neletici, Nizzi și o parte din nordul Turingiei. Cu toate acestea arhidieceza a primit și câteva sufragane ca Merseburg sau Meissen. Primul arhiepiscop a fost celebrul Adalbert (m.981), un mare misionar ce a activat în teritoriile slave din est, inclusiv în Rusia. Printre alți arhiepiscopi celebri se numără Werner (1063-1078), ce a fost ucis în lupta cu împăratul Henric al IV-lea și Norbert de Xanten (1080-1134), cel ce a fondat Ordinul Premonstratens în anul 1124
Dieceza de Magdeburg () [Corola-website/Science/333937_a_335266]
-
III-lea a înființat Episcopia de Münster ("Dioecesis Monasteriensis"), cu nucleul în mănăstirea respectivă. Primul episcop a fost un anume Ludger, iar dieceza a devenit sufragană a Arhiepiscopiei de Köln. În secoul al XVI, episcopia și-a micșorat foarte mult teritoriul ca urmare a isbucnirii Reformei Protestante. În anul 1803 teritoriile episcopiei de Münster au fost în mare parte secularizate sau încorporate altor episcopii. Unul din cei mai însemnați episcopi de Münster a fost cardinalul Clemens August von Galen, un opozant
Dieceza de Münster () [Corola-website/Science/333949_a_335278]
-
nucleul în mănăstirea respectivă. Primul episcop a fost un anume Ludger, iar dieceza a devenit sufragană a Arhiepiscopiei de Köln. În secoul al XVI, episcopia și-a micșorat foarte mult teritoriul ca urmare a isbucnirii Reformei Protestante. În anul 1803 teritoriile episcopiei de Münster au fost în mare parte secularizate sau încorporate altor episcopii. Unul din cei mai însemnați episcopi de Münster a fost cardinalul Clemens August von Galen, un opozant proeminent contra politicii lui Adolf Hitler. Actualul episcop este Felix
Dieceza de Münster () [Corola-website/Science/333949_a_335278]
-
Cheile Cernei alcătuiesc o arie protejată (sit de importanță comunitară) situată în sud-vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului Hunedoara. Aria naturală este situată în Munții Poiana Rusca (grupare montană aparținând lanțului Carpatic al Occidentalilor), în vestul județului Hunedoara, pe teritoriile administrative ale comunelor Bunila, Lunca Cernii de Jos și Toplița. Zona a fost declarată sit de importanță
Cheile Cernei (sit SCI) () [Corola-website/Science/333950_a_335279]
-
Cheile Cernei alcătuiesc o arie protejată (sit de importanță comunitară) situată în sud-vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului Hunedoara. Aria naturală este situată în Munții Poiana Rusca (grupare montană aparținând lanțului Carpatic al Occidentalilor), în vestul județului Hunedoara, pe teritoriile administrative ale comunelor Bunila, Lunca Cernii de Jos și Toplița. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor
Cheile Cernei (sit SCI) () [Corola-website/Science/333950_a_335279]
-
Emil Petrovici a găsit în 1938 „țigani românizați” pe care i-a identificat după grai ca veniți din Muntenia. Înainte de a ajunge aici, ar fi stat o vreme în Banat, după cum reiese din unele trăsături fonetice ale graiurilor lor. Pe teritoriul actual al Ungariei, majoritatea băieșilor s-a așezat între 1893 și 1918, dar imigrarea lor a continuat și între cele două războaie mondiale, ba chiar și în primii ani de după al Doilea Război Mondial. Majoritatea trăiește în sud-vestul țării, dar
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
aurului, băieșii s-au ocupat cu producerea ustensilelor de lemn de tot felul: căruțe, roți, piese pentru războaiele de țesut, albii, donițe, străchini, linguri, fuse, mosoare etc. Conform tuturor cercetătorilor, aceasta a fost ocupația principală atât a celor rămași pe teritoriul României actuale, cât și a celor din țările în care au emigrat. Până la al Doilea Război Mondial au trăit în general în bordeie sau colibe, în păduri sau la marginea unor păduri de unde procurau lemnul și unde îl prelucrau, în
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
Doilea Război Mondial au trăit în general în bordeie sau colibe, în păduri sau la marginea unor păduri de unde procurau lemnul și unde îl prelucrau, în apropierea satelor. Duceau o viață de nomadism redus, în sensul că erau stabiliți pe teritoriul câte unui sat și se deplasau în localitățile din apropiere pentru a-și valorifica produsele prin vânzare sau troc. Ocupația lor tradițională este reflectată și de unele etnonime din cele înșirate mai sus, precum și de unele nume de familie. Astfel
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
bănățean al românei, și au posibilitatea de a beneficia prin școlarizare de cultivarea limbii în varianta standard. În afara României se vorbesc multe variante locale, băieșii emigrând în grupuri relativ mici din regiuni diferite ale României actuale, fiind răspândiți pe un teritoriu mare în comunități relativ izolate una de alta și fiind în contact cu populații care vorbesc limbi diferite. În ansamblu se constată deosebiri importante între graiurile băieșești și româna din România, din cauza izolării lor îndelungate de aceasta. În Ungaria se
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
este o arie protejată (sit de importanță comunitară) situată în nord-vestul Olteniei, pe teritoriul județului Vâlcea. Aria naturală este situată în extremitatea nord-vestică a județului Vâlcea (în apropierea limitei de granița cu județele Sibiu și Hunedoara), pe teritoriul administrativ al comunei Malaia, în imediata apropiere de drumul județean (DJ701D) care leagă satul Ciungetu de
Târnovu Mare - Latorița () [Corola-website/Science/333964_a_335293]
-
este o arie protejată (sit de importanță comunitară) situată în nord-vestul Olteniei, pe teritoriul județului Vâlcea. Aria naturală este situată în extremitatea nord-vestică a județului Vâlcea (în apropierea limitei de granița cu județele Sibiu și Hunedoara), pe teritoriul administrativ al comunei Malaia, în imediata apropiere de drumul județean (DJ701D) care leagă satul Ciungetu de drumul național DN7A. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007
Târnovu Mare - Latorița () [Corola-website/Science/333964_a_335293]
-
este o zonă protejată (arie de protecție specială avifaunistică - SPA) situată în estul Moldovei, pe teritoriul județului Iași. Aria naturală se află în sud-estul județului Iași, pe teritoriile administrative ale comunelor Bârnova, Ciurea, Comarna, Dobrovăț, Grajduri, Schitu Duca și Tomești; și este străbătută de drumul național DN24 care leagă municipiul Vaslui de Iași. Situl „” a fost
Pădurea Bârnova () [Corola-website/Science/333978_a_335307]
-
este o zonă protejată (arie de protecție specială avifaunistică - SPA) situată în estul Moldovei, pe teritoriul județului Iași. Aria naturală se află în sud-estul județului Iași, pe teritoriile administrative ale comunelor Bârnova, Ciurea, Comarna, Dobrovăț, Grajduri, Schitu Duca și Tomești; și este străbătută de drumul național DN24 care leagă municipiul Vaslui de Iași. Situl „” a fost declarat arie de protecție specială avifaunistică (în scopul protejării mai multor specii
Pădurea Bârnova () [Corola-website/Science/333978_a_335307]