24,150 matches
-
Pleijel), Göran (Sonnevi) cu soția, Kerstin, în frunte! Am trăit (prin respirație) ore de bucurie nesperată - nu m-am simțit deloc obosită, dimpotrivă, plină de energie, aranjând lucrurile în bucătărie, și rugându-mă ca după „inspecția îngerilor”, când eu voi dormi, să primesc un bun calificativ, de bună intrare în țara de umbre colorate ale bătrâneții. A doua zi, Lionel mă sună din nou - va veni miercuri. Prietenii mei au fost foarte mulțumiți de ziua de ieri. Brusc, mi-am adus
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
magia mea, locuri unde viața și neviața au produs ceva nou, o semiexistență asemănătoare celei de la masa de scris. Soarele a fost cu noi tot timpul. Octombrie Un vis care se repetă: aveam un cal alb care mă iubea mult, dormind cu mine în pat. Traduc din Swedenborg în fiecare zi. Influența Cărții de vise? Acest cal alb (care în fond era o iapă) era chiar numele locului în care ne petreceam copilăria la Văleni, acolo visam mereu să întâlnim, și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mă ung cu ulei de ricin (Palma Christi) încălzit, rețetă aparținând terapiei populare elvețiene, dar și lui Edgar Cayce, „profetul adormit” comunicând remedii bune în timpul somnului. Miroase îngrozitor în noul apartament, a vopsea proaspătă care se evaporă destul de încet. Am dormit în vechiul apartament, lângă pianul care va fi transportat azi, împreună cu dulapul de stejar suedez, opera unui artist anonim. Se pot detașa cele patru uși, două au oglinzi de cristal în care eu și iubitul meu, René, ne oglindeam des
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de la Lionel, este trist, povestește că fiica lui Rosemarie cu Lucien, soțul ei, vor să-l omoare! A fost la ei de Crăciun și s-a simțit rău. Lionel e îngrozit că „familia” vrea să-l pună sub tutelă. A dormit la secretara lui, madame Alice Beaulois, trezind gelozia soției lui. Dureri violente în mâna stângă după convorbirea cu Lionel. Proprietarul casei noastre, bătrânul simpatic, domnul Andersson, sună la ușă, îmi face curte (ca tuturor văduvelor); stabilim să mă mut pe
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ai mei, dar asta e altceva. Acum ei au devenit adulți, au familie și, în curând, vor avea poate propriii lor copii. Somnul e o repetiție generală la somnul de veci - așa obișnuia René să spună când se străduia să doarmă cât mai puțin, adăugând că vom dormi destul când vom muri. Peste tot văd urmele cuvintelor și chiar ale pașilor lui. Se pare că este cu mine și mă privește mereu din spațiul invizibil pentru mine. Toată lumea se miră de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ei au devenit adulți, au familie și, în curând, vor avea poate propriii lor copii. Somnul e o repetiție generală la somnul de veci - așa obișnuia René să spună când se străduia să doarmă cât mai puțin, adăugând că vom dormi destul când vom muri. Peste tot văd urmele cuvintelor și chiar ale pașilor lui. Se pare că este cu mine și mă privește mereu din spațiul invizibil pentru mine. Toată lumea se miră de cruzimea de care sunt capabili copiii. În
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Mi-a spus că știa asta. L-am întrebat dacă vom trăi din nou împreună. Mi-a spus clar: nu, pentru că viața lui a început acum de la zero. Lionel era mut, ca și cum n-ar fi fost viu... Martie N-am dormit aproape deloc în noul apartament - mirosea a vopsea, dar cel mai îngrozitor lucru a fost că vecinii de deasupra mea s-au certat toată noaptea, copiii au plâns, apoi au târșâit mobile, iar caloriferul a făcut zgomote. Ca și cum mai mulți
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
fi strâns ca să mă tortureze cu „concertul” lor. Există și zile bune - dacă nu cazi în disperare prea adânc, definitiv. Trebuie să nu uit că lucrul cel mai prețios este să ierți în loc să te răzbuni pentru că ai fost împiedicată să dormi noaptea. Iertarea te înalță și se pare că e cea mai puternică dintre puteri, sinonimă cu iubirea. După iertare vine ceva plăcut, deși nu întotdeauna. De exemplu, azi: Birgitta (Trotzig) m-a invitat seara la teatru, la piesa Katarinei (Frostenson
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în fond, nu vroiai să mă lași să plec și de mine care așteptam un pretext ca să nu plec. Tristețea mea a venit cu taxiul și n-a încetat de atunci să se instaleze cu violență în mine. Azi-noapte am dormit rău. M-am trezit plângând ca un copil abandonat - un câine pierdut fără zgardă. Te-am visat: te aplecai peste mine, simțeam greutatea părului tău peste pieptul meu; corpul meu era puternic impregnat de esențele tale: mirosurile tale, sudorile tale
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
această iluzie: el nu mai vrea să cunoască decât ușurința momentană, extremă a tuturor lucrurilor. În fiecare dimineață, copiii pleacă fără neliniște. Totul e aproape, cele mai grele condiții materiale sunt excelente. Pădurile sunt albe sau negre, nu se va dormi niciodată. Dar e adevărat că nu se va merge atât de departe, dacă n-ar fi vorba numai de distanță. Amenințările se acumulează, se cedează, se abandonează o parte din teritoriul de cucerit. Acea imaginație care nu admite limite nu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
acuz de antisemitism!”. Andrei a înghițit bine această glumă, zâmbind și el. Octombrie În fine, ceva m-a scos din letargia mea: călătoria la Kristianstad (în Scania), la proprietatea Wanas, unde se ține o seară de muzică și poezie. Am dormit în casa poetei și prietenei Eva (Ström), în casa unde au mai dormit și alți poeți. E camera fiului ei, Jakob, plecat să studieze electronica în alt oraș. E frumos, plin de inspirație, dimineața luăm micul dejun în grădina plină
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
În fine, ceva m-a scos din letargia mea: călătoria la Kristianstad (în Scania), la proprietatea Wanas, unde se ține o seară de muzică și poezie. Am dormit în casa poetei și prietenei Eva (Ström), în casa unde au mai dormit și alți poeți. E camera fiului ei, Jakob, plecat să studieze electronica în alt oraș. E frumos, plin de inspirație, dimineața luăm micul dejun în grădina plină de pruni. Arhitectura orașului ține de același ton oniric, un cosmopolitism nordic dominat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
după moartea tatălui său, îi era imposibil să adoarmă. Bunica lui dinspre mamă, contesa, l-a sfătuit să ia binișor gândurile și să le închidă într-o cutie. Și, miracol, grație acestui „procedeu” de basm, micuțul Boni a reușit să doarmă bine! Apoi, nu știu cum, a venit vorba despre sinucidere, și Boni mi-a spus serios că modul cel mai simplu de a-ți lua viața e de a pune o pungă de plastic pe cap: oxigenul e primul care pleacă, și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
un fel de meditare la „a fi și a nu fi” - și deodată „a fi și a nu fi” simultan. August Călătoria la Kristianstad, în sudul Suediei, la o seară literară organizată de pastorul Astrid, soția poetului Thomas Nydahl. Voi dormi o noapte la poeta Tuija Nieminen. A venit și Inger (Johansson) cu soțul ei, Mats. E o atmosferă onirică peste tot, ca în toate orașele vechi ale Suediei. La Tuija era frumos și curat, amintind de casele din Maramureș, cu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
anterior pe scena lirică ieșeană. Cortina a căzut și peste moartea scenică a personajelor sale îndrăgite atât de mult! Inegalabila Florica Mărieș și-a încrustat însă numele rolurilor pentru a fi mereu împreună cu ele, pe lespedea criptei în care-și doarme veșnicia!Ă Nu vor fi uitate, așadar, nici personajele întruchipate, nici interpreta lor, cu apăsarea că această cădere de cortină este și ultima, moartea pământeană fiind chiar cea adevărată! Veșnică să-i fie amintirea!Ă (Ziarul de Iași, 11 octombrie
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
rurale interbelice pe care omul cu cartea trebuia să-l accepte ca pe un fatum special. Presupunea o relativă “proprietate” peste o clasă, câteva bănci și un număr diferit de elevi; viețuirea schimbătoare lângă cele mai interesante locuri (unde câinii dormeau cu lupii într-un straniu “pact de neagresiune”; mese servite uneori doar la praznice și hramuri; întâlniri rarisime cu zeul automobil și mult mai frecvente cu hoții de cai; o devoțiune exemplară către centrele laice de pe7 lerinaj anual de la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
iată iarna, deloc convinsă că domnul învățător suplinitor și director totodată are dreptul să se bucure de căldură în sala de clasă unde, seara, își priponea caprele patului pentru odihnă. Pe prispele caselor fără garduri, deh, lemne de foc!, câinii dormeau laolaltă cu lupii într-un pact de neagresiune pe care doar doamna natură îl poate înțelege. Copiii, indiferent de ce-or zice sociologii, erau extraordinari. Neculai Cioroi, oficial Oprea, Marina Petrișor, premianți benne merenti; Vasile Roman, un artist al viorii
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
a preotesei Pithia. Nu spunea nimic nici preoteasa dar nici rezoluția. Erau două cereri de pus în mapă. Așa ne așa, nimeni nu era mai fericit ca noi, lectura și relectura apostilei înlocuind cu succes pâinea demult terminată. Dar unde dormim? Se făcuse târziu și casele stingeau lumina ferestrei una de la alta. știam de la tata și de la nanu că era la Independența un cârciumar Bondoc, unde, dacă intrai să cumperi un pachet de tutun și erai cu căruța, cînd ieșeai
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
dar din 10 noiembrie fusesem evacuați din cămin, așa că singura soluție ne-a oferit-o chioșcul unde vara cânta muzica, în parcul central din fața bisericii numită Sobor iar noaptea făceam noi serenade de lunateci. Noroc că aveam paltoanele și căciulile. Dormeam iepurește de teamă să nu vină cineva să ne fure lădițele cu lucrușoare. Dimineața le luam în cârcă ca pe sfintele moaște și iar ieșeam la plimbare, la îndoit de oase după atâta directă îndreptare pe scândurile podinei muzicale. Masa
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de colo, zice: Ce căutați aici? I-am răspuns pe șart ce și cum, că timp de taifas aveam mai mult decât trebuie, la care el a zis: Sunt profesorul Bolanțov, directorul școlii normale și vă invit să veniți să dormiți împreună cu elevii. Sunteți curați? N-aveți paraziți? N-aveam.Aveam doar lacrimi în ochi. Pentru suflet bun dar și pentru familia Uzunov care, sigur, nu era străină de această vizită. Fie-le țărâna ușoară. Doamna Tamara s-a prăpădit de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Doamna Tamara s-a prăpădit de tânără, de-abia i se căsătorise singurul copil pe care-l avea, iar ea n-a apucat să ajungă bunică. De ce mor oare oamenii atât de oameni înainte de a le veni timpul? De dormit dormeam de acum, dar cum ne obișnuisem cu apă și pâine, cu pâine și cu apă, bucatele astea nu mai renunțau la noi. Distracția era pe gratis. La miezul nopții, după binecuvântarea pedagogului și stingerea luminii, domnii elevi de clasa a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
vin foarte bun. I-am spus cu lux de amănunte tot, tot ce aveam pe suflet, cum și-a făcut milă de noi directorul școlii normale de ne-a primit, ce-am mâncat de n-am mîncat și cum am dormit. El ne-a ascultat cu atenție privindu-ne pe deasupra lentilelor groase ale ochelarilor, privindu-ne blând, blând de tot, părintește, cu bunătate. Ne-a povestit neînțelegerea de la revizoratul școlar, la care eu de colo, am dat drumul la gură fără
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cum putem ajunge în comunele unde urma să facem apostolat. Era marți și nu puteam pleca spre școli decât vineri, când era zi de târg și oamenii veneau cu produse agricole și făceau diferite cumpărături. Ce să facem, unde să dormim, unde să mâncăm, din ce bani? Iată doar o mică și nenorocită propoziție cu semn de întrebare la capăt. Nu ne-a dat prin gând să ne ducem la primărie, la directorul unei școli sau, în cel mai rău caz
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
nu de pește că era scump. Obștea era un dormitor într-o încăpere mare, cu paturi late, acoperite cu rogojini pe scândura goală, iar învelitul sau ceva care să țină loc de perină, te privea. Trebuia să ai grijă să dormi iepurește dar încălțat, ca să nu rămâi cu picioarele goale în câștigul celor treziți mai dimineață. Mama hangiului, doamna Condorupis, o grecoaică bătrână și bună ca pâinea caldă, ne-a ocrotit ba, măsură peste măsură, ne înapoia banii pe care îi
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
că fac antrenament la mașină pentru a avea șansa unui post de dactilografă fiindcă în învățământ nu se găsește. Mda? Dumneata mergi de te culcă iar domnul Stratula să fie la mine la cabinet la orele nouă. Ce să mai dormi? Jale mare și sigură. E greu cu coloneii! La nouă și ceva Stratulea s-a întors vesel: Ce-ai făcut, Costică, de l-ai îmblânzit pe șeful cel Mare? A zis că fără tine desființează revizoratul. și am rămas pe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]