22,649 matches
-
militar (topografie, artă militară, artilerie, fortificații, legislație și administrație militară, regulamente militare, hipologie, călărie, scrimă, gimnastică etc.). De fapt, programa includea aceleași discipline incluse în programa Școlii Militare de Infanterie și Cavalerie, dar cu un număr redus de ore afectate. Efectivele au crescut treptat, ajungând la o cifră de școlarizare la aproximativ 60-70 elevi pentru fiecare dintre anii de studii. În anul 1880 școala a fost mutată la Mănăstirea Dealu, iar în 1884 la Mănăstirea Bistrița, în clădirea care aparținuse domnitorului
Școala Subofițerilor de la Bistrița () [Corola-website/Science/335005_a_336334]
-
unor considerente strategice legate de viziunea postbelică a conducătorilor italieni, formarea Legiunii a continuat. După ce însă în anul 1919 România a solicitat întoarcerea din Italia a foștilor prizonieri de război, pe fondul evenimentelor revoluționare din Rusia și din Ungaria, întregul efectiv al Legiunii s-a repatriat în intervalul septembrie - decembrie 1919. Ajunși în România însă, pe fondul suspiciunii că ar fi putut servit ca mijloc de penetrare postbelică italiană în regiunea Dunării, soldații au fost dezarmați și corpul ofițeresc italian repatriat
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
belgiene în sud-estul Olandei. Forțele germane au atacat această pungă din capul de pod de pe malul vestic al râului Meuse ("Maas" în limba olandeză) din regiunea orașului Venlo. Capul de pod fusese format de forțele germane care se retrăseseră, iar efectivele de aici au fost întărite cu trupe proaspăt sosite din Germania. Marginea apuseană a acestui cap de pod se afla în regiunea De Peel, o zonă mlăștionasă, cu mai multe canale care împiedicau înaintarea trupelor aliate. Aliații au hotărât să
Bătălia de la Overloon () [Corola-website/Science/335477_a_336806]
-
un ordin de oprire a operațiunilor militare cu aprobarea Führerul Adolf Hitler, o acțiune care și astăzi ridică semne de întrebare cu privire la scopurile sale. Acest ordin a permis aliaților prinși în capcană să își organizeze defensiva și să își retragă efective importante spre Dunkerque. În perioada 28-31 mai 1940 a avut loc asediul orașului Lille. Aici, 40.000 de soldați, resturile a ceea ce fusese formidabila Armată I franceză, au dat o bătălie disperată pentru întârzierea înaintării a șapte divizii germane, din
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
28 mai, lăsând o breșă largă în linia defensivă de la est de Dunkerque. În locul belgienilor au fost trimisei în grabă mai multe divizii britanice. Pe 30 mai, Churchill a fost informat că toate diviziile germane și aproape o jumătate din efectivele Armatei I franceze se află în spatele liniilor defensive proprii. În acel moment, linia de apărare se întindea de-a lungul unor canale la aproximativ 10 km de malul mării, într-o zonă mlăștinoasă, în care nu puteau fi folosite tancurile
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
s-a remarcat ca unul dintre cei mai virulenți critici ai lui Slobodan Milošević încă de la începutul crizei din Yugoslavia, declarând că „Statele Unite și NATO trebuie să rămână ferme și determinate pentru rezolvarea conflictului”. Dincolo de discurs, Turcia a participat cu efective militare în cadrul misiunilor NATO din Yugoslavia și a acceptat să găzduiască refugiați din Kosovo și Bosnia pe teritoriul său. În anul 2000, Clinton „și-a exprimat regretul față de încheierea mandatului lui Süleyman Demirel și i-a mulțumit acestuia pentru contribuția
Süleyman Demirel () [Corola-website/Science/331495_a_332824]
-
nu a mai fost identificatt nici un exemplar de asprete. A fost lansată ipoteza potrivit căreia dispariția aspretelui era asociată cu competiția cu porcușorul de vad ("Gobio uranoscopus"), care se hrănește cu aceleași insecte acvatice pe care le consumă și aspretele, efectivul porcușorului de vad crescând semnificativ în perioada 1964-1965 comparativ cu anii precedenți. În anul 1967 s-a început construirea pe râul Argeș a celui mai mare baraj hidroelectric din România, Lacul Vidraru, cu consecințe dezastruoase asupra mediului natural din bazinul
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
și "Zingel asper") și "Romanichthys" cu o singură specie ("Romanichthys valsanicola"): Aspretele este în prezent considerat o specie cu cel mai mare risc de dispariție din toată fauna piscicolă europeană. Aspretele are o raspandire extrem de redusa, fiind in pragul extinctiei. Efectivul aspretelui în momentul când a fost descoperit era mic. În perioada 1958-1966 aspretele era mai abundent în râul Argeș decât în râul Vâlsan. Abundența maximă era în râul Argeș între localitățile Oiești și Albești, iar în râul Vâlsan între Galeș
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
momentul când a fost descoperit era mic. În perioada 1958-1966 aspretele era mai abundent în râul Argeș decât în râul Vâlsan. Abundența maximă era în râul Argeș între localitățile Oiești și Albești, iar în râul Vâlsan între Galeș și Mușătești. Efectivul din râul Vâlsan era apreciat la cca. 100 exemplare în 2005. În 1957-1962 aspretele era prezent în bazinul superior al râului Argeș și pe afluenții săi: Râul Doamnei și Vâlsan. În urma construirii mai multor bazine de acumulare hidroelectrice, distrugerii habitatelor
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
a reprezentat o acțiune militară de luptă defensivă de nivel tactic care a opus, în zilele de 3 și 4 februarie 1920, în timpul Intervenției aliaților în Războiul Civil Rus, pe de o parte, trupe ale Legiunii Române din Siberia, alături de efective ale Legiunii Cehoslovace, și, de cealaltă parte, unități atacatoare ale Armatei Roșii. Arealul geografic în care lupta s-a desfășurat a fost reprezentat de zona proprie și limitrofă a gărilor Șeragul și Kuitun aflate pe traseul căii ferate transsiberiene, iar
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
Mai spre est. în gara Kuitun, se afla restul trupelor. În sector, trupele cehoslovace aparțineau Diviziei a 3-a, comandate de generalul Lev Prchala. La 3 februarie, avangarda bolșevică - în compunerea căreia intrau 2 regimente (total 6 batalioane cu un efectiv de 3.000 de militari) de infanterie, 3 escadroane de cavalerie, artilerie și 1 batalion de căi ferate cu 2 trenuri blindate, din Diviziile 27 și 30 ale Armatei a 5-a - a ajuns la câțiva kilometri spre vest de
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
se bazează pe agricultură, silvicultură și prelucrarea lemnului. În 2010 aici locuiau 10.097 persoane. În ziua de de 4 februarie 1920 localitatea a fost teatru de război în cadrul Luptei de la Șeragul și Kuitun, dintre Legiunea Română din Siberia și efective ale Armatei Roșii.
Kuitun () [Corola-website/Science/336999_a_338328]
-
a Republicii Țărilor de Jos, a cărei înfrângere a devenit în 1673 un imperativ pentru flota aliată anglo-franceză înainte de a putea lansa o invazie dinspre mare și de a încheia astfel războiul în favoarea agresorilor. Prin însăși existența ei, deși cu efective mult diminuate datorită resurselor redirecționate către uscat, flota neerlandeză a împiedicat operațiunile flotei anglo-franceze în restul anului 1672 prin staționări și manevre strategice și prin neacceptarea luptei în condiții nefavorabile. A fost compusă din 77 nave de linie, 8 fregate
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
de competență a trupelor Brigăzii a IV-a din Divizia 2 Vânători cu cartierul la Brad, gărzile au contribuit activ printr-un război de gherilă la frânarea înaintării inamicului. Înființarea propriuzisă a Corpului s-a făcut pe 15-16 februarie 1919, efectivul acestuia ajungând la aproximativ 4.000 de oameni. Implicat activ în pregătirea Ofensivei din Aprilie a trupelor române, Corpul a fost reorganizat ulterior în "Regimentul 86 Infanterie", intitulat "Regimentul de Infanterie Beiuș" după eliberarea orașului Beiuș - la care și-a
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
dată o ridicare a populației pentru a se împotrivi trupelor ungare prin crearea unui "„Corp al Voluntarilor din Crișana”". Manifestul lansat de către acesta pentru ridicarea satelor a rămas însă fără un efect practic, deoarece înaintarea armatei ungare a împiedicat concentrarea efectivelor. Cu toate acestea, depășindu-și mandatul primit de la Consiliul Național gărzile retrase pe valea Crișului Alb împreună cu cele constituite în zonă, au început să se transforme în instrument combativ cu scopul opunerii de rezistență trupelor maghiare. Dezarmarea Gărzilor Naționale aflate
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
a deplasat la Brad, reorganizând mai întâi prin "Ordinul rezervat Nr. 1." din Brad de la 9 februarie 1919 comanda Gărzilor Naționale de pe valea Crișului sub autoritatea căpitanului Florian Medrea, care urma să vină de la Alba Iulia pentru a prelua comanda efectivelor din zonă. Astfel, comanda a fost retrasă căpitanului Moise Rișcuția de la Arad. Primul act pentru recrutarea voluntarilor, în lipsa lui Medrea l-a iscălit căpitanul Barbu. "Prin Ordinul Rezervat Nr. 2" semnat de către Comandamentul instalat la Brad, însărcinat cu organizarea directă
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
materialului de război, a organizării transporturilor, a legăturilor și propagandei, măsuri despre care prefecții din Hunedoara, Alba Iulia și Turda au fost informați, pentru a li se cere concursul. În tot acest interval Garda Națională din Hălmagiu - întărită atât cu efective retrase dinspre Arad cât și cu voluntarii care apucaseră deja să fie recrutați, majoritatea dintre ei foști soldați, repliindu-se treptat pe valea Crișului Alb s-a angajat progresiv în luptă cu trupele maghiare și la distrugerea lucrărilor de artă
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
oricărei surprize și având dispoziție de a respinge doar patrule sau cete mai mici ale inimicului. Cu toate că aceste ordine au prevăzut ca Gărzile din Ținutul Hălmagiului să se retragă spre liniile Armatei Române în caz că vor fi atacate de forțe superioare, efectivele de voluntari au rezistat progresiv pentru a împiedica accesul pe calea ferată spre Brad a inamicului prin defileul de la Aciuța, pe podul și prin tunelul feroviar de la Vârfurile () și pe podul de la Leasa. Așadar la sugestia lui Ioan Suciu și
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
hotărâte din întreaga regiune a beneficiat din plin pentru acțiuni de hărțuire, de ajutorul activ al populației locale deja îndemnată anterior să opună rezistență unităților armatei ungare. Terorizate de acțiunile gărzilor (pe care ungurii le-au apreciat ca având un efectiv de 200-300 de combatanți) unitățile ungare au părăsit Hălmagiu, ocupat pe 31 martie 1919 de trupele colonelului Rasoviceanu, care a decis să depășească fără ordin Linia de demarcație. Două zile mai târziu trupele ungare au încercat reocuparea poziției, fiind respinse
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
Ancheta făcută de generalul Traian Moșoiu și un colonel francez a luat doar act de această insubordonare a trupelor Brigăzii a IV-a Vânători, care nu au putut asista ca simpli spectatori la suferințele populației române aflată în zona neutră. Efectivul unității a fost constituit din 3 batalioane cu un total de circa 120 de ofițeri și peste 4.000 soldați, dispunând de 4 tunuri. Comandant al Batalionului 3 Abrud-Câmpeni a fost numit maiorul Sabin Banciu, iar comandanți ai celorlalte 2
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
de “Liceul Comunal de Fete Iulia Hasdeu”, nume pe care îl va păstra încă două decenii. În anul 1942 “s-a inaugurat și dat spre folosință clădirea nouă a Liceului Comunal de Fete Iulia Hasdeu”. După Al Doilea Război Mondial, efectivele claselor cresc considerabil. Astfel, în anul școlar 1945-1946 existau nouă clase întâi paralele, fiecare având 42-44 eleve. Tot în acest an se înființează un internat pentru copiii săraci cu o capacitate de 120 de locuri. Una din plăcile de marmură
Colegiul Național Iulia Hasdeu () [Corola-website/Science/337435_a_338764]
-
nu exista. În statul multinațional al monarhiei imperiale și regale, germana era stabilită ca limbă de comandă comună. Fiecare soldat trebuia să stăpânească cele aproximativ 100 de ordine relevante, care erau necesare pentru menținerea serviciului. Doar o mică parte din efectivul armatei vorbea exclusiv germana; în marina de război, echipajele vorbeau preponderent italiana. "Limba de serviciu" era folosită pentru comunicarea interdepartamentală. În Armata Comună și în k.k. Landwehr se folosea germana, iar trupele de Honvéd foloseau maghiara. "Limba regimentului" era
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
italiana. "Limba de serviciu" era folosită pentru comunicarea interdepartamentală. În Armata Comună și în k.k. Landwehr se folosea germana, iar trupele de Honvéd foloseau maghiara. "Limba regimentului" era folosită pentru înțelegerea interpersonală în cadrul regimentului. Era limba vorbită de majoritatea efectivului. În cazul în care efectivul era format dintr-o grupare de 27 % germani, 33 % cehi și 37 % polonezi, cum era cazul regimentului de infanterie nr. 100 din Cracovia, atunci erau trei "limbi de regiment". Fiecare ofițer trebuia să învețe limba
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
folosită pentru comunicarea interdepartamentală. În Armata Comună și în k.k. Landwehr se folosea germana, iar trupele de Honvéd foloseau maghiara. "Limba regimentului" era folosită pentru înțelegerea interpersonală în cadrul regimentului. Era limba vorbită de majoritatea efectivului. În cazul în care efectivul era format dintr-o grupare de 27 % germani, 33 % cehi și 37 % polonezi, cum era cazul regimentului de infanterie nr. 100 din Cracovia, atunci erau trei "limbi de regiment". Fiecare ofițer trebuia să învețe limba regimentului în mai puțin de
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
populează în bazinul Răutului, în sectorul orașului Bălți predomină fufa ("Leucaspius delineatus"), porcușorul ("Gobio obtusirostris") și carasul argintiu ("Carassius gibelio"). În exemplare unitare se întâlnesc osarul ("Pungitius platygaster") și moaca de brădiș ("Proterorhinus marmoratus"). Unele himenoptere sunt utilizate la reglarea efectivului de buhe și molii (buha verzei, buha fructificațiilor, sfredelitorul porumbului, molia strugurilor, viermele mărului. De exemplu, "Trichogramma evanescens" parazitează pe ouăle dăunătorilor culturilor de varză, porumb, mazăre, tomate, sfeclă etc. Dipterele din familia Culicidae sunt reprezentați de speciile Aedes vexans
Geografia municipiului Bălți () [Corola-website/Science/328473_a_329802]