24,963 matches
-
blocarea strâmtorii, dar, inițial, atât Washington-ul, cât și Londra s-au exprimat împotriva unui război cauzat de această blocare. De Gaulle a mers chiar mai departe și a declarat ministrului de externe israelian Abba Eban că Franța se va opune părții care va declanșa războiul. Deși președintele Johnson a asigurat Israelul de sprijinul american, Nasser a interpretat aceste reacții diplomatice drept o încurajare a politicii sale axate pe o confruntare menită să slăbească nu numai Israelul, ci și Arabia Saudită și
Războiul de Șase Zile () [Corola-website/Science/302509_a_303838]
-
Egipt, armata și guvernul israelian au ajuns să aibă opinii diferite în privința soluționării conflictului. Ca urmare, ministrul de externe Abba Eban a făcut vizite la Paris și Washington. Generalul de Gaulle a declarat, cu acea ocazie, că Franța se va opune oricărei părți care va declanșa războiul. Guvernele Marii Britanii și S.U.A. au condamnat blocarea strâmtorii și au propus, ca acțiune internațională de valoare simbolică, organizarea unei "Regate a Mării Roșii", un fel de demonstrație pentru libertatea căilor maritime din Golful Aqaba
Războiul de Șase Zile () [Corola-website/Science/302509_a_303838]
-
lucrat ca muncitor, conducator auto. La data arestării era căsătorit, dar nu avea copii. În perioada 1990-1992 s-a aflat printre membrii rezistenței românești a organizației din Tiraspol a Frontului Popular din Moldova condus de Ilie Ilascu și care se opuneau separării Transnistriei de Moldova, considerându-se români. Cei patru militanți unioniști pro-români (Ilie Ilașcu, Tudor Petrov-Popa, Andrei Ivanțoc și Alexandru Leșco) au fost acuzați ca făcând parte din așa-numitul grup „Ilașcu”, care a fost acuzat de terorism și instigare
Andrei Ivanțoc () [Corola-website/Science/302531_a_303860]
-
Simbolului credinței stă scris, "Haec Leo posui amore et cautela ortodoxe fidei", adică "Eu, Leon, am pus (acestea) din dragoste și purtare de grijă față de credința ortodoxă". Plăcile au fost depozitate ulterior la San Pietro. Prin acest gest Papa se opunea poziției împăraților franci, favorabili iconoclasmului și lui "Filioque". Papa Benedict al VIII-lea (1012-1024) determină introducerea termenului "Filioque" în crezul latin, în anul 1014, cu prilejul încoronării solemne a împăratului Henric al III-lea (973-1024). Sfântul Toma de Aquino în
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
apropie în această perioadă de generalul de Gaulle, care pleda pentru o Europă a Națiunilor contrar ideii unei Europe federale supranaționale promovate de Jean Monnet. În 1965 el părăsește Mișcarea Europeană care, în campania prezidențială din acel an s-a opus lui de Gaulle, sprijinindu-l pe François Mitterrand. Oleg Serebrian, "Coudenhove-Kalergi și geopolitica unității europene", în "Politică și geopolitică", Editura Cartier, Chișinău 2004
Richard von Coudenhove-Kalergi () [Corola-website/Science/302581_a_303910]
-
român Radu de la Afumați (1522-1526), că puterea militară a celor trei principate românești (Moldova, Țara Românească și Transilvania) nu-i poate permite cucerirea acestora, fiind mult mai înțelept să accepte plata unui tribut în schimbul păcii cu acestea. Ungaria s-a opus timp de mulți ani expansiunii Imperiului Otoman în sud-estul Europei, dar căderea cetății Belgrad în 1521 a însemnat că majoritatea teritoriului din sudul Ungariei a rămas fără apărare. Pentru a contracara puterea crescândă a otomanilor, Ludovic al II-lea, regele
Bătălia de la Mohács (1526) () [Corola-website/Science/302594_a_303923]
-
candidează pentru funcția de deputat de Comrat în Parlamentul Republicii Moldova din partea Blocului electoral "Edinstvo", dar acest cartel nu trece de pragul electoral. În anul 2002, este unul din fondatorii mișcării social-politice "Za Gagauziu!" (Pentru Găgăuzia), cu scopul de a se opune Partidului Comunist. Candidează din nou la alegerile anticipate pentru funcția de Guvernator al autonomiei din 6 octombrie 2002, dar alegerile sunt invalidate datorită faptului că au participat doar 41,43% de alegători. Pentru alegerile din 20 octombrie 2002, Stepan Topal
Stepan Topal () [Corola-website/Science/302603_a_303932]
-
opinie efectuate în regiunea găgăuză pentru alegerile din 2002, Stepan Topal era creditat cu șanse mari de a intra în al doilea tur de scrutin, datorită utilizării unei retorici "național-patriotice". El era prezentat drept arhitect al autonomiei găgăuze care se opunea planurilor comuniștilor și al candidatului acestora de a submina însăși existența autonomiei găgăuze. Programul electoral al lui Topal se baza pe succesele guvernării lui Dumitru Croitor. Începând din decembrie 2006, Stepan Topal este consilier pe probleme de locuințe și utilități
Stepan Topal () [Corola-website/Science/302603_a_303932]
-
contemporani l-au considerat lipsit de orice valoare practică. Pactul Molotov-Ribbentrop din 1939 i-a dat posibilitatea Uniunii Sovietice să facă presiuni asupra Finlandei și țărilor baltice. Statele baltice au cedat rapid presiunilor rusești, dar Finlanda a continuat să se opună mai marelui său vecin. Ca rezultat, la 30 noiembrie 1939, URSS a declanșat Războiul de Iarnă. Comndamnarea acestei agresiuni de către Liga Națiunilor și de către statele din întreaga lume nu a avut nici un efect asupra politicii sovietice. S-au făcut planuri
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
de Comerț din Berlin. Deși această școală avea un statut inferior Universității din Bonn, unde predase până atunci, mutarea la Berlin îi dădea lui Schmitt posibilitatea de a avea contacte directe cu personalitățile politice care conduceau Germania. Aici s-a opus conceptelor dominante în acea vreme referitoare la inviolabilitatea constituției, arătând că era necesară corectarea deficiențelor constituției existente. Pe de altă parte, constatând situația politică tulbure din Germania și imposibilitatea parlamentului german de a guverna în mod coerent, el a militat
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
unii critici ai săi consideră că aceste poziții erau nedemocratice, problema raportului dintre președinți, guverne și parlamente face și în prezent obiectul unor vii discuții, fără ca adversarii unor republici parlamentare să fie considerați antidemocrați. De fapt, teoriile lui Schmitt se opuneau mai mult conceptelor social-democrate și liberale, majoritatea guvernelor Germaniei de după primul război fiind coaliții din care făceau parte social-democrații și liberalii. Critica lui Carl Schmitt a instituțiilor “burgheze” a fost apreciată pozitiv de generația tânără a juriștilor socialiști, printre care
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
constituției") (1931) sau ediția lărgită a lucrării "Der Begriff des Politischen" ("Conceptul de politică" (1932). Cu toate că Schmitt critica pluralismul și democrația parlamentară, în perioada care a precedat numirea lui Adolf Hitler în funcția de cancelar, în 1933, el s-a opus în egală măsură încercărilor de a ajunge la putere cu forța atât ale partidului comunist și cât și ale celui național-socialist În lucrarea sa publicată în iulie 1932 "Legalität und Legitimität" ("Legalitate și Legitimitate") Schmitt cerea luarea unei decizii pentru
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
satirică "Simplizissimus" publica după instaurarea lui Schleicher versurile: Bucuria era însă prematură. Președintele Hindenburg s-a declarat împotriva planului lui Schleicher și susținut de Schmitt. Ludwig Kaas, președintele Partidului de Centru, l-a acuzat chiar pe Schmitt că s-ar opune numirii lui Hitler în funcția de cancelar din cauza disprețului pe care îl avea pentru sistemul parlamentar.. Astfel, la 26 ianuarie 1933 Kass l-a rugat pe Hindenburg să-l numească pe Hitler, afirmând că era singura soluție pentru menținerea unui
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
forma de existență politică. Dictatura trebuie să se elimine prin ea însăși, deoarece ea ar trebuie să structureze realitatea astfel încât să nu mai fie necesară recurgerea la forță. Dictatorul este astfel o "putere constituită" ("pouvoir constitué"), care nu se poate opune dorinței "puterii constituante" ("pouvoir constituant"). În domeniul dreptului internațional, tendința spre generalizare a lui Carl Schmitt este mai accentuată chiar decât în studiile sale de drept constituțional. El consideră că nu există principii universal valabile de drept constituțional, acest principii
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
1999, "pentru activitate îndelungată și rodnică în organele de stat, contribuție substanțială la dezvoltarea social-economică a republicii și înalt profesionalism", i-a fost conferit Ordinul "Gloria Muncii". În dorința de a crea o formațiune politică puternică, capabilă de a se opune cu succes Partidului Comuniștilor, Partidul Renașterii și Concilierii din Moldova (PCRM), Uniunea Social-Liberală "Forța Moldovei" (USLFM) și Partidul Național Țărănesc Creștin-Democrat (PNȚCD), au fuzionat la 24 martie 2002, creând Partidul Liberal. Din conducerea noului partid au făcut parte: Mircea Snegur
Valeriu Muravschi () [Corola-website/Science/302607_a_303936]
-
creștin al Ungariei. „Sfânta coroană a Ungariei”, cunoscută drept Coroana Sfântului Ștefan, este o lucrare artistică realizată ulterior, în mai multe faze, în secolele XI-XIII. Între anii 997-1006 Ștefan a reușit , nu înainte de consumarea unui violent conflict armat care a opus proaspăt unsul rege (25 decembrie 1001) Ștefan cel Sfânt și pe Gyula cel tânar (în maghiară Gyula; latinizat Iulus (nu Iulius)), Voievodul Transilvaniei, cu sediul la Alba Iulia (Bălgrad, în maghiară Gyulafehérvár). Regele Ștefan a avut trei copii: doi fii
Ștefan I al Ungariei () [Corola-website/Science/302648_a_303977]
-
organizate. Ca urmare, guvernul britanic a hotărât să evacueze și mai multe divizii franceze din Dunkerque în timpul Operațiunii Dynamo. A doua fază a bătăliei, denumită "Fall Rot" (Planul Roșu), a început pe 5 iunie. Dacă la început forțele franceze au opus o rezistență puternică, superioritatea aeriană germană și mobilitatea forțelor blindate au copleșit defensiva. Trupele germane au învăluit Linia Maginot și au avansat adânc în teritoriul francez. Italia a declarat război Franței pe 10 iunie. Guvernul francez s-a refugiat la
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
5 km în interiorul regiunii Saar într-o acțiune care avea să fie cunosctă drept „Ofensiva din Saar”. De partea franceză au participat 98 de divizii (70 dintre ele formate din rezerviști) și 2.500 de tancuri. Lor li s-au opus 43 de divizii (32 formate din rezerviști) și nicio unitate de tancuri. Francezii au înaintat până la fortificațiile cu încadrate cu efective scăzute la Liniei Siegfried. Armata franceză ar fi reușit fără eforturi prea mari să străpungă linia subțire defensivă germană
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
avioane, iar RAF Fighter Command trimiseseră pe continent 680 avioane de vânătoare, în timp ce RAF Bomber Command a contribuit cu 392 de bombardiere. Cele mai multe aparate aliate erau modele depășite din punct de vedere tehnic, precum avvionul Morane-Saulnier M.S.406. Aliații puteau opune puternicelor Messerschmitt Bf 109 doar aparatele franceze Dewoitine D.520 sau britanicele Hawker Hurricane. Pe 10 mai 1940, pe front fuseseră deplasate doar 36 de avioane de vânătoare D.520, toate într-o singură escadrilă. La începutul lunii iunie 1940
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
mm capabile să străpungă zidurile fortificațiilor. De asemenea, au fost folosite mai multe baterii de calibru mare montate pe vagoane de cale ferată. Pentru asigurarea sprijinului aerian, "Luftwaffe" a desfășurat în zonă "V Fliegerkorps". În ciuda faptului că francezii s-au opus puternic atacului, fortificațiile au fost cucerite una câte una. Fortăreața Schoenenbourg a răspuns atacului infanteriei germane trăgând 15.802 proiectile de artilerie. Această fortificație a fost la rândul ei cea mai bombardată, dar cupolele din beton și oțel au rezistat
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
reprezintă grupul de țări care s-au opus Puterilor Axei în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Până la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, forțele chinezești luptau încontinuu împotriva Imperiului Japonez încă din 1894. În cel de-al treilea deceniu al secolului trecut, guvernul Kuomintangul (Partidul Naționalist
Aliații din al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/302659_a_303988]
-
de asemenea, i-a dăruit un mic palat în Viena. După moartea fiului său Rudolf, moștenitor al tronului era nepotul său Arhiducele Franz Ferdinand. Când Franz Ferdinand a decis să se căsătorească cu o simplă contesă, Franz Joseph s-a opus și a insistat că trebuie considerată o căsătorie morganatică; nici măcar nu a participat la nuntă. După acest eveniment, cei doi s-au displăcut profund și nu mai aveau încredere unul în altul. Franz Ferdinand a fost asasinat în 1914. Franz
Franz Joseph al Austriei () [Corola-website/Science/302666_a_303995]
-
-lea colegiul Sorbonei intră într-un declin relativ, care continuă de-a lungul Renașterii. Începînd din 1530 primatul cultural este deținut de Colegiul Regal (Collège Royal), înființat în 1530 de Guillaume Budé, actualul Collège de France. Profesorii Sorbonei s-au opus ideilor moderne, în special ideilor lui Descartes și Leibniz. Între 1635 și 1642 se construiește Capela Sorbonei, care va adăposti mormîntul celebrului prim-ministru al Franței sub Ludovic al XIII-lea, cardinalul Richelieu. Capela este una dintre cele mai frumoase
Sorbona () [Corola-website/Science/302675_a_304004]
-
punctul 10 pare a se referi la catolici, cerând să facă Sfânta Cuminecătură numai cu pâine dospită. Odată cu declarația de Unire din februarie 1697, Sinodul Bisericii românești ceruse Curții de la Viena și drepturi de natură politică, la care s-au opus înverșunat guvernatorul Transilvaniei : Gyorgy Banffy, și cancelarul Miklos Bethlen, ambii de religie calvină, prezenți și ei atunci la Viena. Hotărârea imperială, luată la 16 aprilie 1698 și comunicată guvernului ardelean la 28 mai, ținând cont și de dorințele calviniștilor, dar
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
reprezintă Biserica alcătuită din numeroase răsaduri. Aceste răsaduri sunt fiecare un individ. Sădirea lor în Rai corespunde Botezului. Ea îi face membri ai Bisericii. Această sădire este, în grade diferite opera Tatălui, a Domnului, a Apostolilor. Sădirii Tatălui i se opun buruienile, pe care Tatăl nu le-a sădit. Este vorba de tema catehezei iudeo-creștine, moștenită din cateheza evreiască care apare deopotrivă în iudeo-creștinismul ortodox ca și în cel heterodox. Această temă este prezentă în opera apologeților greci și latini. La
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]