27,702 matches
-
al Grupului pentru Dialog Social, al Alianței Civice și, mai apoi, al Partidului Alianței Civice, ar fi putut fi unul dintre personajele esențiale ale tranziției. Din păcate pentru noi, vedetele zilei au fost mereu altele. Fiestei mediatice, filozoful i-a preferat mereu confortul unei existențe cvasi-anonime. În vremuri tulburi, precum cele din România de la începutul anilor '90 spiritul reflexiv nu a avut prea multă căutare. Păcat, pentru că ascultate cu mai multă atenție la vremea respectivă, ideile lui Mihai Șora ar fi
Filozofie și civism by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11381_a_12706]
-
În 1864, Lassalle s-a îndrăgostit în Elveția de tînăra Helene von Dönniges, fiica unui diplomat bavarez. Dar familia fetei s-a opus căsătoriei din cauza originilor evreiești ale socialistului german. Disperat, Lassale a fost dispus să se creștineze. Helene a preferat însă un alt pretendent, pe tânărul boier român Iancu Racoviță. Era epoca în care Ferdinand Lassale suferea - ca și, în grade diferite, prietenii săi Heinrich Heine și Karl Marx - de sindromul ,urii de sine evreiești" (der jüdische selbsthass). În 1860
Din nou despre duelul la români by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11326_a_12651]
-
pare lent, ochiul avizat obosește tocmai pentru că are parte de prea multă acțiune, trebuind să vâneze subtilități într-un timp mult prea scurt. Eu una mărturisesc că am ieșit cu o durere de cap de la orice Greenaway văzut la cinematecă, preferând să îi văd filmele acasă, cu minimum trei pauze de digestie intelectuală per peliculă. Există și un contrast: acest regizor criptic, ale cărui filme sunt atât de dificile, e o unealtă de marketing cum nu se poate mai bună. Dacă
Regizorul- vedetă de la "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11391_a_12716]
-
absolut al alegerilor anticipate și a le fi dat la spate în ultima secundă i-a creat dlui Tăriceanu un handicap față de dl. Băsescu, chiar când viitoare împrejurări îi vor da dreptate. Dl. Traian Băsescu îl penalizează, cei care ar prefera la cârma statului un intelectual subțire se tem de ceea ce numesc simțul de distrugere al președintelui. Pe scurt, Traian Băsescu a fost bun ca să-l răstoarne pe dl. Năstase, burghez înstărit, debater obosit, cu o mână în cătușele dlui Iliescu
Râdem, sau ce facem? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11398_a_12723]
-
cu ei mai degrabă distant. Este obsedat de ideea că aceștia s-ar putea îmbolnăvi și de aceea îi ținea permanent în casă. Fiica scriitorului își amintește că în primii ani Caragiale nu îi lăsa nici măcar să meargă la școală, preferînd să le aducă profesori particulari. Ajunsă septuagenară, Tușki poartă încă trauma terorii paterne. Într-un interviu din anul 1968, citat de Ion Vartic, se confesează „Pentru mine el era Atotputernicul... și acum cînd îmi amintesc de tata, simt fiorii de
Nenea Iancu and sons by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13637_a_14962]
-
și aceasta a devenit convingerea ( s.a.) mea, întemeiată pe informațiile disponibile și pe analiza lor ( în special, structurală și prospectivă); sînt gata să discut, în contradictoriu chiar, aceste aspecte"... ( pp. 38-39) Firește, contestatarul, ca orice cetățean de bună credință, ar prefera să participe în țară la dezbateri pe această temă sau să scrie articole în presa de la București. Acest lucru nu este însă posibil. Fiind un om deschis, care nu are nimic de ascuns el este dispus să răspundă cinstit oricăror
Singurătatea disidentului de cursă lungă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13656_a_14981]
-
interpretează aici drept abandonul meu: cum asta nici nu-mi trece prin minte, fă cum crezi. Nu uita că am rămas absolut singur ( s.a.)..." ( p. 131). Mihai Botez a fost un disident român de tip Adam Michnik ( cel care a preferat închisoarea comunistă unui exil aurit pe Coasta de Azur, așa cum mărturisește în excelentul său volum Scrisori din închisoare). A crezut sincer că dictatura poate fi privită în ochi, aici, în țară și înfruntată cu argumentele bunului simț și ale lucidității
Singurătatea disidentului de cursă lungă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13656_a_14981]
-
Nu vă acuză nimeni că nu știți, că ați făcut o școală cu lacune, că ați petrecut o viață cu probleme. Dar soluția de a nu mai greși, soluția de mică rezistență, firește, era aceea de a citi măcar ziarul preferat cu mai mare atenție la ortografie și punctuație. Iată câteva forme greșite, culese din manuscris: n-eo, n-e, v-ă, n/e, î-mi, m-ie, m-i, nea adunat, n-ea fost, n-i, m-ă, s-ă, s-
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13673_a_14998]
-
genul: subiectul cărții, genul proxim și diferența specifică, apoi dacă e bună sau proastă etc. 4. Există la Facultatea de Litere sau la Jurnalistică o secție unde să se învețe toate astea ? 5. Am citit într-o revistă pe care prefer să n-o numesc, ca să nu stârnesc cine știe ce supărări, niște prezentări de cărți atât de plictisite și de neclare încât te întrebi dacă nu încurcă mai mult decât folosesc. N-ar trebui oare ca critica literară să stimuleze cititul ? 6
SCRISORI CĂTRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13677_a_15002]
-
încât eu îmi imaginez următoarea consecuțiune în prezența celor două odoare ale mele: când tu vei fi aici, el poate lipsi, cînd tu vei lipsi, el va-ncerca să vie la loc. Îți poți tu închipui a cui prezență o prefer. Ce faci c-un ceasornic? Te uiți la el. Pe când cu tine? Câte nu facem noi de par ceasurile minute și zilele sferturi de ceas?" În altă scrisoare din 21 martie 1882 îi reamintea: Deși mi-am scos ceasornicul ( ...)." Poetul
Ceasul și inelul lui Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Journalistic/13670_a_14995]
-
Quasten remarcă: „Cântarea Cântărilor reprezintă pentru el uniunea de iubire dintre Dumnezeu și suflet, în forma unei căsătorii. Acest aspect al cărții este cel care predomină în comentariul Sfântului Grigorie, spre deosebire de Origen, care, în special în omiliile sale asupra subiectului, preferă să considere Mireasa ca 25 Rahner, „The ‘Spiritual Senses’ according to Origen,” 97 în Karl Rahner, Theological Investigations, vol. 16, New York: Seabury, 1979, p. 97. 26 Origen, Commentarium in Canticum Canticorum, ed. W. A. Baehrens, în vol. VIII din Origenes
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
ai pus-o cu temei bătrînei.“ Mă rog, eram un pic stresat, se-nțelege; nu ai în fiecare zi un mort în familie. Refuzasem să văd cadavrul. Am patruzeci de ani, am mai avut ocazia să văd cadavre. Acum însă prefer să evit. Din același motiv care m-a oprit să-mi cumpăr vreodată un animal de companie. Nu sînt căsătorit, nici asta n-am făcut-o. Ocazii am avut, cîteva; însă de fiecare dată am renunțat. Femeile totuși îmi plac
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
pregătim dosarele de expoziții, împreună trudim pentru cultura contemporană. Este o femeie de treizeci și cinci de ani cu părul blond și lins, cu ochi de un albastru deschis; nu știu nimic despre viața ei intimă. Ierarhic, e șefa mea; dar Marie-Jeanne preferă să eludeze acest aspect, vrea să încurajeze munca în echipă. De fiecare dată cînd primim vizita unei personalități importante - un delegat de la Direcția Artelor plastice sau un membru în cabinetul ministrului - ea insistă pe noțiunea de echipă. „Și iată-l
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
francofila. Singurul lucru care tulbură logică acestor repetate înnoiri este existența conotațiilor stilistice, componența evaluativa a termenilor. Deocamdată și cel puțin pentru o vreme de acum înainte, locație va avea conotațiile de tehnicism și anglicism pentru care, de altfel, este preferat de unii vorbitori ( și respins de altii). Folosirea să e supusă judecății de gust: termenul apare că precis și modern ( pentru unii), dar că inutil, snob, marcat de prețiozitate, iritant ( pentru alții). Mărturisim că ne plasăm mai curînd în a
“Locatie” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13743_a_15068]
-
Iliescu. Luând pulsul țării, dl. Guest a afirmat plin de avânt retoric: "Românii sărbătoresc ziua de 4 iulie ca pe propria lor zi națională. Iată, însă, că primul dintre români ține să infirme eclatant o astfel de declarație de amor, preferând o escapadă moscovită, în loc să participe la obișnuita recepție de la ambasada americană. Cum s-ar spune, vechiul sânge bolșevic nu poate fi comparat cu spumoasa dar nealcoolica băutură Coca-Cola... În fond, la ce bun acest tratat? Cine avea nevoie de el
Testamentul politic al lui Ilici cel Mare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13730_a_15055]
-
occidentale scriu că în România își dispută președința un fost comunist și un lider extremist, ceea ce împreună cu scorurile înregistrate de partidele conduse de cei doi, Ion Iliescu și Corneliu Vadim Tudor, transformă România într-o țară care își închide porțile, preferând izolarea relației cu Uniunea Europeană și în general cu Occidentul. Ziarele din România și o parte dintre posturile de televiziune s-au trezit, adoptând o mult prea târzie atitudine antiextremistă, față de marle număr de voturi pentu C.V. Tudor și România Mare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16583_a_17908]
-
surprizele neplăcute ale alegătorilor care au mers pe mîna CDR sînt o situație care, politic, aduce România într-un dezechilibru care ar putea avea consecințe dintre cele mai grave în viitor. Cotidianele au și început să atragă asupra riscurilor. Cronicarul preferă să atragă atenția, retrospectiv, asupra faptului că, într-un fel, mass-media poartă într-o anumită măsură răspunderea acestor rezultate. Ziarele, precumpănitor, au tras în fosta putere cu o lipsă de măsură față de care PDSR poate părea un partid care nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16602_a_17927]
-
care începea să se rostuiască. În ce măsură a acționat această moară a încercărilor asupra caracterelor, rămâne să ne pronunțăm, fiecare. Sigur este că n-am intrat în categoria - altfel destul de largă - a societăților care și-au făcut singure istoria. Noi am preferat să ieșim din ea, delegând-o unor manageri ticăloși, împinși înapoi în arenă de neconvergentele interese ale altor puteri, din a căror ciocnire ne-am asigurat continuitatea, virtute prioritară, poate, dar pretinzând adaosul altora. Cu dese căderi spre ultimul prag
Pragul de jos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16606_a_17931]
-
îndelungați într-o zonă de nesecate bănuieli (ca basarabean, dar și ca evreu). La București fusesem "bolșevicul" menit să mănânce bătaie pentru orișice nimic. La Moscova eram "mesagerul unei lumi capitaliste". Alături de Sadoveanu, Marin Preda este unul din scriitorii dvs. preferați. Știți probabil că romanul acestuia, Delirul, a avut un mare succes în România și pentru că a fost una din primele cărți în care s-a afișat o anumită atitudine de independență a României față de Uniunea Sovietică. În același timp, mareșalul
Mihail Friedman "Cultura - un imperiu al binelui" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16601_a_17926]
-
dacă între diversele ramuri ale științelor umane sau naturale, între cunoașterea artistică și aceea obiectivă, există anumite compatibilități care să ne determine a crede într-un spirit al timpului. E. Lovinescu preluase după 1918 de la Tacit expresia saeculum, germanii o preferau, la începutul veacului, pe aceea de Zeitgeist, iar Kuhn, mult mai tîrziu, folosea termenul paradigmă, limitat, e drept, la revoluțiile din știință, toate acestea, ca și altele, probînd o oarecare atracție către ideea congruenței formelor de a concepe lumea. S-
Cum se înțeleg intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16675_a_18000]
-
doar în aparență, complex în realitatea trăită pe propria piele: "ceilalți", ca grup generic sau reper specific, îți pot sta alături și te pot ajuta în clipe de cumpănă, dar tot ei îți pot face viața amară. Ce rămîne de preferat, în asemenea condiții, mai ales pentru un american, este individualismul. Cel puțin așa s-ar crede. Dar individualismul, ca ideal al societății americane, nu exclude comunitarismul: în accepțiunea conferită de autor termenilor, primul se referă la drepturile unei persoane, al
Aproape ca acasă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16672_a_17997]
-
rămâne fără efectul scontat. Cu atât mai mult cu cât cititorii, atâția câți vor fi fiind, sunt prea puțin preocupați de reconsiderări de acest tip. Un volum masiv recuperând integral proza scurtă rămasă inedită atâta timp ar fi fost de preferat. Din aceeași cauză, aceste fragmente dintr-un jurnal început prin 1943, scurte notații și reflecții în linia prozei, rămân și ele datoare cu o imagine mai largă și mai relevantă. O mică observație asupra editării: formele vechi ale unor cuvinte
Recuperări by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13105_a_14430]
-
sînt departe de a se fi istovit. În chip ostentativ, M. Ivănescu pune accentul nu pe expansiunea expresionistă, pe bravada cosmicizării, ci pe retranșarea, pe reducția ființei angoasate, covîrșite de spaimele, adesea delicate, ale propriei sale condiții. Macrocosmosului i se preferă microcosmosul interiorizării, nu mai puțin bogat în rezonanțe, infinitul mic al eului. Poetul măsoară ð„de la fereastră, strada de care mie mi-e frică” (XXX). Punctul de observație, încăperea în care locuiește, devine el însuși un factor al jocului interior-exterior
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
în lipsa mimării ei, chiar, societatea devine o sumă de indivizi neînstare să mai comunice între ei. Situația de la noi este total deosebită, aș spune de sens contrar”. Interesul exclusiv pentru profesie are un caracter limitativ, în dauna comunicării. E de preferat unui „minus de profesionalism” un „plus de temperament și de suflet”, asigurat de comunicarea căreia, în grad înalt, îi răspunde creația literară și artistică. Cu toate că, așa cum am văzut, străină de dorința, de natură politică, de-a acapara puterea, animată de
Cine este Ana Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13111_a_14436]
-
urmă nu-l mai reprezintă, dl Roman nu aduce de-acasă alegători care nu votează cu pediștii. Fostul premier e un om orgolios - nu-mi explic altfel faptul că în loc să se lupte pentru un loc în fruntea PD-ului, a preferat soluția de a-și face propriul partid. Dl Roman nu mai e personalitatea cu audiența din ’90, nu mai are nici succesul de la alegerile din ’96. Un partid construit în jurul său va avea mari probleme și ca să intre în Parlament
Răfuieli în Opoziție by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13126_a_14451]