22,519 matches
-
așa cum ne apar”. „Transcendentală este filozofia prin care conștientizăm faptul că legile esențiale ale lumii își au originea în creierul nostru și anume a priori. Este numită transcendentală pentru că depășește granițele acelei origini fantasmagorice. Astfel, după cum am spus, doar Critica Rațiunii Pure și în genere filozofia critică poate fi transcendentală”. În opoziție cu idealismul transcendental kantian găsim doctrina realismului a cărui punct de vedere este acela că lumea poate fi cunoscută așa cum este, fără să existe o așa-zisă aparență și
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
de conduită. Termenul își are etimologia în termenul de origine franceză "maxime" și în termenul latin "maxima", scurtat din expresii precum "maxima propositio, maxima sententarium". În etica deontologică, maximele sunt principii subiective de a acționa: „exprimă regula practică care determna rațiunea conform condițiilor subiectului”. Diferența dintre maxime și legi este accea că „principiile practice sunt judecăți care cuprind o determinare universală a voinței, căreia îi sunt subordonate mai multe reguli practice. Ele sunt subiective sau maxime, cînd condiția este considerată de către
Maximă (filozofie) () [Corola-website/Science/332750_a_334079]
-
pe care el i-a creat” și nu există lume materială. În același timp, Kant dorea să combine elementele a două școli de gândire dominante în secolul XVIII: Raționalismul (conform căruia cunoașterea era înnăscută, își afla originea a priori în rațiune) și Empirismul (conform căruia cunoașterea putea fi obținută doar prin simțuri, a posteriori). Idealismul transcendental kantian afirma că știm mai mult decât niște simplele idei într-o minte divină postulate de Berkeley. Sunt introduse conceptele de noumen (lucru-în-sine) și fenomen
Kantianism () [Corola-website/Science/332736_a_334065]
-
referă la acțiunile bune sau rele realizate de către un agent moral din datorie, în opoziție cu cele realizate de un agent moral în vederea unei consecințe bune sau rele) și este centrată pe conceptul de datorie. Este întemeiată pe ideea că rațiunea este bună în sine și că toți indivizii sunt ființe raționale. Contribuția sa majoră a fost teoria imperativului categoric care susține că trebuie să acționezi întotdeauna conform unei asemenea maxime care poate să devină în același timp o lege universală
Kantianism () [Corola-website/Science/332736_a_334065]
-
o mișcare epistemologică. Neokantianismul s-a extins în scurt timp asupra întregului domeniu al filozofiei. Primul impuls a fost dat de către cercetătorii naturaliști; Hermann von Helmholtz aplica studiile fiziologice ale simțurilor la întrebarea epistemologică a percepției spațiale ridicată de Critica Rațiunii Pure. Mișcarea ajungea la apogeu odată cu gândirea școlii Marburg, reprezentată de Hermann Cohen și Paul Natorp. Aceștia din urmă au respins naturalismul lui Helmholtz și au reinițiat importanța metodei transcendentale. Ernst Cassirer, altă personalitate a școlii Marburg, a aplicat principiile
Kantianism () [Corola-website/Science/332736_a_334065]
-
Condiția de posibilitate () este un concept filozofic care-și are originea în sistemul idealist kantian. Immanuel Kant a introdus acest concept în paragraful 2 al lucrării sale "Critica rațiunii pure" (1781), în legătură cu explicarea spațiului ca o condiție de posibilitate a fenomenelor. El a fost preluat ulterior de toți filozofii influențați de gândirea kantiană (inclusiv pe linia fenomenologiei lui Edmund Husserl și Martin Heidegger) și transformat într-un adevărat „clișeu
Condiție de posibilitate () [Corola-website/Science/332746_a_334075]
-
definiția cubului. Immanuel Kant a susținut că o cunoaștere despre realitate poate fi obținută doar pe baza a ceea ce ne este dat prin acțiunea obiectelor asupra organelor noastre de simț. Luând în considerare cele menționate de filozoful german în "Critica rațiunii pure", matematica și partea pură a științelor naturii (mai precis fizica) nu puteau să ofere cunoaștere în sensul deplin al cuvântului. Ele erau pur și simplu condiții de posibilitate ale acestei cunoașteri. Judecățile matematice sunt considerate a priori, noi primim
Condiție de posibilitate () [Corola-website/Science/332746_a_334075]
-
și pare a fi așa cum o cunoscuse George inițial. Theodore Sturgeon a scris în "The New York Times" că „este o carte foarte bună” și a lăudat-o pe Le Guin pentru că „a realizat o sinteză rară și puternică între poezie și știință, rațiune și simțire”. Pe de altă parte, Lester del Rey a criticat romanul pentru o a doua jumătate arbitrară și ineficiență, comentând că „o minune după alta duce la pierderea credibilității” Dacă tehnologia joacă un rol minor, romanul pune accentul pe
Sfâșierea cerului () [Corola-website/Science/332738_a_334067]
-
Chiar dacă Aristotel o vedea ca trăsătură umană universală, ea se aplica în același fel și celor înțelepți, și celor neghiobi, fără nicio distincție. Porfir a redefinit omul drept un animal rațional muritor, și a considerat animalele ca având mai puțină rațiune decât oamenii. Conceptul de animal rațional este des folosit în filozofia scolastică. Enciclopedia catolică a caracterizat omul sub influența lui Porfir ca substanță, sensibilitate, corporalitate și rațiune, în timp ce persoana era definită ca substanță de natură rațională. Când Descartes ajunge în
Animal rațional () [Corola-website/Science/332812_a_334141]
-
drept un animal rațional muritor, și a considerat animalele ca având mai puțină rațiune decât oamenii. Conceptul de animal rațional este des folosit în filozofia scolastică. Enciclopedia catolică a caracterizat omul sub influența lui Porfir ca substanță, sensibilitate, corporalitate și rațiune, în timp ce persoana era definită ca substanță de natură rațională. Când Descartes ajunge în "Meditații metafizice" la memorabila concluzie „Cuget, deci exist”, se va întreba că „dacă nu cunosc încă cu destulă claritate ce sunt, eu cel care sunt sigur că
Animal rațional () [Corola-website/Science/332812_a_334141]
-
exagerate cu filosofia și cu fundamentele religiei iudaice, și s-a împotrivit Kabalei și misticii iudaice. El vedea în iudaism o religie bazată pe etică („abrahamism”), opusul culturii eline antice , care, în opinia sa, era interesată mai ales de perfecțiunea rațiunii („atticism”) . Dintre gânditorii iudaismului, el se opunea concepțiilor lui Maimonide și Avraham ibn Ezra, preferându-le, în schimb, pe cele ale lui Iuda Halevi. S.D. Luzzatto a sprijinit reașezarea evreilor în Țara Sfântă și renașterea limbii ebraice vorbite, și s-
Shmuel David Luzzatto () [Corola-website/Science/332869_a_334198]
-
lui concepția despre libertatea umană și Ghaylăn a dezvoltat această concepție. Elementul central al gândirii Școlii Qadarite a fost ideea libertății umane de acțiune. Ghaylăn a negat credința în predestinare sau fatalism. Gândirea lui Ghaylăn a fost caracterizată de utilizarea rațiunii și utilizarea logicii în raționament. Ghaylăn a considerat că textul Coranului trebuie pus sub microscopul minții și textul profetic (hadis) nu trebuie să fie în contradicție cu textul Coranului. Ghaylăn a negat că Dumnezeu (Allah) a vorbit cu Moise pe
Ghaylān ibn Marwan al Dimashqi () [Corola-website/Science/333566_a_334895]
-
Cartea mică a sfaturilor”", aceste pilde, tâlcuri, ziceri, predici și discursuri ale unuia dintre cei mai prolifici autori din secolul al VI-lea după hegira au devenit o carte de căpătâi a mu’taziliților, prin propovăduirea alianței dintre știință și rațiune, a eliberării conștiinței de dogmă, a demnității umane, a responsabilității învățatului față de scrierile sale, a datoriei de a face lumea mai bună, inclusiv prin știință și literatură. Forma concisă, rimată și ritmată a acestor alocuțiuni morale, stilul elevat, împodobit cu
Al-Zamaḫšarī () [Corola-website/Science/333600_a_334929]
-
superioare, învățând și limbile persană, arabă și greaca veche. După studierea filosofiei și-a dezvoltat viziunile în conformitate cu filosofia aristotelică. Și-a întemeiat o școală, unde a început să scrie lucrări mature. Și-a prezentat opiniile în domeniul psihologiei, metafizicii, unității, rațiunii, etc. A intrat în filosofie pe drumul rațiunii, poposind apoi asupra metafizicii. După ce a observat că filosofia și religia sunt un întreg, a fost întemeietorul filosofiei islamice. Acesta a fost interesat și de medicină, însă nu a scris lucrări și
Oameni de știință musulmani () [Corola-website/Science/333602_a_334931]
-
veche. După studierea filosofiei și-a dezvoltat viziunile în conformitate cu filosofia aristotelică. Și-a întemeiat o școală, unde a început să scrie lucrări mature. Și-a prezentat opiniile în domeniul psihologiei, metafizicii, unității, rațiunii, etc. A intrat în filosofie pe drumul rațiunii, poposind apoi asupra metafizicii. După ce a observat că filosofia și religia sunt un întreg, a fost întemeietorul filosofiei islamice. Acesta a fost interesat și de medicină, însă nu a scris lucrări și nu a făcut cercetări în acest sens. Al-Farabi
Oameni de știință musulmani () [Corola-website/Science/333602_a_334931]
-
sufi de mai târziu. Junaid folosește în mod constant cuvinte precise și limbaj specific pentru a încerca să il descrie pe Dumnezeu, dorul pentru El și condiția umană. Limbajul său pretențios imediat îndepărtează pe mulți, dar Junaid a avut o rațiune în această scriere criptică. Conform cu Encyclopedia of Islam, Junaid a descoperit că o scrisoare pe care a scris-o a fost deschisă de către un străin înainte ca ea să ajungă la destinație: „fără îndoială de către un zelot dornic de a
Junaid Baghdadi () [Corola-website/Science/333595_a_334924]
-
cu avizul comun al corpului de savanți (ulemalele, reprezentând învățați în domeniul științelor religioase, care au studiat Coranul, hadith-ul și dreptul musulman). Un alt principiu utilizat pentru înțelegerea și aplicarea legislației islamice este cel al „analogiei” (qiyas), ceea ce presupune utilizarea rațiunii umane pentru a compara situații noi cu cele deja existente în legislație. Persoanele de religie musulmană sunnită recunosc patru școli juridice (malekită, hanefită, șafeită, handbalită). În Imperiul Otoman, mai ales începând cu secolul al XVI-lea, s-a acordat o
Legislația Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/333594_a_334923]
-
religio perennis". Cele trei niveluri (ẓăhir, bățin, ḥaqīqah) ale Stâlpilor Islamului corespund celor trei facultăți de cunoștințe ale ființei umane. Zăhir este perceput de simțurile externe ale corpului "(jism)". Bățin este știut și conceptualizat prin intermediul facultăților interioare (memorie, imaginație, reflecție, rațiune, etc.) ce aparțin sufletului rațional "(nafs al-nătiqah)". Haqīqah este perceput și imaginat prin intermediul intelectului "(‘aql)" care se afla în inima (centrul) sufletului rațional. De aceea, se considera ca a practica forma: Fundația: Shahada sau declarația de credință nu este considerată
Nizariți () [Corola-website/Science/333603_a_334932]
-
se sfătuia uneori cu el. Pentru Ramban opiniile învățaților Mishnei și Talmudului, ca și ale Gheonimilor erau în afara oricărei obiecțiuni. Cuvintele lor nu puteau fi puse la îndoială sau criticate. „Noi ne închinăm în fața lor”, spunea el, „și chiar când rațiunea afirmațiilor lor nu ne este pe deplin lămurită, noi le acceptăm.”(„Aseifat Zkenim”, comentariu la „Ketubot”). Această adeziune la afirmațiile învățaților „dintâi” („rishonim”) se datora poate, pietății, sau influenței școlii de gândire a evreilor așkenazi din nordul Franței. Se mai
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
faptele din monologul isteric și nevrotic. Camus însuși era un ateu. În eseul său "Mitul lui Sisif", Camus afirma că credința religioasă este o formă de sinucidere; o distragere a atenției de la realitate în care individul acceptă absurdul și abandonează rațiunea și logica. În "Renegatul", Camus portretizează natura absurdă a religiei. Evenimentele care provoacă naratorului cele mai mari suferințe: pierderea limbii, presupusa execuția a sa și hotărârea sa de a-și părăsi casa și de a călători la Taghaza sunt toate
Renegatul sau un spirit confuz () [Corola-website/Science/333259_a_334588]
-
orizontale paralele, care se află una deasupra celeilalte pe fierul de la prova gondolelor. Curbura decorației reprezintă Canal Grande. O bară finală, orientată în spate în sens invers celorlalte șase, simbolizează Giudecca. Originile sestierelor datează din 1171. La acea vreme, din rațiuni fiscale, Veneția a fost împărțită în șase zone repartizate egal de o parte și de alta a Canal Grande. Divizia sexteria din Creta în timpul ocupației venețiene (în afară de teritoriul Candia, în gri). În Laguna Venețiană, insulele Burano și Pellestrina sunt de
Sestiere (Veneția) () [Corola-website/Science/333400_a_334729]
-
din București, apoi, din 1936, în clădirea actualului Teatru de Comedie. În lunile estivale, reprezentațiile de la „Alhambra” erau găzduite de grădina Colos din calea Victoriei. Teatrul și-a închis porțile în anul 1940. Înființarea noului teatru a fost determinată de rațiuni deopotrivă artistice și financiare. Pe de o parte, Constantinescu și Vlădoianu erau nemulțumiți de maniera de alcătuire a spectacolelor lui Tănase, lipsită de o unitate narativă și, din punct de vedere muzical, sprijinită exclusiv pe șlagăre importate din Vest. Argumentele
Teatrul de revistă „Alhambra” () [Corola-website/Science/334778_a_336107]
-
plasat pe locul 5 în topul celor mai populare romane publicate în Ungaria și pe locul 4 în topul celor mai populare romane maghiare. Romanul lui Jókai se încadrează în romantismul literar, autorul cultivând imaginația și fantezia creatoare în dauna rațiunii, descriind contemplativ natura, prezentând întâmplări eroice din trecut și construind personaje idealizate precum Mihály Tímár. Spre exemplu, călătoria corabiei „Sfânta Barbara” devine un prilej de prezentare a istoriei locurilor, în paralel cu descrierea naturii feerice de lângă Porțile de Fier: „totul
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
bogăție, prestigiu, putere, fericire etc.) și pot servi, de asemenea, ca justificări ale scopurilor și acțiunilor factorilor de decizie. Spre exemplu, arată K.J. Holsti, în societățile occidentale, valori precum libertatea individuală, libertățile civile, autodeterminarea națională, independența și progresul economic reprezintă rațiuni ale obiectivelor anumitor politici sau chiar obiective propriu-zise ale deciziilor politice luate. Pentru factorii de decizie și pentru recipienții înșiși, deciziile ce promovează aceste valori sunt aprioric bune; cele care nu țin cont de ele trebuiesc evitate sau chiar întâmpinate
Procese decizionale () [Corola-website/Science/332053_a_333382]
-
oameni din vechime, unde, primit fiind de ei cu iubire, mă hrănesc cu acele bucate, singurele cu adevărat ale mele și pentru care, doar, am fost născut; acolo nu mă sfiesc să vorbesc cu ei și să-i iscodesc cu privire la rațiunea faptelor lor; iar ei, omenoși cum sunt, îmi răspund; și timp de patru ceasuri nu știu ce-i aceea plictiseala, uit de orice supărare, nu mă sperie sărăcia, nu mă înspăimântă moartea: mă mut cu totul în lumea lor”. Cosmologia voioasă este
Invitație la lectură by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105827_a_107119]