23,734 matches
-
nu mă interesează și nu am nici o pregătire În domeniul modei, zâmbetul ei s-a lărgit și i-a luminat tot chipul. — Ei bine, În acest caz, Andrea, s-ar putea să fii exact ce ne trebuie. Cred că a sosit timpul să faci cunoștință cu Miranda. Și Îmi dai voie să-ți dau un sfat? Privește-o drept În ochi și fă-ți reclamă singură. Fă-ți o reclamă agresivă, În felul acesta o să-i câștigi respectul. Ca la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Înrămate, care să se potrivească cu roșul aprins al multlăudatului meu perete din cărămidă aparentă. Elegant și lejer și, nu În mică măsură, stil Zen. Era perfect pentru prima mea cameră de adult În marele oraș. Adică, perfect până când au sosit. Se pare că analiza ochiometrică a unei cameră nu echivalează cu măsurarea ei. Nimic nu se potrivea. Alex a asamblat patul și, când l-a Împins lângă peretele din cărămidă aparentă (numele codificat În Manhattan pentru „perete nefinisat“ă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
meu loc de muncă, străduindu-mă din răsputeri să descriu o activitate pe care nu o Înțelegeam nici eu pe deplin. Mi-a trecut pentru o clipă prin minte că sună de-a dreptul ridicol să le povestesc cum au sosit fustele acelea de pretutindeni și câte ore am petrecut cu Împachetatul și expedierea cadourilor, și cum există un card electronic de identificare care te urmărește pretutindeni. Mi-a fost greu să descriu În cuvinte câtă tensiune mă Însoțise În Îndeplinirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe neașteptate, deși nu tocmai, mi-a răsunat nesuferitul accent britanic În urechi: „Ahn-dre-ah. Sunt eu, Mir-ahnda. E ora nouă dimineața la Pahris și fetele Încă nu și-au primit cărțile. Sună-mă la Ritz ca să mă asiguri că vor sosi În curând. Asta-i tot“. Clic. Fierea a Început să-mi urce spre cerul gurii. Ca de obicei, mesajul era lipsit de orice amabilitățuri. Nu tu bună ziua, nu tu la revedere, nu tu mulțumesc. Normal. Dar cel mai rău era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a primit coletul, și am vorbit cu șoferul de aici, care jură că l-a predat la aeroport, cu pilotul, care jură că l-a transportat la Paris și l-a predat șoferului tău, și acum tu spui că a sosit la hotel. Cum e posibil ca ea să nu-l fi primit? Se pare că singura metodă de a rezolva misterul e să vorbești chiar cu doamna În chestiune, a ciripit el cu prefăcută veselie În glas. Să-ți fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mesajul când Îl ascultasem mai devreme? Am Înhățat celularul și am derulat mesajul: „Ahn-dre-ah. Sunt eu, Mir-ahnda. E ora nouă dimineața la Pahris și fetele Încă nu și-au primit cărțile. Sună-mă la Ritz să mă asiguri că vor sosi În curând. Asta-i tot“. Nu era nimic În neregulă. O fi primit un singur exemplar În loc de două, dar mă lăsase În mod intenționat cu impresia că făcusem o greșeală imensă, din cele care duc la Încheierea carierei. Mă sunase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Într-un ungher, lângă masa cu nou-apăruta carte. Dar nu era nici pe departe pe cât de dezgustătoare mă așteptasem. Și-apoi, sunt gata de orice după ziua de care am avut parte. După ce Miranda plecase În chip neașteptat, asta după ce sosise În chip la fel de neașteptat, Emily mă informase că În seara aceea va trebui să duc pentru prima dată „Cartea“ la apartamentul Mirandei. Cartea era, de fapt, o vastă colecție de pagini, mare cât cartea de telefoane, În care fiecare ediție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
s-o ducă la destinație. Bătaia În ușa biroului - pe care o țineam Închisă la ora asta, dat fiind că nu era nimeni altcineva pe Întreg etajul - a urmat aproape imediat și am rămas impresionată de viteza cu care a sosit mesagerul, dar ușa s-a dat de perete ca să-i facă loc lui B-DAD, care afișa un rânjet mult prea entuziast pentru ora opt fără un pic dimineața. — Andrea, a ciripit el și a venit la biroul meu cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nici cât negru sub unghie de treaba asta Pe la ora unu, activitatea de la birou a Început să se mai anime, pentru că toată lumea se pregătea de pauza de prânz. Nu că ar fi mâncat cineva În pauza de prânz, dar atunci soseau oaspeții. M-am uitat galeș la mulțimea obișnuită de stiliști, colaboratori, scriitori liber-profesioniști, prieteni și iubiți ai diverșilor angajați, care se opreau să admire și să trăiască Întreaga fascinație care Însoțește Întotdeauna vederea unor haine În valoare de sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ascunzătoarea reprezentată de biroul meu, imaginându‑mi mii și mii de adepți ai Hasidismului Îmbrăcați În haine negre de la Prada, retrăgându‑se cu toții de‑a‑ndăratelea din jurul Mirandei Priestly. 12 Preafericita zi pe care mi‑o dorisem, la care visasem, sosise În sfârșit. Miranda plecase nu numai din birou, dar și din țară. Cu mai puțin de o oră În urmă luase loc pe scaunul unui avion Concorde, ca să se vadă cu câțiva creatori de modă europeni, ceea ce mă făcea, indiscutabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fotografiile făcute pe podiumurile de prezentare nici nu erau date Încă la developat, cu atât mai puțin prelucrate și prinse În catalog, Înainte ca ea să le ceară - toți cei de la Runway erau avertizați că respectivele cataloage vor Începe să sosească. Nigel trebuia să fie pregătit, firește, ca să o ajute să le frunzărească și să Îi aleagă propriile articole vestimentare. Un redactor de la accesorii trebuia să‑i stea la Îndemână ca să aleagă poșete și pantofi și, poate, și un redactor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și mi‑a făcut semn să‑mi scriu adresa de acasă, după care ne‑am ridicat amândouă și ne‑am dus (eu una m‑am bălăbănit pe tocuriă Înapoi În holul muzeului. Era aproape ora șapte și oaspeții urmau să sosească din clipă În clipă. Miranda și B‑DAD stăteau de vorbă cu fratele lui, oaspetele de onoare și ginerică, care părea să fi jucat fotbal, rugby, golf și fotbal american la școala lui din Sud - una În care fusese Înconjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
rasteluri? a Întrebat Miranda, aproape fără să‑și ridice privirea de pe hârtia pe care o citea. Helen a fost extrem de surprinsă că i se vorbea, dat fiind că Miranda nu vorbea din principiu cu asistentele altora. Dar Lucia Încă nu sosise cu cărucioarele ei, așa că a trebuit să răspundă. — Ăă, nu, Lucia vine și ea Într‑o clipă. Ea aduce celelalte două. Doriți să, ăă, Încep să vă arăt ce am comandat? a Întrebat Helen neliniștită și și‑a tras În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Miranda era gata de vizionarea pentru Sedona. Nu aveam eu norocul ăsta. Nu fusese programată nici o vizionare cu cei de la accesorii decât a doua zi după amiaza târziu și cel puțin un sfert din lucrurile de care aveau nevoie nu sosiseră Încă de la firmele unde fuseseră comandate. — Imposibil. Nu pot, m‑a anunțat Stef, dar sunetul vocii ei era mult mai nesigur decât ar fi sugerat cuvintele În sine. — Și ce mama dracului vrei să Îi spun? am șoptit În receptor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și l‑am Împins pe al lui Lily dedesubt, după ce am avut grijă să‑i bat bine perna Înainte de a o pune În șifonier pentru restul zilei. Își revenise din comă Înainte ca eu să cobor din avionul cu care sosisem de la Paris și, după Alex, eu fusesem prima persoană pe care o văzuse la trezire. I‑au făcut un milion de teste de tot felul pe tot corpul dar, cu excepția câtorva cusături pe față, pe gât și piept și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
aștept cu emoție. (duminică) Nu vreau să mă Îndrăgostesc de nimeni; mi se pare că sunt prea matur pentru acest gest atât de pur, atât de ingenuu. Te Îndrăgostești când te Întâlnești cu o femeie Într-o biserică, unde a sosit să se roage ca să fie iertată de dorințele carnale ce-i frământă noapte de noapte visele cele mai secrete. Te Îndrăgostești instinctiv de ființa ce a venit să implore starea de penitență, ca o formă involuntară de Întețire a dorințelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
stupid; o suspectez de ce e roșie În obraji; am observat că, de câte ori face dragoste cu mine, i se Înroșesc obrajii intens, apare o petală de lalea aprinsă pe tenul acela cretos de regină habsburgică; acum, primul lucru ce inspectez când sosește sunt obrajii; apar sau nu acele petale Însângerate, semn al ridicării bruște a tensiunii erotice? Mă cobor cum n-aș fi crezut vreodată că aș fi capabil. Mă scrutez cu o curiozitate continuă: ce voi mai inventa ca să torturez o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
E.; Înainte de a termina liceul, În vara lui 1961, m-a chemat la ea acasă, când era singură, pentru o dezlegare. O fată face un asemenea gest disperat cât este Încă pură; investise În mine toate sentimentele și probabil că sosise momentul să decid, s-o eliberez de această stare de așteptare, s-o adopt sau s-o abandonez. Acest motiv de care mă simțeam instinctiv responsabil mă apăsa ca o vină personală; trebuia să mă exprim, să mă exteriorizez precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și mai mult, trădând acele prime senzații care mi-l făcuseră familiar. Mă reîntorc spre ceea ce mi se părea mai autentic și nu descopăr decât cuvinte, o plasă deasă de cuvinte care mă acoperă treptat, pe măsură ce vorbesc, descriu, scriu. Cum sosesc, mă reped spre foaia albă, să spun ce mi s-a mai Întâmplat, ce-am vorbit, cu cine am vorbit. Ce a zis astăzi prietenul meu Bazil, când i-am aplicat noua mea formulă: „Degeaba trăiești!“? Unde anume privea? Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
uimit, că nici nu mai putu răspunde. Scoase iar batista, să-și răcorească tâmplele. În clipa aceea, apăru conductorul trenului, reclamând, cu respectul cuvenit clasei întîi, biletele pentru București. Rogojinaru se însenină, ca și când i-ar fi venit mîntuirea: ― Cum, șefule, sosirăm? Ei, bravo! Bine-am mers, n-am ce zice... ― Adineaori am lăsat Chitila, observă conductorul, schițând un zâmbet drept răspuns la bonomia arendașului și luând biletele de la ceilalți călători. În răstimp, dintr-un portofel ca o geantă, Rogojinaru scoase o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spre căpitanul de jandarmi și Modreanu. Știți, boier sadea, nu d-ăștia de au umplut țara și tîrgurile! Ei, bată-te să te bată toate noroacele! urmă apoi iar către Iuga, clipind din ochi cu mare bucurie. Dar văd că sosim... Să trăiești, cucoane, și să-ți trăiască părintele, că-i un om și jumătate! Îi scutură mâna încă o dată și, apucând un coșuleț la care ținea mai mult, se repezi afară, în coridor, mormăind în treacăt către căpitan: "Salut, salut
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la toți bărbații, ucenici și elevi de liceu hîrjonindu-se și izbindu-se de oameni și de ziduri, bragagii, bulgari de lux cu clopoței de alamă, turci cu acadele... În vreme ce trăsura alerga pe cuburile de granit, Grigore Iuga, ca totdeauna când sosea de la țară în București, privea furnicarul de oameni de pe străzile zgomotoase cu un simțământ de sfială. După viața molcomă de la moșie, forfoteala aceasta îl obosea și-l întrista, cel puțin în primele momente, până se reobișnuia cu ea. Pe bulevardul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-și îndeplinească visul de-a îmbrățișa cariera scrisului, și cum a avut dureroasa surpriză de a nu-l găsi în țară. Mai grav e însă că, până una-alta, a cheltuit peste o treime din puținii bănișori cu care a sosit, ba i-e frică să nu fie silit, tot așteptând zadarnic, să cheltuiască și bruma de rest înainte de a afla vreo ocupație, și să se pomenească într-o bună zi vagabond prin străini. ― N-aș vrea să-ți spulber iluziile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și era agent secret în poliția capitalei, însărcinat cu controlul hotelurilor. Cunoștea pe învățătorul Herdelea, cu care fusese odinioară coleg de școală. Astfel, când, într-o dimineață, a descoperit în registrul de călători de la "Hotel English" numele Herdelea printre cei sosiți în ultimele zile și când a văzut mai ales că a venit din Ardeal, a ghicit imediat că trebuie să fie feciorul lui Zaharia. Fără multă ezitare, s-a urcat la camera lui Titu și l-a sculat din somn
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fost foarte neglijată. Marioara însăși a recunoscut că mai plăcute lecții ca Titu încă nimeni nu i-a dat și că ar fi bucuroasă, dacă Titu ar putea să o învețe cât mai des, ca să fie sigură de izbândă. Când sosi acuma Titu Herdelea îi găsi la cafea. ― Ți-am pus lingurile în brâu, nenișorule! îl întîmpină Gavrilaș, pufnind rar dintr-o țigară răsucită de el însuși cu multă meticulozitate. ― Numai fata asta-i de vină, domnu Titu, se scuză doamna
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]