240,120 matches
-
191 m, Borăscul Mare cu 2.158 m și Gârdomanul cu 2.077 m. Versanții dinspre văile râurilor Lăpușnicul Mare și Șes sunt abrupți și stâncoși, fiind dificil de urcat. Masivul Godeanu are o suprafață de aproximativ 330 km, culmea principală ce formează cumpăna între Bazinele Cernei și Râului Mare, având direcția vest-est, în timp ce din aceasta se detașează spre nord culmea Gugu și Muntele Borăscu, către sud se desprind culmile prelungi Măneasa, Gârdomanu, Micusa, Bulzu, Balmosu și Oslea Românească ce scad
Munții Godeanu () [Corola-website/Science/304875_a_306204]
-
treptat în înălțime până la valea Cernei. Masivul Godeanu intră în contact spre est cu Munții Piule-Iorgovanu iar prin aceștia mai departe cu Munții Retezat; spre vest și nord-vest se leagă prin Culmea Prislop-Corhale cu Munții Țarcu, iar spre sud-vest creasta principală se continuă cu Munții Cernei. Râurile ce străbat acești munți aparțin a patru bazine hidrografice, Râul Cerna către sud și sud-vest, Râul Rece (și de aici în Timiș) către nord-vest, Jiul de Vest către est, respectiv Râul Lăpușnicul Mare - Râul
Munții Godeanu () [Corola-website/Science/304875_a_306204]
-
reprezintă marea extensie a suprafețelor de nivelare. Una din caracteristicile cele mai interesante ale munților Godeanu este prezența unei platforme de eroziune glaciară la mare altitudine, numită platforma de eroziune Borăscu, denumită după localitatea omonimă din Gorj, ce afectează culmea principală în jurul altitudinilor de 2.000 - 2.200 m. Această platformă are cea mai bună reprezentare în Muntele Borăscu, unde întreaga structură alpină are o orizontalitate remarcabilă. Mai jos, în jurul altitudinilor de 1.400 - 1.600 m, nivelul Râului Șes afectează
Munții Godeanu () [Corola-website/Science/304875_a_306204]
-
constituie un însemnat factor de modelare a reliefului. Pe unii versanți mai înclinați se produc avalanșe ce pătrund pe alocuri și în etajul forestier, creând adevărate culoare cu înălțimi de câteva zeci de metri. se prezintă sub forma unei creste principale unitare situată în general la altitudini de "1900 - 2000" m care trimite culmi secundare către nord și sud. Din punct de vedere geologic sunt alcătuiți din roci aparținând Pânzei Getice, reprezentate mai ales prin șisturi cristaline. Spre zonele marginale apar
Munții Godeanu () [Corola-website/Science/304875_a_306204]
-
argile jurasice și cretacice, apar în versantul nordic al masivului, iar în valea Cernei alcătuiesc o fâșie înscrisă în relief prin creste proeminente și chei. Turismul practicat în munții Godeanu este cel de parcurgere pentru mai multe zile a crestei principale. Un inconvenient în dezvoltarea turismului, o constituie lipsa unor cabane turistice, precum și accesul relativ dificil, având în vedere că acești munți se află în centrul ariei montane.
Munții Godeanu () [Corola-website/Science/304875_a_306204]
-
și Bistra, respectiv cu ipotenuza formată din cele două vai cu direcții opuse, cea a râului Rece (cunoscut și ca Râul Hideg) și cea a râului Șes, continuat de valea Râului Mare, la rândul său afluent al Râului Strei. Culmea principală are orientare dinspre nord-est înspre sud-vest. Altitudinea maximă a masivului este atinsă în vârfurile Căleanu, cu 2.192 m ("2.190" după alte surse), Țarcu, cu 2.190 m, și Pietrii cu 2.162 m. Este alcătuit din patru masive
Munții Țarcu () [Corola-website/Science/304877_a_306206]
-
are orientare dinspre nord-est înspre sud-vest. Altitudinea maximă a masivului este atinsă în vârfurile Căleanu, cu 2.192 m ("2.190" după alte surse), Țarcu, cu 2.190 m, și Pietrii cu 2.162 m. Este alcătuit din patru masive principale, Țarcu-Căleanu, Baicu-Nedeia și Pietrii-Petreanu (cunoscut și ca Bloju), care formează culmea principală, și Muntele Mic (cu altitudinea maximă de 1.802 m, atinsă de vârful omonim) situat la vest de aceaste trei unități montane. Aceste masive sunt despărțite de o
Munții Țarcu () [Corola-website/Science/304877_a_306206]
-
în vârfurile Căleanu, cu 2.192 m ("2.190" după alte surse), Țarcu, cu 2.190 m, și Pietrii cu 2.162 m. Este alcătuit din patru masive principale, Țarcu-Căleanu, Baicu-Nedeia și Pietrii-Petreanu (cunoscut și ca Bloju), care formează culmea principală, și Muntele Mic (cu altitudinea maximă de 1.802 m, atinsă de vârful omonim) situat la vest de aceaste trei unități montane. Aceste masive sunt despărțite de o serie de văi, așa cum sunt văile Șuculețul și Bistra Mărului. sunt accesibili
Munții Țarcu () [Corola-website/Science/304877_a_306206]
-
vânturile dominante sunt cele de nord-est și sud-vest, iar viteza este cuprinsă între 2-5 m/s și 6-10m/s. În majoritatea lor, râurile din munții Țarcu aparțin bazinului hidrografic al Timișului. Excepție face doar râul Mare, care aparține Șteiului. Râurile principale au o direcție nord-est-sud-vest (râul Rece, Lung și alb) sau sud-vest-nord-est (Mare și Șes). Râul Șes își are izvoarele pe versantul de sud-vest al vf. Godeanu și constituie limita între aceștia și munții Țarcu. Principalii săi afluenți sunt: Scheiu, Matania
Munții Țarcu () [Corola-website/Science/304877_a_306206]
-
Mare, care aparține Șteiului. Râurile principale au o direcție nord-est-sud-vest (râul Rece, Lung și alb) sau sud-vest-nord-est (Mare și Șes). Râul Șes își are izvoarele pe versantul de sud-vest al vf. Godeanu și constituie limita între aceștia și munții Țarcu. Principalii săi afluenți sunt: Scheiu, Matania, Baicu, Carciova și Zeicu. Râul Mare se formează din unirea apelor râului Șes cu cele ale Lapușnicului Mare. Primește afluenți din munții Țarcu pârâiele Tomeasa, Netiș și pârâul Pietrei, Bistra și Valea Mare, cu obârșie
Munții Țarcu () [Corola-website/Science/304877_a_306206]
-
batalion SS ca să ajute la „dezactivarea minelor” și curățarea Odessei „de evrei și bolșevici”. Însă autoritățile române au decis să acționeze singure. Ostaticii și localnicii care nu ascultaseră ordinele au fost executați, fără judecată, prin spânzurare de balcoanele de pe străzile principale. "După explozie, lungi șiruri de evrei au fost spânzurați pe stâlpii de electricitate ale troleibuzelor. Circa 10.000 evrei, deja arestați, au fost băgați în pușcărie și executați imediat." Generalul Iacobici s-a grăbit să trimită Cabinetului Militar un raport
Iosif Iacobici () [Corola-website/Science/304870_a_306199]
-
reproșau lui Azaña reducerea bugetului armatei și închiderea academiei militare în perioada când acesta fusese ministru de război (1931). CEDA l-a finanțat pe complotistul Emilio Mola. Monarhistul José Calvo Sotelo l-a înlocuit pe Gil Robles de la CEDA ca principal purtător de cuvânt al dreptei în parlament. Aceasta a fost o perioadă de creștere a tensiunilor. Radicalii au devenit mai agresivi, în vreme ce conservatorii au apelat la acțiuni paramilitare. Conform surselor oficiale ale perioadei, 330 de oameni au fost asasinați și
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
Prieto a fost complice la asasinarea lui Calvo Sotelo de către Cuenca. Totuși, uciderea unui atât de important parlamentar, cu implicarea poliției, a ridicat semne de întrabare și a atras reacții puternice din partea mișcărilor de centru și dreapta. Calvo Sotelo era principalul politician monarhist din Spania. El protesta împotriva a ceea ce el considera a fi escaladarea terorii antireligioase, exproprierilor, și reformelor agrare pripite, pe care le considera de natură bolșevică și anarhistă. În schimb, el susținea înființarea unui stat corporativ și declarase
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
majoritatea marilor proprietari de pământuri, și numeroși oameni de afaceri. Republicanii aveau de partea lor majoritatea muncitorilor din orașe, majoritatea țăranilor, și mare parte din clasa de mijloc cu educație, mai ales aceia care nu erau întreprinzători. Unul dintre motivele principale invocate de naționaliști era confruntarea cu anticlericalismul regimului republican și apărarea Bisericii Romano-Catolice, care fusese ținta atacurilor, și pe care mulți din cei din tabăra republicană dădeau vina pentru relele din țară. Chiar înainte de război, edificiile religioase fuseseră incendiate și
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
lui Franco. Totuși, la sosirea în Spania, contingentul de irlandezi al lui O'Duffy a refuzat să lupte contra bascilor de partea lui Franco, văzând asemănări între lupta lor recentă și aspirațiile bascilor pentru independență. Ei considerau că rolul lor principal în Spania era cel de a lupta împotriva comunismului, în apărarea catolicismului. Oamenii lui Eoin O'Duffy nu au apucat să lupte prea mult în Spania și au fost trimiși acasă de Franco după ce s-a tras accidental asupra lor
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
Oamenii lui Eoin O'Duffy nu au apucat să lupte prea mult în Spania și au fost trimiși acasă de Franco după ce s-a tras accidental asupra lor de către trupe naționaliste. Republicanii au fost puternic susținuți de mișcarea comunistă mondială. Principala sursă de armament a acesteia a reprezentat-o cel mai mare stat comunist din lume la acea vreme, Uniunea Sovietică. Brigăzile Internaționale au furnizat mare parte din resursele umane, formate din militanți comuniști din mai multe state ale lumii. Oamenii
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
care acestea îl ofereau insurgenților. În dezacord cu Statele Unite, Mexicul nu a simțit că neutralitatea între un guvern ales democratic și o juntă militară ar fi o politică potrivită. Atitudinea Mexicului a adus mult confort moral Republicii, mai ales deoarece principalele guverne latin-americane—cele din Argentina, Brazilia, Chile, și Peru—simpatizau mai mult sau mai puțin fățiș cu insurgenții. Dar ajutorul mexican putea avea doar o mică însemnătate practică, întrucât granița cu Franța era închisă, iar dictaturile din Europa erau libere
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
liderul loviturii de stat, a murit după prăbușirea avionului său la 20 iulie, ceea ce a dus la împărțirea conducerii forțelor rebele între Mola în nord și Franco în sud. La 21 iulie, a cincea zi a revoltei, naționaliștii au capturat principala bază militară navală de la Ferrol din nord-vestul Spaniei. Aceasta a încurajat statele fasciste din Europa să-l ajute pe Franco, care deja contactase guvernele Germaniei naziste și Italiei fasciste cu o zi în urmă. La 26 iulie, viitoarele state ale
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
bască, Bilbao, dar au fost opriți de milițiile republicane la granița provinciei Viscaya la sfârșitul lui septembrie. Capturarea orașului Guipúzcoa izolase însă deja provinciile republicane din nord. Franco a fost ales comandant general al forțelor naționaliste la o întâlnire a principalilor generali la Salamanca la 21 septembrie. Era mai mare în grad ca Mola și până la acest punct, armata sa a Africii își demonstrase superioritatea militară. Franco a repurtat o nouă victorie istorică la 27 septembrie când a înlăturat asediul Alcázarului
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
fi trebuit inițial să blocheze orice mișcare de amenințarea a germanilor la adresa României. Polonia a fost adăugată garanțiilor date României ca un tertip care să ascundă adevăratele intenții ale Londrei. Abia în aprilie 1939 a devenit evident că Polonia era principala țintă a germanilor. Garanțiile britanice date Poloniei priveau numai independența țării, nu și integritatea teritorială. Istoricul Stephen Borsody afirmă în lucrarea sa "The New Central Europe": Scopul principal al politicii externe britanice din 1919 - 1939 a fost acela al prevenirii
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
ale Londrei. Abia în aprilie 1939 a devenit evident că Polonia era principala țintă a germanilor. Garanțiile britanice date Poloniei priveau numai independența țării, nu și integritatea teritorială. Istoricul Stephen Borsody afirmă în lucrarea sa "The New Central Europe": Scopul principal al politicii externe britanice din 1919 - 1939 a fost acela al prevenirii unui alt război mondial printr-un amestec de "morcov și băț". "Bățul" era în acest caz "garanțiile" din martie 1939, care ar fi trebuit să împiedice Germania să
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
cererilor de ajutor al polonezilor, Statele Unite și Regatul Unit au decis să nu facă presiuni asupra sovieticilor. După ce inaintarea germană a fost oprită pe [[frontul de răsărit (al doilea război mondial)|frontul de răsărit]], Polonia și-a pierdut însemnătatea ca principal aliat est-european. Creșterea importanței aliatului sovietic în ochii americanilor și englezilor a devenit evidentă după înfrângerea germanilor în [[bătălia de la Stalingrad]]. Între [[12 martie|12]] și [[19 martie]], [[Anthony Eden]] a căzut de acord cu [[Franklin Delano Roosevelt]] ca [[Linia
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
trei mari. Când primul ministru polonez a vizitat Moscova, el era convins că urmează să discute problema frontierelor, care erau încă subiect de dispută, pe când Stalin credea că această problemă fusese deja rezolvată de aliații occidentali. Această neînțelegere a fost principalul motiv al eșecului misiunii primului ministru polonez la Moscova. Din momentul formării [[guvernul polonez în exil|guvernului polonez în exil]] cu sediul la Paris și mai apoi la Londra, comandanții militari polonezi și-au concentrat atenția asupra efortului de pregătire
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
bănuiala că moartea lui Sikorski nu a fost accidentală. Unii istorici au speculat pe seama faptului că moartea ar fi fost rezultatul unei conspirații sovietice, britanice, sau chiar poloneze. O asemenea presupunere nu a fost demonstrată până acum, iar faptul că principalii promotori ai ideii asasinării lui Sikorski sunt istoricii [[revizionism|revizioniști]] [[David Irving]] și [[Rolf Hochhuth]] a făcut ca lumea academică să nu ia în serios versiunea asasinatului. Pe de altă parte mai ar trebui spus că, până în zilele noastre, doar
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
dar și de a fi adus ciuma. Perioada de apogeu a acestor procese odioase este atinsă în perioada 1450 - 1750, cu toate că masele denunță deja vrăjitoare într-o perioadă anterioară autoritățile nu i-au luat măsuri de pedepsire a acestora.Motivul principal al prigonirii vrăjitoarelor de către inchiziție nu sunt de fapt vrăjitoarele ci pedepsirea ereticilor, pentru a împiedica extinderea ereziei. Instituționalizarea proceselor de vrăjitorie în Transilvania, s-a făcut sub domnia principelui Mihai Apafi I. Astfel, primele procese de vrăjitoare s-au
Vrăjitoare () [Corola-website/Science/304882_a_306211]