23,518 matches
-
local, între școlile partenere, prin sesiuni de pregătire și seminarii. Iar în scopul oferirii unor cursuri continue, unii elevi, pe bază de bursă, sunt trimiși la studii de lungă durată în școli specializate unde urmează un stagiu de pregatire în atelierele experților afiliați cu Music Fund din Europa. „Know-how”-ul pe care îl vor avea la încheierea unor astfel de stagii le va permite să mențină instrumentele donate în condiții bune, ceea ce va asigura continuitatea acțiunilor inițiate de Music Fund. Într-
Music fund () [Corola-website/Science/321127_a_322456]
-
Ștei este o companie din România care produce mașini și utilaje de ridicat și transportat, inclusiv piese de schimb aferente transportului la sol, transport continuu și elemente de mecanică fină. Compania a fost înființată în 1990 prin reorganizarea fostelor ateliere de întreținere și reparații utilaje miniere care deserveau Bazinul Minier Băița-Bihor, care au fost puse în funcțiune în perioada anilor 1952-1955. Compania a fost privatizată în 2003 prin vânzarea către grupul European Food a unei participații de circa 77% din
Hiperion () [Corola-website/Science/321146_a_322475]
-
are azi în portofoliu Înființată în anul 1950 cu denumirea de Întreprinderea Agricolă Raionala "Republică" având ca obiect de activitate, presarea uleiului, fabricarea de materiale de construcții, un mic sector de turnare fonta, un sector de strungărie, lăcătușerie și un atelier de reparații mecanice, cu o capacitate totală, de 25-30 muncitori. Tot în aceeași perioadă se amenajează și o turnătorie de fonta cenușie cu 5 muncitori, care în anii 1954-1955 se dezvoltă ajungând la 40 muncitori, având ca scop turnarea de
Metalurgica Reghin () [Corola-website/Science/321147_a_322476]
-
se reunesc în cadrul Festivalului Internațional de Teatru și a evenimentelor sale conexe de prestigiu (Bursa de Spectacole, Întâlnirea Directorilor de Festivaluri din Centrul și Estul Europei, Spectacole în Cetăți și Situri Istorice, Spectacole Lectură, Întâlnirea Școlilor și Academiilor de Teatru, Ateliere Specializate), transformând Sibiul într-o perpetuă capitală culturală europeană. Oferta culturală este deosebit de bogată, cuprinzând de la producțiile cele mai reprezentative ale marilor teatre românești, producții internaționale importante, până la spectacole de stradă programate zilnic în Piața Mare, pe străzile orașului vechi
Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu () [Corola-website/Science/321170_a_322499]
-
mănăstirii a devenit biserică parohială. La acel moment, Mănăstirea Ilișești deținea în Bucovina următoarele sate: ¾ Ilișești cu o moară, Bălăceana și Săsciori cu păduri de stejar; ½ Iacobești și Fogodisten (Iacobești unde s-au așezat coloniști unguri) cu 4 mori, un atelier și pădure de fag, plus o parte din satul Orășeni (din zona Botoșanilor) din Moldova. Începând din 1797 actuala clădire a funcționat neîntrerupt ca biserică a satului. Icoanele de pe catapeteasma bisericii au fost pictate în 1867 de renumitul pictor Epaminonda
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ilișești () [Corola-website/Science/321181_a_322510]
-
o parte semnificativă a producției a fost destinată u-nor clienți străini. S-au exportat în special monede de circulație, comemorative, dar și medalii, jetoane sau brelocuri în Marea Britanie, Germania, Olanda, Israel, Suedia, Moldova și Hong Kong. În cadrul Monetăriei Statului funcționează un atelier de cizelură, specializat în confecționarea obiectelor de cult, cum ar fi candele de argint, ferecături de icoană sau de Evanghelie, racle pentru sfinți și chivote pentru „Sfintele sfinților“. Într-o raclă mare, intră până la 30 de kilograme de argint cu
Monetăria Statului () [Corola-website/Science/321273_a_322602]
-
Italia, unde s-a înscris la Academia de Belle-Arte din Carrara. Aici, timp de un an - în anul școlar 1911-1912 - la clasa profesorului sculptor Augusto Polina a învățat modelajul, desenul ca bază a sculpturii, atât în cadrul Academiei, cât și în atelierul profesorului. După absolvirea primului an, s-a înscris la Institutul Superior de Belle-Arte din Roma, unde timp de 2 ani a studiat în atelierul profesorului sculptor Cesaro Aureli, unde s-a perfecționat în special în arta modelajului. A promovat în
Spiridon Georgescu () [Corola-website/Science/321295_a_322624]
-
Augusto Polina a învățat modelajul, desenul ca bază a sculpturii, atât în cadrul Academiei, cât și în atelierul profesorului. După absolvirea primului an, s-a înscris la Institutul Superior de Belle-Arte din Roma, unde timp de 2 ani a studiat în atelierul profesorului sculptor Cesaro Aureli, unde s-a perfecționat în special în arta modelajului. A promovat în iunie 1914, cu rezultate deosebite, și a revenit la București. Intenția de a se întoarce în Italia i-a fost zădărnicită de izbucnirea Primului Război Mondial
Spiridon Georgescu () [Corola-website/Science/321295_a_322624]
-
ai secolului al XX-lea. Pe măsură ce numărul evreilor din oraș scădea ca urmare a emigrării în Israel, în această sinagogă nu s-au mai oficiat slujbe religioase. Ea a fost folosită ulterior ca depozit, iar în prezent aici funcționează un atelier de tâmplărie de aluminiu și de PVC. În prezent, singura sinagogă în funcțiune din Rădăuți este Templul Mare. În lista sinagogilor din România publicată în lucrarea ""Seventy years of existence. Six hundred years of Jewish life in Romania. Forty years
Sinagoga de pe str. Topliței nr. 10 (Rădăuți) () [Corola-website/Science/320570_a_321899]
-
pornită pentru Expoziția Centenară din 1876 și apoi pentru National Railway Appliance Exhibition în 1883. În 1884, locomotiva a fost cumpărată de Smithsonian Institution și a devenit primul mare exponat din domeniul industriei în acest muzeu. În 1939 angajații de la atelierele PRR din Altoona, Pennsylvania au construit o replică funcționalăa locomotivei pentru alte expoziții, întrucât Smithsonian a dorit păstrarea locomotivei originale într-un mediu mai controlat. După ce a rămas expusă timp de 42 de ani, Smithsonian a comemorat aniversarea în 1981
John Bull (locomotivă) () [Corola-website/Science/320565_a_321894]
-
cadru este un ansamblu proiectat pentru a îndepărta animale sau alte obstacole din calea locomotivei. Pentru a proteja echipajul locomotivei de ploaie, C&A a adăugat pereți și acoperiș (o cabină) în spatele locomotivei, acolo unde se aflau controalele acesteia. La atelierele C&A s-au adăugat și alte elemente de siguranță, cum ar fi un clopot și un far. După mai mulți ani în care a fost folosită ca locomotivă de manevră și drept cazan static de aburi, "John Bull" a
John Bull (locomotivă) () [Corola-website/Science/320565_a_321894]
-
and Canal Company (1869) care la rândul său a fuzionat cu Pennsylvania Railroad (PRR) în 1871. PRR a văzut potențialul publicitar al acestei locomotive vechi și a prezentat-o la Expoziția Centenară din 1876 de la Philadelphia; În acest scop, la atelierele PRR, unele piese noi sau care păreau noi au fost înlocuite sau înlăturate pentru a o face să pară veche. Coșul de eșapament a fost înlocuit cu un tub metalic drept și cabina a fost dată jos. PRR a expus
John Bull (locomotivă) () [Corola-website/Science/320565_a_321894]
-
locomotiva a fost dusă la Chicago pentru World's Columbian Exposition. Pennsylvania Railroad, ca și multe alte companii feroviare de la acea vreme, își afișa emfatic progresul; PRR a aranjat ca locomotiva, împreună cu două vagoane de călători, să fie livrată la atelierele din Jersey City, New Jersey, unde a fost supusă unei restaurări parțiale. PRR plănuia un eveniment demn de semnificația acestei locomotive în raport cu istoria feroviară americană—un drum între New Jersey și Chicago. Restaurarea a fost supravegheată de directorul mecanic al
John Bull (locomotivă) () [Corola-website/Science/320565_a_321894]
-
ieșire din muzeu. Baltimore and Ohio Railroad își sărbătorea centenarul în acel an la Baltimore, Maryland. Întrucât vagonul de apă și combustibil al locomotivei era grav deteriorat și fusese demontat în 1910, PRR a construit o replică a acestuia la atelierele din Altoona, Pennsylvania. Locomotiva a fost și ea recondiționată la Altoona pentru a fi folosită în timpul târgului, care a rămas ultima ocazie cu care a fost pusă în funcțiune până în 1980. După revenirea la Smithsonian, a rămas expusă static. În
John Bull (locomotivă) () [Corola-website/Science/320565_a_321894]
-
de matematicieni, care se autodefinesc ca fiind niște "șobolani care își construiesc ei înșiși labirintul din care își propun să iasă". Această definiție îi este aribuită lui Raymond Queneau. În franceză, termenul "Ouvroir" este definit de Le Petit Robert ca "Atelier de caritate, în care persoane benevole fac lucrări în folosul celor nevoiași". "OuLiPo" se autodefinește în primul rând prin ceea ce nu este. Primul dinte antecesorii "OuLiPo" a fost "Ouxpo", scris și "Ou-X-Po", în care X putea fi înlocuit printr-o
Oulipo () [Corola-website/Science/320599_a_321928]
-
Primul dinte antecesorii "OuLiPo" a fost "Ouxpo", scris și "Ou-X-Po", în care X putea fi înlocuit printr-o silabă articulabilă. "Ouxpo" a fost o fundație înființată în 1960 de matematicianul François Le Lionnais, având drept co-fondator pe poetul Raymond Queneau. Atelierul a fost numit pentru început "Sélitex" ("Séminaire de Littérature Expérimentale" = Seminar de literatură experimentală), apoi "Olipo", pentru a-și găsi numele definitiv în 13 februarie 1961, datorită unuia din membrii săi, Albert-Marie Schmidt. Membrii "OuLiPo" se întâlnesc cu regularitate pentru
Oulipo () [Corola-website/Science/320599_a_321928]
-
prințesa Sei Shonagon. În 1960, Raymond Queneau l-a rugat pe François Le Lionnais să scrie o postfață la cartea sa "Cent mille milliards de poèmes". Cu această ocazie, François Le Lionnais îi propune lui Raymond Queneau să creze "un atelier sau seminar de literatură experimentală, în care să abordeze de manieră științifică ceea ce ne lăsaseră să presimțim trubadurii, "les grands rhétoriqueurs", Raymond Roussel, formaliștii ruși și încă câțiva . În septembrie 1960, la Cerisy-la-Salle a fost organizată o "Decadă Queneau", ocazie
Oulipo () [Corola-website/Science/320599_a_321928]
-
bogăția erudiției", "finețea analizei" și "pertinența intervențiilor" sale.. În plus, trecutul său în grupul suprarealist, dar mai ales ruptura de acesta, par să fi influențat puternic principalele perspective ale "OuLiPo", la începuturile sale. Într-adevăr, a treia parte a anti-definiției atelierului (prezentată la începutul articolului), insistă asupra caracterului nealeatoriu a literaturii potențiale. Această idee provine de la Queneau. El este cel care, cu mult înainte de înființarea grupului, teoretiza o opoziție fundamentală între "hazardul pur" și "hazardul născut din constrângere". Prin urmare, contradicția
Oulipo () [Corola-website/Science/320599_a_321928]
-
consemnată prin formula consacrată: "absență motivată prin deces". ambele scrise sub numele colectiv de « Oulipo », fiind publicate întâi în colecția "Idées" a editurii Gallimard, apoi reeditate în Folio essais. toate trei scrise sub numele colectiv de « Oulipo ». Există și alte ateliere, cum ar fi atelierul de muzică potențială (Oumupo) și atelierul de bandă desenată potențială (OuBaPo), toate bazate pe principiul Ou-X-Po. De Georges Perec : De Raymond Queneau : De Italo Calvino : De Jacques Roubaud : De Jacques Jouet : De Paul Fournel : De Georges
Oulipo () [Corola-website/Science/320599_a_321928]
-
absență motivată prin deces". ambele scrise sub numele colectiv de « Oulipo », fiind publicate întâi în colecția "Idées" a editurii Gallimard, apoi reeditate în Folio essais. toate trei scrise sub numele colectiv de « Oulipo ». Există și alte ateliere, cum ar fi atelierul de muzică potențială (Oumupo) și atelierul de bandă desenată potențială (OuBaPo), toate bazate pe principiul Ou-X-Po. De Georges Perec : De Raymond Queneau : De Italo Calvino : De Jacques Roubaud : De Jacques Jouet : De Paul Fournel : De Georges Perec, Harry Mathews și
Oulipo () [Corola-website/Science/320599_a_321928]
-
sub numele colectiv de « Oulipo », fiind publicate întâi în colecția "Idées" a editurii Gallimard, apoi reeditate în Folio essais. toate trei scrise sub numele colectiv de « Oulipo ». Există și alte ateliere, cum ar fi atelierul de muzică potențială (Oumupo) și atelierul de bandă desenată potențială (OuBaPo), toate bazate pe principiul Ou-X-Po. De Georges Perec : De Raymond Queneau : De Italo Calvino : De Jacques Roubaud : De Jacques Jouet : De Paul Fournel : De Georges Perec, Harry Mathews și Oskar Pastior : De Hervé Le Tellier
Oulipo () [Corola-website/Science/320599_a_321928]
-
ca urmare a insistenței lui Michelangelo, să fie instalată în fața clădirii "Palazzo Vecchio". Statuia a luat astfel locul statuii "Iudita" de Donatello, care a fos aranjată în interiorul Palatului. "David" a părăsit, la 14 mai 1504, în timpul nopții, întrucât avea detractori, atelierul lui Michelangelo la "Santa Maria del Fiore" pentru a ajunge la "Palazzo Vecchio". La capătul a patru zile, statuia a atins locul prevăzut și a trebuit să mai aștepte până în iunie 1504 pentru ca să fie corect instalată pe fostul soclu al
David (sculptură de Michelangelo) () [Corola-website/Science/320593_a_321922]
-
educație al țăranilor, ținând conferințe de popularizare a științei, de igienă, despre agricultură și combaterea alcoolismului. A înființat societatea de cumpătare „Unirea” (care milita pentru combaterea alcoolismului), Banca Populară „Ștefan-Vodă” (cooperativă de producție și consum), o brutărie cooperativă și un atelier de dogărie. Încorporat în Armata Română și luat pe front după intrarea României în primul război mondial, locotenentul (în rezervă) Nicolae Stoleru a murit eroic la 12 septembrie 1916, în luptele crâncene de la Dealul Rusca - Pietrele Roșii din Munții Călimani
Nicolae Stoleru () [Corola-website/Science/320604_a_321933]
-
pictorilor consacrați, mai ales din partea lui Rafael încă de la 14 ani, când intră la "Scuola din Sân Marco", fondată de Mariotto Albertinelli și Fra Bartolomeo. Aici se întâlnește cu Rosso Fiorentino. Peste patru ani, în 1512, intră să studieze la atelierul lui Andrea del Sarto. În 1513 începe să lucreze pentru familia Medici. În anul următor, pictează în peristilul bisericii "Santissima Annunziata", împrejurul stemei papei Leon al X-lea, fresce înfățișând alegoria credinței și milostivirii. Spre sfârșitul anului 1515, papa începe
Jacopo da Pontormo () [Corola-website/Science/320612_a_321941]
-
tabloul trebuia să conțină scenă cu Maica Domnului cu Isus în brațe. Însă Pontormo a zugravit scenă cu despărțirea lui Hristos mort de Fecioara Maria. În 1529, Pontormo cumpăra un mic teren la Florența, unde construiește o casă și un atelier. Este din nou angajat de Cosimo I de' Medici, de unde primește comandă de a decoră vila să din Castello ("Villa Medicea di Castello"). În 1546 începe lucrul decorarea presbiteriului bisericii "Sân Lorenzo" din Florența. Moartea artistului l-a împiedicat să
Jacopo da Pontormo () [Corola-website/Science/320612_a_321941]