23,803 matches
-
și de multe alte lucrui frumoase. Aveam bicicletă și abia mă învățasem să merg, dar o fată, mai mare și mai deșteaptă decât mine, îmi zice să ne luăm la întrecere. Eu, copil cuminte, hai să-i accept provocarea, din deal, de la biserică, cum ziceam noi, până în mahalaua mea. Dar acest drum era asfaltat și avea o vale mare. Ne-am luat la întrecere și ea mă întrecea. Cum să mă întreacă ea pe mine? Încep să dau din pedale și
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
aceea, îmi doresc să se întoarcă acea atmosferă. Sărbătorile de iarnă ale copilăriei mele sunt de neuitat. Au fost atâtea amintiri plăcute... Îmi amintesc săniuța mică pe care o aveam, în care mă urcam cu sora mea și ajungeam, din deal de la biserică, până aproape în centrul satului. Ce timpuri frumoase. Câți copii ieșeau la sanie să simtă această viteză plăcută și acel aer rece care bătea în față... Mai erau și unii băieți, niște ștrengari, care ne mai spălau cu
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
satul meu natal plecau oamenii „cu noaptea-n cap” după treburi gospodărești care-i preocupau la vremea respectivă. Menționam într-un eseu despre hărnicia aproape legendară a consătenilor mei care prin vrednicie, stăruință și vigoarea brațelor lor au adus rodnicia dealurilor expuse la soare, cultivând vii nobile cu vin de calitate superioară, prețuit și la export, precum și sporul recoltelor pe loturile mai îndepărtate de sat - cum erau cele de la Valea Nucului, Valea Țapului ori cele de lângă bălțile Nenecșoaia - ceva mai aproape de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
vii nobile cu vin de calitate superioară, prețuit și la export, precum și sporul recoltelor pe loturile mai îndepărtate de sat - cum erau cele de la Valea Nucului, Valea Țapului ori cele de lângă bălțile Nenecșoaia - ceva mai aproape de sat. La cișmeaua din dealul aflat aproape de ieșirea spre șoseaua Tecuci-Bârlad, pe la ora 4 dimineața, se aflau trei gospodari care-și adăpau vitele la apa ce se scurgea din belșug în cele două teici (jgheaburi betonate). Tata cu lotul ceva mai aproape și încă doi
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de la clasele a III-a și a IV-a cu profesori proveniți din învățători. în situația nou creată, Școala Generală nr. 2 a servit și ca pepinieră didactică, prin aceea că toate clasele de la Liceul Pedagogic de la Complexul Școlar din Dealul Morilor făceau aici practica pedagogică sub conducerea profesorilor lor, plus conducerea școlii experimentale. Procesul acesta a durat ani cu rezultate benefice pentru viitorii învățători. Erau programate și intrau în orarul școlii vizitele celor de la Liceul Pedagogic, încât de la o vreme
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cadă/ Peste bolnavul Vremilor foc”, subliniind urgia abătută prin exterminarea elitelor și promovarea cu predilecție a unor nulități umane, poetul nu se poate abține și zice: „Lumea asta-i tare șoadă/ De când capul crește-n coadă/ Și-i blestem din deal în munte/ Coada să ajungă frunte.” Deși eram gata să închei recenzia, nu m-am putut abține să nu comentez poezia închis. Aleg doar 5 din cele 15 versuri pentru frumusețea imaginilor realiste, caracteristice totalității societății noastre din acele vremuri
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
era și pentru aceasta stârnea râsul celor ce-l vedeau... Cu timpul domnul Tachi dorește să se implice ceva mai mult în viața satului de gospodari. Cum satul Priponeștii de Sus era plasat pe fundul unei căldări marcate de trei dealuri, din est, nord și vest, ce-l fereau de asprimile crivățului, numai în partea de sud beneficia de o pantă înclinată spre soarele de miază-zi. De pe toate cele trei dealuri vecine izvoarele-și făceau drum spre medeanul din centrul satului
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Sus era plasat pe fundul unei căldări marcate de trei dealuri, din est, nord și vest, ce-l fereau de asprimile crivățului, numai în partea de sud beneficia de o pantă înclinată spre soarele de miază-zi. De pe toate cele trei dealuri vecine izvoarele-și făceau drum spre medeanul din centrul satului, ceea ce a făcut ca în centru să se afle două fântâni cu apă răcoroasă, plus o cișmea ce avea zidite în prelungire trei teici din beton armat în care se
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Cu mulțumiri și stimă, Marieta W., Berlin, 16-02-2011 Cele 6 volume trimise anterior au fost date spre a fi cunoscute anterior momentului lansării, iar cât privește ultimele 10 volume le voi distribui astfel: Bibliotecii „Stroe S. Belloescu”, Complexului Școlar din Dealul Morilor, Liceul „Codreanu” și Biblioteca Casei Sindicatelor, urmând ca 6 exemplare să fie difuzate unor participanți la lansare. Luni, 28 februarie 2011. Au trecut 226 de ani de când au fost trași pe roată (ce barbarie!) Horea și Cloșca, în timp ce Crișan
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Deșertul alb Elena Marin Alexe Deșertul se-ntinde ursuz și tăcut Difuz ca un spectru letargic și mut Cu lanțuri de ger omătul adună Flori înghețate pe-a iernii cunună În curtea din deal zăpada oftează Pașnică luna din nori o veghează Noaptea-i stăpâna tăcută si tristă Vântul se vaită în alb de batistă Nu se-aud câinii prin satele ninse Pe la ferestre zac lămpile stinse Tremură nucii ascunși prin vâlcele Cerul tânjește
De?ertul alb by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83351_a_84676]
-
pentru că ceea ce i se înfățișa a fi noua lor casă era superb! Ieșind pe terasă, se alertară: copilul nu era nicăieri. - Unde o fi Mihăiță? îl pierduseră. În scurt timp, privirile lor îl întâlniră tocmai departe de tot, în vârful dealului la capătul viei, unde trona o buturugă mare, care avea în jur capete de bușteni drept scaune. - Uite-l, ne face cu mâna năzgâmbul. Ceea ce voiam să fie o surpriză, el a deconspirat-o mai devreme decât credeam. Hai să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
avea în jur capete de bușteni drept scaune. - Uite-l, ne face cu mâna năzgâmbul. Ceea ce voiam să fie o surpriză, el a deconspirat-o mai devreme decât credeam. Hai să mergem la el. - Alex, eu nu pot să urc dealul acesta, mă dor picioarele! Trebuie să fie pe puțin o sută de trepte până acolo! - Nu, nu, sunt numai o sută două zeci și două! - Vezi? - Hai, încet, încet, mai facem câte un popas și până spre seară ajungem... - Alex
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Hai, încet, încet, mai facem câte un popas și până spre seară ajungem... - Alex, te ții tot timpul de glume... Vrând, nevrând, Ina urcă alături de soțul ei cele o sută douăzeci și două de trepte dar, o dată ajunsă în vârful dealului, așezându-se pe un buștean, conchise: - E minunat, dragule, de aici se vede aproape tot orașul! - Aceasta va fi masa sfaturilor de taină. Nu putem să-i răpim lui Brâncuși numele de Masa tăcerii dat operei lui. Ina se simți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
fel de publicitate mondenă și moralistă măritului diriguitor. Stăpânul se mânie și-l supune pe Sisif, precum caralii din închisorile comuniste, la o pedeapsă absurdă, la prima vedere, absurdă și perpetuă, dar definitorie, de exterminare: să urce pe coasta unui deal un cogeamite bolovan și odată ajuns pe creastă, să-l prăvale până jos pentru a-și relua iarăși, la infinit, împingerea bolovanului spre vârful gorganului. Acum, de ce am adus eu vorba despre acest personaj din legendele grecești, într-o prefață
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
sale prin arhive și biblioteci au zburat peste zeci de mii de pagini de documentare, la care se mai adaugă un număr impresionant de colaborări la ziare, reviste, almanahuri și publicații de specialitate - avem un tablou aproximativ al urcușului pe dealul lui Sisif de către amicul meu Ion N.Oprea. Această cantitate enormă de zile-muncă (în care se includ și nopțile) (și pe cei care știu ce înseamnă munca cu cartea - îi sperie) a determinat pe semnatarii materialelor din această lucrare să
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
până la citirea prezentei cărți ,,Vaslui,,Capitala Țării de Jos "...că aceste pământuri pline de istorie au putut naște atâtea valori umane ce au strălucit pe frontispiciul culturii române! Vasluian fiind, răman uimit de mulțimea ,,stelelor" ce s-au înălțat dintre dealurile vasluiene. Îmi condamn ignoranța și rămân recunoscător amicului de o viață Ion N. Oprea pentru strădaniile sale de a-mi umple lacunele cu lumina unui trecut, de dânsul scos la iveală. În prefața sa ,,Înainte de carte" sunt înșiruite o seamă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93042]
-
am urcat cam o zecime din splendorile acelea, am Început să le urăsc cu Înverșunare. Ce individ crud și sadic putuse condamna o femeie În rochie lungă până la pământ, mulată pe corp și cu tocuri cui să urce un asemenea deal infernal? Dat fiind că nu Îl puteam urî pe arhitect sau pe cel care Îl angajase, m‑am văzut nevoită să o urăsc pe Miranda, care de regulă putea fi blamată pentru orice lucru care genera, direct sau indirect, toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
rezistență pe care le frecventasem pe vremea când aveam timp de o sală de sport. O nazistă de instructoare, călare pe o bicicletă, lătra niște ordine În ritm absolut milităresc: „Aleargă, aleargă și respiră, respiră! Sus, oameni buni, sus pe dealul ăsta. Aproape ați ajuns pe culme! Nu vă lăsați tocmai acum! Urcați să vă salvați viața!“ Am Închis ochii și am Încercat să‑mi Închipui că pedalez, cu părul În vânt, că o calc pe instructoare, dar urc, urc Întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
surpă lent În propria-i materie, agonizând În licărul Întrevăzut al unor metamorfoze cosmice. O stare indefinită mă cutremură; deodată, simt cum trupul Începe să se dilate, crescând mușuroi amorf, insensibil la orice reacție exterioară. Mi se umflă capul, un deal fără limite precise, iar ochii, ca două telescoape, se deschid asupra unei lumi gigantice, pe care o cuprind ca-n palmă, În timp ce nu mai observ nimic din spațiul familiar; urechile, membrane ultrasensibile, captează cele mai perfide unde sonore din univers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
zi. Situația aceasta insuportabilă mă ținea Încordat, dar Îmi dădea sentimentul că trăiesc cel mai intens; eram orgolios pentru că eu sunt cel ales. (15 septembrie) Aventură unică În adolescență: să te afli cu schiurile-n picioare, la miezul nopții, pe dealul din fața străzii Văilor sub luna argintie, agățată acolo pe cer, deasupra ta, ca o tipsie gigantică. Zăpada scrâșnește de ger, Înghețăm, dar prin cădere ne Încălzim. Vis maxim: să aluneci schior al nopții, să te pierzi Într-un pliu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
putregai și mortăciune, că trebuie să ții mâna la nas ca s-ajungi până sus. Acolo intri direct Într-o magazie de vechituri, unde Vera are un pat de lemn deșălat de atâta Întrebuințare, cu tot felul de văi și dealuri, că mai mult te rostogolești, decât stai În el, așa că e preferabil să te așezi pe jos; Îmi spune: „Pe jos le culc pe englezoaicele astea mizerabile, putrede de bani, dar care vin la mine și preferă să doarmă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
omule? Cum?... Să-mi las toată agoniseala mea de haram? Se poate, Ioane? stărui colonelul arendaș. ― Se poate! Că din munca și sudoarea noastră-s toate! ― Apoi așa am venit eu aci, gol cum mă vezi, ai? ― Ce mai la deal, la vale, să-ți pară bine că nici nu te-am înjurat și nici nu te-am bătut, cum au pățit alți boieri, că poate-i fi auzit și matale! zise țăranul neînduplecat. Pleacă sănătos și să ne vedem când
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vorbă trebuie să priceapă de bătaie! 3 ― N-am mai fost la Cameră poate de trei ani, dar la ședința de azi aș fi fost în stare să și plătesc, numai să nu lipsesc! zise Roșu către Titu Herdelea, urcând Dealul Mitropoliei și oprindu-se uneori să respire, fiind puțin astmatic. Trebuie să văd schimbările la față, că prea sunt extraordinare. Știi cum vine afacerea asta? Eu m-am certat cu tine și atunci, ca să-ți fac rău ție, dau drumul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
uneori să respire, fiind puțin astmatic. Trebuie să văd schimbările la față, că prea sunt extraordinare. Știi cum vine afacerea asta? Eu m-am certat cu tine și atunci, ca să-ți fac rău ție, dau drumul de aci, din vârful dealului, pe panta asta pe care, în sfârșit, am suit cu ajutorul Domnului, dau drumul, zic, unei stânci formidabile să se rostogolească la vale, pentru că, amenințând să prăbușească tot în calea ei, și casa ta, și ale altora, tu ai să te
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să vină cei ce îngrijeau sălile. Pe urmă se așeză pe un scăunel, la poalele zidului, și așteptă. Se întrebase uneori încotro voia să arate cu sabia cavalerul. Măsurase cu pașii distanța până la poartă și privise în jos, la poalele dealului, acolo unde se întindea orașul. De ce ar fi vrut cavalerul să ia cu asalt orașul nu era limpede. Cu atât mai mult cu cât, în vremea construirii fortului și a făuririi legendelor despre cavaleri înzăuați, exista doar un pâlc de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]