24,150 matches
-
Cât despre autorii incendiului de la dărăpănătura de școală din Necrasovca Nouă, nimeni nu știa nimic, desigur în afară de doi: Petrică și președintele comitetului școlar comunal, un țăran lipovean cu minte bine așezată chiar și la șotii de folos. Bietul Petrică își doarme somnul de veci în curtea bisericii de la Belaevca, în apropierea Odesei. Cine a crezut că va muri de glonț el care crescuse între țărani de diferite naționalități, el care era atât de iubit de toată suflarea satului. Nici n-a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Bună ziua ostași! - Să trăiți domajur! - Aia e. * Sâmbăta seara plecam împreună cu Popa Vladimir, cu bilet în regulă și ne întorceam fie duminică seara, fie luni dimineața, dar neapărat până suna deșteptarea. La Tabacu eu mă opream la șura Bărgăuanu, unde dormeam, iar Vladimir mai făcea doi - trei kilometri până la Bulgărica unde îl așteptau nevasta și fetița. La șura mai veneau seara Vanea Arnăutu, secretarul primăriei și notarul Costea Machedonschi. Mai ceva nalangâte, ceva băutură, taclale ca la 22 de ani, dar
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cînd va vedea năvala a trei copii ne va trimite mai departe dar nu. Se vede că doar săracii știu cu adevărat ce e durerea, suferința și necazul. Era greu. Anastasia, fata lui moș Filip, elevă de clasa a treia, dormea pe jos, pe un levicer, eu sus pe masă iar Steluța cu cei doi copii pe patul prea mic. Noroc că avea doar 42 de kilograme. Gazda, un om tânăr, ținea casa din meseria de zidar. Aveau și ei trei
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
neîngrijite, murdare. Am luat tot varul, toată tencuiala până la zid, am dezinfectat, am pus fum de ardei iute pentru stârpirea ploșnițelor și am făcut adevărată risipă de Flit, un insecticid lichid. În tot acest timp de neodihnă lucram și dormeam într-o sală de clasă întreaga familie plus Maria Nedev care nu ne părăsise. La 15 septembrie 1939 școala, frumoasă, reparată și curată, era gata să-și primească elevii. Ce să mai scriu aici? Am luat de la capăt cele făcute
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
la București să facem împrumut la Casa Corpului Didactic. Din păcate, sfătuit de nașul Costică Grozavu, primar legionar, se înscrisese la ei și nu avea cum să se mai retragă fiind amenințat cu execuția. Două zile am stat la București. Dormeam la căminul Asociației Învățătorilor. Urma ca a doua zi, pe întâi noiembrie, să ne mai încercăm norocul. Măcar dacă unul din doi ar fi primit împrumutul l-am fi împărțit frățește. Trecând pe stradă, Toader a primit o lecție de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
inimaginabilă Clemansa Gerota a înglobat-o în moșia ei, pentru extinderea viei. În dormitorul în care locuiam cu copiii aveam o sobă numită colțar, cu trei coloane din olane suprapuse prin care circula fumul și se încălzeau. Pe un pat dormeam de obște noi și Cezara, dincolo, lângă sobă, băieții. După înmormântare, Steluța și-a luat băieții alături, poate într-o întârziată încercare de a-i apăra, așa cum nu putuse s-o facă în fața bolii fetei. Patul de la sobă rămăsese liber
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de a-i apăra, așa cum nu putuse s-o facă în fața bolii fetei. Patul de la sobă rămăsese liber. și iată că în noapte, când marele cutremur a desghiocat toate alcătuirile lumii colțarul s-a prăbușit peste patul unde de obicei dormeau băieții, acoperindu-l și fărâmițându-l sub zecile de kilograme de cărămidă și mortar. Înger sub palma lui Dumnezeu, Cezărica, cu plecarea ei în Cer și-a salvat frățiorii.. Poate că și acuma și pentru totdeauna îi privește din ceruri
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mame, surori și soții care plângeau de bucurie când îi vedeau pe cei dragi întorcându-se teferi în țară. și mai erau mame și soții cu copilași de mână plângându-i pe cei care nu aveau să mai vină vreodată dormindu-și somnul de veci pe câmpiile Basarabiei și ale Ucrainei. Toți luptaseră pentru revenirea la Patria Mamă a Basarabiei și a Bucovinei de Nord. Tocica i dalșe... Desconcentrarea a avut loc pe data de 20 noiembrie 1941. Am plecat spre
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mei se afla familia Uzunov, fiindcă un descreierat de comandant de jandarmi, plutonierul major Bucșă, semănase teroare printre oameni. El ordonase, între altele, împușcarea armonistului Iașa din Câșlița fiindcă, probabil, nu voise să-i cânte la comandă. Prima noapte am dormit atât de profund de n-am simțit nici cum arde moara de alături, nici mișcarea de oameni de pe uliță. Asta l-a făcut pe căpitanul medic Constantin Colonaș, scriitor cunoscut, să scrie versurile: Bate clopotul de zor Arde moara, fraților
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
nici cum arde moara de alături, nici mișcarea de oameni de pe uliță. Asta l-a făcut pe căpitanul medic Constantin Colonaș, scriitor cunoscut, să scrie versurile: Bate clopotul de zor Arde moara, fraților. Satu-i tot cu dosu-n sus Domnul Brumă doarme dus. Îl cântau prietenește Nicu Radu și doctorul pe melodia “șapte mere-ntr-o basma, am plecat la Moscova”. Am aflat și de ce soția nu mai scrisese celor de la Nicorești. 40 de zile a stat în spital la Ismail cu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
la loc de cinste. Dar iată și Turnul Severin, portul. Aici refugiații suntem așteptați de reprezentanții Inspectoratului școlar Ismail, și el în refugiu, inspectorul Teodorescu și învățătorul ștefan Armeanu, amândoi olteni și buni prieteni cu familia noastră. Am trecut să dormim pe un alt vapor care pleca a doua zi în cursă. Dimineața, ajutați de doi ofițeri în rezervă, desigur că tot învățători, ne-am suit într-un vagon de marfă plin cu baloți de paie. Deshidratați, bolnavi, am ajuns la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
-o la Slatina, la Inspectoratul școlar, așteptând ordin de numire. Cred că în viața vieților lui n-a fost Malîi atât de sărutat și îmbrățișat bărbătește. Am sărit din tren, am ajuns cum am ajuns la Slatina și după ce am dormit o noapte în holul hotelului, a doua zi la ora opt am primit deslegarea: Urși-Vâlvoi. Aici, puțin speriat de mulțimea crucilor viu colorate de pe lângă garduri am ajuns și la gazda familiei. Soția, după atâtea necazuri și după atâta liniște găsită
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
o localitate necunoscută, într-o clădire pe care nu o cunoșteam. Stăteam în biroul urât și prăfuit, flămândă, dezorientată, fără a ști încotro să o iau. Am pus capul pe masă și am ațipit. Fusese o zi istovitoare. Nu știu cât am dormit în acea poziție incomodă. M-am trezit într-un târziu, dându-mi seama că nu mai am pe cine aștepta, că au plecat toți și m-au lăsat acolo, singură și uitată ca pe un câine de pripas. Auzeam câinii
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mult, nu era zgârcită și era foarte primitoare. Toți șefii de la județ o știau de gazdă primitoare și acceptau ospitalitatea ei. Acest continuu du-te-vino de la ea mă obosea, dar eram foarte mulțumită că aveam unde înnopta. Șefii îmi spuneau să dorm în camera de oaspeți din primărie, o cameră sinistră, unde era murdar, mirosea a vechi, a praf și a lenjerie nespălată de ani de zile. Ziua mă luam cu treburile, cu oamenii, mergeam pe la școală. Seara, deși ospitalitatea contabilei era
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
iar somnul te fura pe neașteptate. Capul îți cădea într-o parte și gura se întredeschidea a sforăit. Locurile din spatele sălii erau cele mai râvnite de noi, cei de la țară. Acolo era mai greu să fii văzut și puteai să dormi în voie cât timp se citea darea de seamă. Eram solidari, și cei care aveau somnul mai ușor îi atenționau pe cei care sforăiau prea tare. Dacă aveai ghinionul să fii ridicat în picioare pentru anumite nerealizări, nu te mai
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
că vei fi chemat la personal pentru a primi o sancțiune și chiar o diminuare a salariului. Comuna unde lucram se afla undeva pe la mijloc, nu eram nici fruntași, dar nu eram nici în coada listei, motiv pentru care puteam dormi oarecum liniștiți. Deși eram criticați pentru orice la aceste instruiri, ne bucuram de venirea în capitala de județ. Cazarea și masa la hotelul partidului erau bune, iar la plecare aveam voie să cumpărăm de la bufet câte un baton, două, de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
să fiu la Ghiduleasa, pe tarla, odată cu răsăritul soarelui. Am servit o masă îmbelșugată, cu pui la grătar și brânză de oi cu mămăligă, am stat de vorbă, am cântat și am spus bancuri. După miezul nopții, am mers să dorm pentru câteva ore într-o rezervă din spital. Abia adormisem, când, aud gălăgie pe hol . Unde-i tovarășa Țâru? Era vocea secretarei de la județ. M-am trezit speriată fără a înțelege ce căuta la ora aceea din noapte, în dispensar
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
familia, mi-a repetat pentru a nu știu câta oară, evitând răspunsul la întrebarea mea îndrăzneață. M-a invitat să urc în mașină. A oprit la sediul C.A.P.-ului unde era un pat cu saltea de paie pe care dormea paznicul de la sediu și mi-a spus să stau acolo, iar dimineață, la răsăritul soarelui, să fiu pe tarla. Câinele paznicului, care avea obiceiul să doarmă pe pat, s-a dat jos nemulțumit și s-a ghemuit pe podeaua lipită
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
sediul C.A.P.-ului unde era un pat cu saltea de paie pe care dormea paznicul de la sediu și mi-a spus să stau acolo, iar dimineață, la răsăritul soarelui, să fiu pe tarla. Câinele paznicului, care avea obiceiul să doarmă pe pat, s-a dat jos nemulțumit și s-a ghemuit pe podeaua lipită cu lut. Puricii însă, bucuroși de oaspeți, au tăbărât pe mine, astfel încât răsăritul soarelui a fost o mare bucurie pentru mine și prilej de tristețe pentru
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
să o lase) și care mergea cu mine peste tot. Prezența ei îmi alina dorul de copilul meu, lângă care nu aveam aproape deloc timp să stau. Noaptea o luam la mine la bloc, unde îi dădeam să mănânce și dormea cu mine. Fusese o zi fierbinte de august. Odată cu venirea serii, cerul s-a acoperit de nori negri și a început o furtună cu tunete și fulgere, cum nu mai văzusem niciodată. Am stat până după ora unsprezece noaptea lângă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
rog. Am spus în gând de câteva ori la rând rugăciunea Tatăl nostru, pe care o știam din copilărie, dar erau mulți, mulți ani de când nu o mai rostisem. În timp ce mă rugam, o emoție necunoscută a pus stăpânire pe mine. Am dormit puțin, tresărind mereu. Urletele câinilor nu mai conteneau, iar cucuveaua stătea nemișcată sus, pe coșul de fum, și își exersa vocalizele sinistre ca într-un scenariu de groază: Cu-cu-veau, cu-cu-veau, cu-cu-veau! PRIMĂRIȚĂ Nici nu am apucat să mi beau cafeaua
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
primăriță! Avem nevoie de primar, de popă, de doctor, de specialiști în agricultură și de profesori. Vrem să fiți aici, alături de noi mereu, să nu faceți naveta. Primarul navetist e ca mâncarea fără sare. În prima seară, când urma să dorm în noua locuință, a bătut la ușă șeful de post, care ținea în brațe un pui de câine lup. A fătat cățeaua de la post și puiul acesta îl păstram pentru mine că este băiat, dar am vorbit cu soția și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
îndeplinit în cele din urmă misiunea. „-De ce a durat atât de mult?, am întrebat nedumerită și supărată. Și de ce trebuia să faceți cinci găini?” Între timp, foamea dispăruse și nu-mi doream decât să ajung la comună și să dorm. „-Câte una de fiecare”, a spus blonda cea grasă, privindu-mă mirată de 135 întrebare și de supărarea mea. „-Au fost bătrâne, mânca-le-ar hulpea de orătănii” a spus cealaltă femeie, în timp ce așeza pe masă toate cele necesare. Am
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
venea altul. În anul acela, a fost repartizată o doctoriță din București, mutată disciplinar, și un medic ciudat, bolnav sau doar leneș, care, atunci când nu se încuia în camera de gardă, umbla în căruța plină cu fân a dispensarului. Acolo dormea, în timp ce vizitiul îl ducea prin toate satele. Într-o zi, doctorul a dispărut și nimeni nu i-a simțit lipsa. Doctorița venită din București era blondă, subțirică și părea o persoană cumsecade. Mai târziu aveam să aflu că amabilitatea ei
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
întreba furios. Duminica trecea repede, iar dimineața săream din pat la ora patru și jumătate: el pentru a prinde primul autobuz, eu ca să aprind focul, să dau de mâncare la animale și să fac ceva de mâncare pentru Mișu, care dormea în camera din mijloc, cu pisicile lângă el. Pisicile erau leneșe, dar nu dădeau voie șoarecilor să se urce în pat. Când soțul ieșea pe poartă era întuneric, iar pichirile din nuc scoteau sunete metalice. Atunci, nevăstuicile din podul casei
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]