24,491 matches
-
rău despre noi, decât să nu se vorbească deloc. Într-adevăr, preferăm să fim invidiați, decât ignorați.) „Cele mai multe conversații se fac din concesia reciprocă de a vorbi despre sine Însuși.” (N. Iorga) Lumea/țara piere și baba se piaptănă. (Egocentrismul firii unora este atât de pregnant, Încât Îi face să fie preocupați de persoana lor chiar și În momente de răscruce pentru comunitate: „Țara piere de tătari și ea bea cu lăutari”.) „Egoistul Împarte cu alții numai grijile și supărările lui
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și obișnuințe proprii vârstei pe care o are.) Unde sunt dulciuri, acolo sunt și muște. (Unde se Înregistrează succese sau oportunități, acolo mișună tot felul de profitori, de oportuniști.) și-a găsit sacul peticul. (La Înțelesul obișnuit, de potrivire după fire a oamenilor, adăugăm și următorul: la o așa intenție, așa faptă.) Osia unsă nu scârțâie. (Bunăvoința altora o obținem și o păstrăm numai dacă știm să o Întreținem.) Pisica se bucură când se sparge oala cu smântână. (Profitorii se bucură
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
acel lucru: „Cu cât te străduiești mai mult ca să ții ceva ascuns, cu atât se află mai repede”; „De ce te temi nu scapi”.) „Profeția este, de multe ori, cauza principală a evenimentelor prezise.” (Th. Hobbes) Dacă pică drobul de sare? (Firile panicarde pun Întotdeauna prezentul sub „sabia unui Damocles” nu numai amenințător, dar și catastrofal prin cruzimea lui, astfel că anticipările lor pesimiste le paralizează orice inițiativă.) Teama ascunde adevărul. (În schimb, o conștiință nepătată, care nu are nimic de ascuns
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nu există de fapt se spune că este „un om pe jumătate Învins”, În schimb, despre cel care Îndrăznește, chiar mai mult decât ar trebui, se afirmă că „a câștigat pe jumătate”.) Până nu Încaleci calul, nu-i cunoști năravul. (Firea omului o cunoști nu atât după vorbele, cât după faptele sale: „Câtă vreme nu mănânci un pumn de sare cu un om, nu-l cunoști”; „Până nu te bagi cu omul la plug, nu-i cunoști ce-i poate pielea
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
la adresa unui semen acceptă să fie de față.) „Jumătate din omenire simte plăcerea să bârfească și cealaltă jumătate să creadă bârfele.” (La Rochefoucauld) Râvnim la lucru străin, iar altora le plac mai mult lucrurile noastre. (Probabil că această particularitate a firii omenești este determinată nu atât de un sentiment de neîncredere În realizările noastre, cât mai ales de dorința de a cunoaște și alte opțiuni sau realizări.) La unii oameni, dorința intensă de a avea ceva apare ca o nevoie de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
uita la căciulă, ci te uită la făptură”.) „Omul nu are cuvânt mai nobil pentru a arăta cine este, decât numele său.” (J. Herder) Pe om după prieten Îl cunoști. Pentru că ne place compania acelora cu care ne asemănăm prin fire sau caracter: „Spune-mi cu cine te Însoțești, ca să-ți spun cine ești”.) „Nu merită să trăiască cine nu are măcar un singur prieten cumsecade.” (Democrit) „Dacă nimeni n-a recunoscut În tine un aliat posibil al drumului către țintele
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
alimentație creează probleme de sănătate, care vor impune apoi numeroase și Îndelungi restricții.) Nu pot trăi nici cu tine, nici fără tine. (Nehotărârea face parte din dinamica firească a unui sentiment necristalizat. Dar la unii oameni nehotărârea reprezintă Însăși caracteristica firii lor.) „Adeseori, omul Își provoacă singur nenorocirile, numind destin propria sa neghiobie.” (S. Battaglia) Când sunt două gospodine În casă, podeaua rămâne nemăturată. (Când, de asemenea, fiecare dintre părinți caută să-și impună punctul de vedere În educația copilului lor
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
supralicitează, prin mărirea continuă a dozei, stările iluzorii de fericire, dar după Încetarea efectului drogului va trebui să resimtă foarte puternic senzațiile de privare de aceste intense, dar false stări iluzorii de fericire.) „Legea cea mai tainică și misterioasă a firii este că extremele se ating și contrariile se contopesc, se transformă unul În celălalt.” (St. Zweig) „Poți iubi așa de mult viața, Încât să-ți devină insuportabilă.” (L. Blaga) Cea mai mare nenorocire este aceea după care nu poți decât
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de ei este nebunie.” (Seneca) „Revolta Împotriva tatălui și a mamei este un păcat pentru suflet și o nenorocire pentru familie.” (Platon) Personalitate, atitudinetc "Personalitate, atitudine" Sunt oameni croiți rău și cusuți bine. Hainele elegante pot ascunde, pe moment, nemernicia firii cuiva, dar nu la nesfârșit. De altfel, un alt proverb remarcă: „Multe sunt pe dinafară smălțuite și pe dinăuntru mânjite”. Să nu uităm apoi expresia plastică a cronicarului, cu referire la un anumit domnitor: „Pe dinafară pom Înflorit, pe dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
el.) Toată pasărea pe limba ei piere. (Desigur, fiecare dintre noi ne exprimăm În limitele personalității noastre, dar nu trebuie să fetișizăm rolul acestor limite; este o datorie a omului să-și responsabilizeze faptele, să-și oblige gândirea să disciplineze firea sau chiar s-o Învingă: „Una-ți spune firea, și alta gândirea”.) „Morala Începe acolo unde se inaugurează lupta internă În conștiință, unde neliniștea stârnită de două soluții posibile se revoltă printr-o renunțare la confortul sufletesc prezent pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
dintre noi ne exprimăm În limitele personalității noastre, dar nu trebuie să fetișizăm rolul acestor limite; este o datorie a omului să-și responsabilizeze faptele, să-și oblige gândirea să disciplineze firea sau chiar s-o Învingă: „Una-ți spune firea, și alta gândirea”.) „Morala Începe acolo unde se inaugurează lupta internă În conștiință, unde neliniștea stârnită de două soluții posibile se revoltă printr-o renunțare la confortul sufletesc prezent pentru o cale mai dificilă, dar mai justă. O optare sub
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
șoareci mănâncă”; „Din ouăle de șarpe nu ies pui de găină”; „Nu faci miel din câine tăindu-i coada”. La fel se spune și despre cei la care răul a devenit o necesitate sau un mod de viață: „Năravul din fire n-are lecuire”; „Sângele apă nu se face”; „Boala din fire n-are lecuire” etc.) „Destinul fiecăruia este dat de caracterul său.” (Cornelius Nepos) Unii gustă din lămâie, și altora li se stripezesc dinții. (Sunt și alte proverbe care redau
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Nu faci miel din câine tăindu-i coada”. La fel se spune și despre cei la care răul a devenit o necesitate sau un mod de viață: „Năravul din fire n-are lecuire”; „Sângele apă nu se face”; „Boala din fire n-are lecuire” etc.) „Destinul fiecăruia este dat de caracterul său.” (Cornelius Nepos) Unii gustă din lămâie, și altora li se stripezesc dinții. (Sunt și alte proverbe care redau la fel de plastic surprizele și inechitățile existenței zilnice a omului: „Unul face
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nu de limba care o spune.” (W. Shakespeare) Stăpânire de sine, calm, abținere - mânie, furie, ostilitate, agresivitatetc " Stăpânire de sine, calm, abținere - mânie, furie, ostilitate, agresivitate" Un om mânios călărește un cal nărăvaș. Pentru că cel care și-a ieșit din fire nu se mai conduce, Într-adevăr, ci este condus. Vorbirea comună surprinde foarte bine imprevizibilitatea celui stăpânit de furie, atunci când spune: „E periculos ca un glonț rătăcit”.) „Greșești totdeauna când vorbești mânios; trebuie să știi să-ți stăpânești și să
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
vântul, decât gura satului”; „Lasă lumea să vorbească, numai puica să-mi trăiască”; Pentru o vorbă de nimică, joacă baba de se strică”; „Toate se fac și se desfac prin gura satului”.) Bună ziua, căciulă, că stăpânul n-are gură. (Când firea ursuză Își spune cuvântul, suferă Însăși politețea elementară a salutului.) Vorbele cele ferite În piață sunt auzite. Pentru că vorba de rău este mai lesne spusă și crezută: „Vorba rea merge din gură În gură, ca fulgerul”.) S-a găsit Păcală
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
prin zâmbet, tânărul prin fapte, iar bătrânul prin Înțelepciunea cuvântului. Μ Greu În educație nu este să trasezi proiecte de dezvoltare, ci să le concretizezi, respectând personalitatea copilului, pentru ca astfel dezvoltarea lui să se facă pe o cale proprie, specifică firii și capacităților sale reale. Μ Cât respect de sine, atâta moralitate. Μ Adevăratul omagiu pe care un discipol Îl poate aduce maestrului său este de a nu-și exprima respectul față de acesta doar prin dorința de a-l imita, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cei care au reușit să dea trăirilor și gândurilor lor o incandescență interioară. Μ Cât timp omul păstrează mereu vie ambiția de a cunoaște, el este sortit să Învingă. Μ Degeaba căutăm În altă parte mijlocul salvării din păcat, când firea noastră Îl deține Încă de la Început ca virtualitate: capacitatea remușcării - făuritoare treptată de „conștiință morală”. Μ Resursele noastre de voință Îmbracă, Întotdeauna, haina celui pe care-l slujesc. Așa se explică de ce la unii voința se evidențiază, de exemplu, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
unele privințe, de stilul operelor literare. Astfel, la unii oameni acest stil este preponderent descriptiv, la unii interogativ, iar la alții dramatic sau exclamativ (descriptiv, În cazul celor care se mulțumesc doar cu simple observații sau enunțuri constatative; interogativ, caracteristic firilor meditative, cărora le place să sesizeze tot felul de aspecte interesante, fără a aștepta neapărat un răspuns; dramatic, propriu celor care obișnuiesc să acorde evenimentelor receptate sau trăite o importanță mai mare decât ar merita-o acestea, de aici rezultând
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
aspecte interesante, fără a aștepta neapărat un răspuns; dramatic, propriu celor care obișnuiesc să acorde evenimentelor receptate sau trăite o importanță mai mare decât ar merita-o acestea, de aici rezultând pentru ei vii emoții și tensiuni interioare; exclamativ, specific firilor impresionabile, dar și justițiare, ale căror constatări iau forma unor excesive stări de admirație, bucurie, surprindere sau a unui strigăt de intervenție, de ajutor. Μ Motivul pentru care unii fac apologia „liberului arbitru” este iluzionarea În ideea că, dacă acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
film mental, principalele etape sau momente ale vieții sale. De unde oare această nevoie ca, În ultimele momente ale vieții sale, omul să-și retrăiască Întreaga existență, uneori până În cele mai mici și neînsemnate amănunte? Să fie oare o lege a firii ca măcar În aceste ultime clipe să fim cu adevărat obiectivi cu noi Înșine, adică justițiari? Simțim oare sacralitatea unei lumi de dincolo În așa măsură Încât resimțim, În aceste ultime clipe ale vieții, nevoia de a face pasul cel
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Înfumurarea și aroganța, când Își face un scop numai din obținerea unor plăceri senzuale sau a unor bunuri pământești, omul Își compromite existența, deoarece o obligă să-i servească doar lui, doar vanității sale. Μ Celebritatea este o dovadă că firea poate determina situația; este o dovadă că poate exista, și trebuie să existe, o forță interioară care știe să extragă din contextul vieții acele elemente din care se poate constitui un nou univers, un nou context de viață. Μ și
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
demențe senile; nu ar fi meritat oare măcar astfel de oameni un sfârșit biologic decent, un sfârșit care să creeze iluzia că efortul de a-ți trăi viața Într-un mod demn este totuși răsplătit? Μ Este o lege a firii: nu poți să te schimbi mai Înainte de a ispăși pentru greșeala pe care ai făcut-o (trebuie să Îndurăm adevărul despre noi, altfel vom fugi mereu de noi Înșine). Μ Se spune În Biblie: „Nu este nimic nou sub soare
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
hoțului de profesie: când, pe moment, nu are ce fura, „Își fură propria căciulă”, ca să nu-și piardă deprinderea de a fura sau pentru a-și menține mereu proaspătă satisfacția/plăcerea de a Înșela sau de a fura. Μ Răsplata firii discrete a cuiva este, În realitate, una amară: cel În cauză ajunge să știe mai multe lucruri decât și-ar fi dorit vreodată. Dar secretele reprezintă, se știe, o povară și chiar un pericol, deoarece ele sunt, În același timp
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să ne guverneze mai mult viața, cu atât „Întâmplarea” va avea o mai mică putere asupra existenței noastre. Μ Dezvăluirea prin somn de către unii oameni a unui rău făcut dovedește prezența unui suflet pârjolit de mustrări În timpul zilei. Μ Ciudățenia firii unora Îi face să nu aibă mândria de a se abține să facă o nelegiuire, dar au În schimb orgoliul de a nu suporta situația unui acuzat care trebuie să fie supus umilinței de a se dezvinovăți. Μ „De ce mi
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
la complexele pe care le au, iar alții simt că sunt animați de o curiozitate ascunsă și vanitoasă de a vedea până unde poate merge În dragoste Încrederea partenerului. Μ Fiecare are - chiar dacă nu-și dă bine seama pe moment - firea sa, personalitatea sa, adică o originalitate psihologică de un anumit fel: chiar și inconsecvența frecventă pe care o prezintă unii oameni În comportament (care este considerată o lipsă de pregnanță sufletească) reprezintă, de fapt, o dovadă de specificitate structurală a
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]