23,406 matches
-
context indicarea pe ceas a momentului în care trebuie finalizat lucrul gest indicativ de finalizare a activității/ discuției etc. cu palmele puse perpendicular, sub forma lui T ton moderat coborârea intensității vocii, pentru a impune aceeași reacție în comunicarea interlocutorului ton liniștit, calm intensitate scăzută a vocii diminuarea/ atenuarea percepției componentei negative a mesajului prin: (a) modalizare; (b) minimizarea aspectului critic/ imperativ al mesajului (a) Mi se pare/cred că ai greșit aici... (b) E aici o mică greșeală/o greșeluță
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
-mi doar două minute! Ai reacționat destul de impulsiv, cel puțin verbal... Nu vrei să încerci și asta? indicarea, cu degetul mare și cu cel arătător, a dimensiunilor reduse (gestul pentru "puțin") înclinarea laterală a capului intensitate medie/coborâtă a vocii ton complice curbe intonaționale de atenuare a criticii/ordinului etc. promovarea unei atmosfere comunicative/ relaționale plăcute, detensionate Sunteți, ca de obicei, foarte amabil... Fii drăguț și adu-mi dosarul roșu de pe birou! zâmbet privire directă gesturi deschise ton cald intensitate medie
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
coborâtă a vocii ton complice curbe intonaționale de atenuare a criticii/ordinului etc. promovarea unei atmosfere comunicative/ relaționale plăcute, detensionate Sunteți, ca de obicei, foarte amabil... Fii drăguț și adu-mi dosarul roșu de pe birou! zâmbet privire directă gesturi deschise ton cald intensitate medie/scăzută a vocii etc. Importantă este, după cum reiese și din exemplele de mai sus, valorificarea contextualizată, adaptată la multiplele valențe ale unei situații de comunicare interpersonală, respectiv didactică/educațională, a strategiilor politeții pozitive/negative. Nu există, așadar
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
folosirea unor elemente ludice jocuri de cuvinte, glume etc.; utilizarea sau nu a construcțiilor eliptice; accent pus pe enunțiativ sau, dimpotrivă, pe interogativ, pe neexclamativ sau pe exclamativ; repetarea ideilor principale; folosirea citatelor/a exemplelor personale, în funcție de context etc.), paraverbal (tonul general al discursului, intonația, pauzele semnificative, cuvintele de umplutură ăăă, îîî, timbrul, ritmul vorbirii, intensitatea vocii etc.) și nonverbal (ținută, vestimentație, mimică, gestică etc.) al locutorului. I.3. Teatru Direcția de studiu propusă în lucrarea de față este, după cum am
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
și afectiv etc. De asemenea, mijloacele valorificate în comunicare se nuanțează atât la nivel verbal, cât și paraverbal și nonverbal vezi, de exemplu, cuvintele și expresiile folosite în comunicarea de tip familial sau amical, respectiv cele folosite în comunicarea oficială; tonul comunicării în familie vs. la serviciu; gestica largă, dezinvoltă între prieteni vs. cea reținută, cenzurată, într-o anumită măsură într-un context oficial. Implicit, toate acestea sunt coroborate cu anumite forme de relaționare a locutorului cu interlocutorul/interlocutorii (vezi, de
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
85); * accentuarea anumitor cuvinte/componente ale mesajului 22, către care se va centra, astfel, atenția interlocutorului, și folosirea intonației corespunzătoare construcțiilor interogative: Când ai fost la munte? vs. Când ai fost la munte? vs. Când ai fost la munte...; * valorificarea tonului 23 potrivit rolului asumat de locutor în respectivul context comunicativ și mesajului pe care dorește să-l transmită (aici, interogativ), în condițiile în care tonuri diferite transmit informații nuanțate despre locutor: de exemplu, "tonul înalt este asociat cu nemulțumirea, iritarea
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
la munte? vs. Când ai fost la munte? vs. Când ai fost la munte...; * valorificarea tonului 23 potrivit rolului asumat de locutor în respectivul context comunicativ și mesajului pe care dorește să-l transmită (aici, interogativ), în condițiile în care tonuri diferite transmit informații nuanțate despre locutor: de exemplu, "tonul înalt este asociat cu nemulțumirea, iritarea, frica sau revendicările infantile", pe când cel de copil "sugerează nesiguranță, experiență redusă sau lipsa de autoritate", "tonul parental" implică, în general, supunere din partea interlocutorului, "deoarece
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Când ai fost la munte...; * valorificarea tonului 23 potrivit rolului asumat de locutor în respectivul context comunicativ și mesajului pe care dorește să-l transmită (aici, interogativ), în condițiile în care tonuri diferite transmit informații nuanțate despre locutor: de exemplu, "tonul înalt este asociat cu nemulțumirea, iritarea, frica sau revendicările infantile", pe când cel de copil "sugerează nesiguranță, experiență redusă sau lipsa de autoritate", "tonul parental" implică, în general, supunere din partea interlocutorului, "deoarece evocă autoritatea părinților, bunicilor sau a profesorilor", iar tonul
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
-l transmită (aici, interogativ), în condițiile în care tonuri diferite transmit informații nuanțate despre locutor: de exemplu, "tonul înalt este asociat cu nemulțumirea, iritarea, frica sau revendicările infantile", pe când cel de copil "sugerează nesiguranță, experiență redusă sau lipsa de autoritate", "tonul parental" implică, în general, supunere din partea interlocutorului, "deoarece evocă autoritatea părinților, bunicilor sau a profesorilor", iar tonul scăzut "creează senzația de relaxare, control pe situație, forță bine temperată", fiind un ton "blând, consolator sau securizant" (Nuță, 2004, p. 22); de
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
tonul înalt este asociat cu nemulțumirea, iritarea, frica sau revendicările infantile", pe când cel de copil "sugerează nesiguranță, experiență redusă sau lipsa de autoritate", "tonul parental" implică, în general, supunere din partea interlocutorului, "deoarece evocă autoritatea părinților, bunicilor sau a profesorilor", iar tonul scăzut "creează senzația de relaxare, control pe situație, forță bine temperată", fiind un ton "blând, consolator sau securizant" (Nuță, 2004, p. 22); de aici importanța, recunoscută, de altfel, din practica și realitatea comunicării, a tonului cu care este adresată o
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
copil "sugerează nesiguranță, experiență redusă sau lipsa de autoritate", "tonul parental" implică, în general, supunere din partea interlocutorului, "deoarece evocă autoritatea părinților, bunicilor sau a profesorilor", iar tonul scăzut "creează senzația de relaxare, control pe situație, forță bine temperată", fiind un ton "blând, consolator sau securizant" (Nuță, 2004, p. 22); de aici importanța, recunoscută, de altfel, din practica și realitatea comunicării, a tonului cu care este adresată o întrebare; * folosirea unei intensități a vocii și a unui ritm al vorbirii care să
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
bunicilor sau a profesorilor", iar tonul scăzut "creează senzația de relaxare, control pe situație, forță bine temperată", fiind un ton "blând, consolator sau securizant" (Nuță, 2004, p. 22); de aici importanța, recunoscută, de altfel, din practica și realitatea comunicării, a tonului cu care este adresată o întrebare; * folosirea unei intensități a vocii și a unui ritm al vorbirii care să fie în avantajul receptării și al decodării corecte a întrebării de către interlocutor; de exemplu, o intensitate mare a vocii poate intimida
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
auzi, a suna, a accentua, a asculta, muzică, muzical, oral, a dialoga, răspicat, sunet, a pune accentul pe, a-ți suna fals, a-mi spune ceva un anumit lucru, a trage cu urechea, cuvânt cu cuvânt, a nu-i plăcea tonul vocii lui, a avea un fel de a spune, a suna fals în gura lui/altcuiva etc.), kinestezice tactile (a simți, a resimți, insensibil, tensiune, a atinge, intangibil, șoc, a agita, căldură, răceală, frig, rezistent, durere, a pune degetul pe
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
impresia, când vorbești mai repede sau mai încet, este că celălalt nu te va înțelege pe deplin sau nu te va urmări cu aceeași atenție vezi, de exemplu, citirea foarte rapidă a unor mesaje la sfârșitul reclamelor pentru medicamente). Coborârea tonului Locutorul dorește ca interlocutorul să preia cuvântul. Ridicarea tonului Locutorul dorește să-și domine interlocutorul. Lungirea vocalelor Locutorul dorește/este dispus să cedeze cuvântul interlocutorului. Intensitate crescândă a vocii Locutorul simte că interlocutorul dorește să intervină, dar nu permite acest
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
că celălalt nu te va înțelege pe deplin sau nu te va urmări cu aceeași atenție vezi, de exemplu, citirea foarte rapidă a unor mesaje la sfârșitul reclamelor pentru medicamente). Coborârea tonului Locutorul dorește ca interlocutorul să preia cuvântul. Ridicarea tonului Locutorul dorește să-și domine interlocutorul. Lungirea vocalelor Locutorul dorește/este dispus să cedeze cuvântul interlocutorului. Intensitate crescândă a vocii Locutorul simte că interlocutorul dorește să intervină, dar nu permite acest lucru. Voce energică, intonații și inflexiuni diverse, schimbări de
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
tipul: zâmbet încurajator, privire către locutor, capul aplecat înainte etc.; * ascultătorul pasiv este cel care nu se manifestă verbal sau nonverbal în actul comunicativ; * ascultătorul inhibator, care blochează comunicarea, se exteriorizează verbal și paraverbal prin sintagme precum Serios!; Da, sigur...(+ ton ironic); Te și cred...; De parcă ce spui tu sună realist...; Tu chiar crezi? (adresându-i-se colegului), respectiv nonverbal prin zâmbet ironic, disprețuitor, mâinile încrucișate, poziția așezat pe scaun, sprijinit de spătar, orientat spre spate, privire ostentativă către ceas etc.
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Ross și Mark G. Ross, apud Pânișoară, 2004, pp. 125-130): * senzația rezultat al acțiunii analizatorilor (auditiv, vizual, olfactiv etc.) Pânișoară, 2004, p. 125: interlocutorul aude61 mesajul, vede gesturile/mimica locutorului, percepe corect sau distorsionat (din cauze fizice/psihice/contextuale etc.) tonul, intonația etc., este sau nu deranjat de zgomotul de fond/de factorii perturbatori, în general etc.; toate acestea influențează modul în care interlocutorul percepe/receptează mesajul; * interpretarea implicând "atribuirea unui înțeles la ceea ce am ascultat" (Pânișoară, 2004, p. 126) etapă
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
estetic al publicului, în general. 68 Pentru particularizări în cazul limbajului scenic păpușăresc, vezi tabelul elementelor acestuia în Bălăiță, 2007b, pp. 6-8. 69 În opinia lui T. Kowzan (1975, pp. 182-205), teatrul implică 13 sisteme de semne: 1. cuvântul; 2. tonul; 3. mimica; 4. gestul; 5. mișcarea scenică a actorului; 6. machiajul; 7. coafura; 8. costumul; 9. accesoriile; 10. decorul; 11. luminile; 12. muzica; 13. zgomotul, dintre care: "sistemele 1 și 2 se raportează la textul pronunțat; 3, 4 și 5
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
feței, vocea, gesturile, poziția, mișcările, nivelurile de energie (S. Burns, apud Erickson, 2009, p. 206). În alte lucrări, apar nuanțări de tipul: "comunicăm prin: îmbrăcăminte, postură, expresie facială, contact vizual, mișcări ale mâinii, brațelor, picioarelor; tensiune corporală, distanță, atingere, voce (ton, ritm și inflexiune)" (Borg, 2010, p. 32); limbaj corporal = sincronizarea, postura, capul, fața, culoarea pielii, buzele, umerii, respirația, mișcările, imobilitatea, automângâierea, mâncărimea, ritmurile, tonul și volumul vocii, debitul și ritmul vocii, cuvintele, mâinile și degetele (Cameron, 2006, pp. 75-91); comunicare
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
îmbrăcăminte, postură, expresie facială, contact vizual, mișcări ale mâinii, brațelor, picioarelor; tensiune corporală, distanță, atingere, voce (ton, ritm și inflexiune)" (Borg, 2010, p. 32); limbaj corporal = sincronizarea, postura, capul, fața, culoarea pielii, buzele, umerii, respirația, mișcările, imobilitatea, automângâierea, mâncărimea, ritmurile, tonul și volumul vocii, debitul și ritmul vocii, cuvintele, mâinile și degetele (Cameron, 2006, pp. 75-91); comunicare nonverbală = limbajul persoanei, limbajul oficial/profesional, codurile aparținând unor categorii de vârstă, sociale sau profesionale; manierele; limbajul timpului și al spațiului (Enăchescu, 2008, pp.
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
curat și civilizat" etc. Erau interesante și rubricile: breviar juridic, Bârladul în presa vremii (Din „Vocea Tutovei"-1942), programul de audiențe al autorităților, jocuri de cuvinte, anunțuri ș.a. Semnau: Gelu Tănase, Ion Chirvasă, Georgeta Florența, Cezar Emilian, Gh. Topor, prof. Toni Iosipescu, Teodor Stupu, prof. Iulian Arhire, Nica Andronache, ing. Viorel Neagu, pr. Costică Blănăru, Valentin Guzgan. Periodicul are o ilustrație adecvată, de calitate. (Din volumul „Vaslui - Capitala Țării de Jos în presa vremii - 1875-2005, p.129-131) * Cuvântul liber Cuvântul liber
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
vremea aceea, voiam cu tot dinadinsul să mă mut la Galați. Auzind de acest lucru, nu știu nici astăzi cum, Țolescu, secretarul cu propaganda de la Comitetul raional de partid, m ‐a chemat la el și mi‐a ordonat, pe un ton pe care nu‐ l pot numi politicos, să mă astâmpăr, să nu mai public poezii în Italia și să preiau conducerea ziarului RULMENTUL. Toate împotrivirile mele nu l‐ au impresionat. Așa că, vrând nevrând, am preluat ziarul. Nu mi‐ a fost
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
redacției prezintă interes. Semnături pentru proză și poezie - condee numeroase: G. Tutoveanu, G. Bacovia dr. St. M. Zeletin, Lenuț a Antoniu, Dora Adam, Ștefan Petică, M. Săulescu, George P. Doc an, A Savela, Demostene Botez, G. Topârceanu, V. Răsură, Agaf ton et Cnia, B. Fundoianu ș.a. În 1916 Cronica Moldovei își schimbă numele și devine Revista critică. Într‐ altă perioadă, 1918‐ 1919 poartă titulatura de „Cartea vremii”. Notații despre „Cronica Moldovei” de Constantin Parfene, în Vremea nouă Vaslui nr. 16 din
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
finanțatori și realizatori. După ce i-am citit primele pagini notam în rubrica de față: „Cu o grafică plăcută și o hârtie care conferă confort coperții pe măsura artei moderne, fără a ne mărturisi locul de tipărire, colectivul redacțional format din Toni Iosipescu, Gruia Novac, Geta Androne, Iorgu Gălățeanu și Marian Constandachi încearcă un examen de experiment iar noi rămânem în așteptarea a ceea ce promite Gruia Novac: autori locali, că altfel „starea locului” rămâne doar o speranță iar publicațiile locale nu trăiesc
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
în oraș cu care bea... mă acuza că nu am făcut aia... și aia... că nu sunt femeie ... nu pot să-i fac copii... făcea scandal, deranjând vecinii...”. Pentru început, neînțelegerile s-au limitat la discuții, acuze exprimate pe un ton mai ridicat, ca până la urmă să se ajungă la jigniri și violență din partea soțului: „Cred că își găsise o altă femeie... era beat tot timpul... a început să mă bată...”. Culpabilizându-se, conștientizând că nu poate îndeplini una dintre funcțiile importante
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]