226,569 matches
-
căi diferite de soluționare pentru o problemă apărută. Fiecare musulman aparține unei astfel de școli, iar chestiunile juridice pe care le întâmpină (de exemplu probleme legate de moștenire, de căsătorie etc.), precum și ritualurile de rugăciune trebuie rezolvate în conformitate cu școala căreia aparține. În conformitate cu șaria (arabă: شريعة "šarīʽa"), toate actele sunt calificate drept „obligatorii” (arabă: واجب "wăğib"), „meritorii și recomandate” (arabă: مندوب "mandūb" sau مستحب "mustaḥabb"), interzise (arabă: حرام "ḥarăm"), condamnabile (arabă: مكروه "makrūh") și indiferente (arabă: مباح "mubăḥ"). În felul acesta, se
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
Liban, Iran, până în Asia Centrală. Zaydiții („cu cinci imami”) sunt cei mai moderați dintre șiiți. Fondatorul mișcării este imamul șiit de origine persană, ʽAlī ibn al-Ḥusayn (arabă: علي بن الحسين), numit și Zayn Al-Abidin, nepot al lui Ḥusayn. Pentru el, puterea aparține oricărui descendent al lui Muḥammad, în absența unui principiu dinastic. Zaydiții s-au stabilit în Yemen, unde constituie astăzi aproximativ 40-45% din totalul populației. Fondată de ibn ʹIbăḍ (arabă: عبدالله بن اباض التميمي ), școala ibadită se bazează în primul rând
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
de 5000 de forinți. Astfel, Consiliul Județean anunță concurs pentru realizarea proiectului noii clădiri. 14 proiectanți concurează, juriul fiind alcătuit din personalitățile cunoscute ale vremii. Câștigătoarele concursului au fost proiectele trimise sub pseudonimele de “Salus rei publicae” și ”Patria”, ambele aparținând proiectantului Alpár Ignác. Clădirea este executată de firmele Oriold și Endstrasser din Cluj-Napoca, iar finisajele interioare au fost realizate de către meșteri din Cluj-Napoca și din Budapesta. Construcția este finalizată în 1890, fiind finanțată atât de minister, cât și de locuitorii
Palatul Administrativ din Deva () [Corola-website/Science/328980_a_330309]
-
ca gărzi. Dinastia lor este întemeiată de mamelucul baḥrid (1279-1290). Au existat 24 de mameluci baḥrizi, în afară de Šağar-al-Durr și 23 de burğizi. Burğizii nu recunoșteau principiul succesiunii ereditare și nu au dus o politică de nepotism. În timpul lor, tronul îi aparținea celui care reușea să se impună sau să îi determine pe emiri să îl aleagă. Atât în timpul baḥrizilor cât și al burğizilor, de multe ori sultanul era succedat de un sclav al său și nu de un fiu. Sultanii mameluci
Dinastia Mamelucă () [Corola-website/Science/329002_a_330331]
-
femeie și un bărbat care nu sunt căsătoriți, mersul la cinema, neascultarea soțului, cererea de divorț, dorința de a studia sau de a-și găsi ceva de muncă ori dacă aceasta era violată vina se considera că tot ei îi aparține. De regulă, soțul fiind capul familiei și omul care prezenta cea mai mare credibilitate în ochii celorlalți, putea distorsiona uneori realitatea pentru ca lucrurile să iasă într-o lumină favorabilă ui chiar și atunci când nu era cazul. Mai multe articole din
Crimele de onoare în spațiul islamic () [Corola-website/Science/328987_a_330316]
-
sau parietalul ("Os parietale") este un os pereche și aparține exclusiv calvariei (bolții craniului), este așezat între osul frontal și occipital, deasupra osului temporal. are o formă patrulateră neregulată, curbată și prezintă 2 fețe (externă, internă), 4 margini (frontală, sagitală, occipitală, solzoasă) și 4 unghiuri (frontal, occipital, sfenoidal, mastoidian). Se
Osul parietal () [Corola-website/Science/325330_a_326659]
-
plus Norvegia. Succesul suedez din acea perioadă este datorat schimbărilor majore efectuate de Gustav I în economia suedeză, precum și încurajării protestantismului. În secolul XVII Suedia a fost implicată în multe războaie, de exemplu cu Polonia-Lituania, luptând pentru teritorii ce astăzi aparțin statelor baltice, dezastruoasa Bătălie de la Kircholm fiind un moment important al acelui război În această perioadă a avut loc și ceea ce polonezii au numit „potopul suedez” ("potop szwedzki"), invazia Poloniei-Lituaniei de către Suedia. După mai mult de jumătate de secol de
Imperiul Suedez () [Corola-website/Science/325345_a_326674]
-
interes național ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip paleontologic), situată în nord-estul Transilvaniei, pe teritoriul județului Bistrița-Năsăud. Aria naturală se află în extremitatea estică a județului Bistrița-Năsăud, la limita vestică a Munților Călimani (grupă muntoasă aparținând lanțului carpatic al Orientalilor) în bazinul Văii Budacului, pe teritoriul administrativ al comunei Dumitrița (satul Budacu de Sus). Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului
Râpa Verde () [Corola-website/Science/325354_a_326683]
-
și "Contesa de Cagliostro". Unele dintre aceste referiri sunt mai directe și mai complete decât altele. Acțiunea începe în Franța anului 1882, la începutul perioadei Belle Époque. Micul Arsène Lupin locuiește cu părinții săi într-un castel din Normandia, care aparținea mătușii sale. Tatăl său, Théophraste, care lucra pentru stăpânul castelului, ducele de Dreux-Soubise, ca instructor de savate, este acuzat de furt și urma să fie arestat, dar reușește să fugă. Arsene și mama lui sunt apoi dați afară din casă
Arsène Lupin (film din 2004) () [Corola-website/Science/325371_a_326700]
-
un loc ascuns, comoara regilor Franței. Joséphine însăși este descendenta unui alchimist, care cunoaște secretul unui elixir al tinereții cunoscut de secole și este de un secol în căutarea comorii. Ea este, de asemenea, în posesia unei colier, care-i aparținuse odinioară lui Dreux-Soubise și care fusese furat mai demult de copilul Arsène pentru tatăl său. În timp ce Lupin bănuiește că Joséphine îi ucisese tatăl, Beaumagnan își dezvăluie identitatea la scurt timp după aceea, la o recepție organizată de ducele de Orléans
Arsène Lupin (film din 2004) () [Corola-website/Science/325371_a_326700]
-
în nord-estul Transilvaniei, pe teritoriul județului Bistrița-Năsăud. Aria naturală se află în extremitatea estică a județului Bistrița-Năsăud (în apropierea limitei de graniță cu județul Mureș, pe teritoriul administrativ al comunei Bistrița Bârgăului, în partea nord-vestică a Munților Călimani (grupă muntoasă aparținând lanțului carpatic al Orientalilor). Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate", publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.
Stâncile Tătarului, Munții Călimani () [Corola-website/Science/325376_a_326705]
-
rezervație naturală de tip mixt), situată în estul Transilvaniei, pe teritoriul județului Bistrița-Năsăud. Aria naturală în extremitatea estică a județului Bistrița-Năsăud (în apropierea limitei de graniță cu județul Mureș), la baza nord-estică a "Vârfului Țiganca" din nord-vestul Munților Călimani (ce aparțin lanțului carpatic al Orientalilor), pe teritoriul administrativ al comunei Bistrița-Bârgăului. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate", publicată
Tăul Zânelor () [Corola-website/Science/325374_a_326703]
-
ca numele său să apară în anuarul agenților de conferențiari. Organizația care edita anuarul i-a cerut la un moment dat să scrie o povestire care să apară în carte, lucru pe care Asimov l-a făcut în 1981. Povestirea aparține seriei Multivac. Asimov colabora cu Field Enterprises Inc., pentru care scria anual câte un eseu alcătuit din patru părți. Însă în anul 1978 a fost rugat să scrie o povestire SF în patru părți, lucru pe care autorul l-a
Vântul schimbării () [Corola-website/Science/325373_a_326702]
-
apare versiunea inițială integrală. În cadrul unei antologii realizate de Asimov împreună cu Alice Laurance, "Speculation", erau cuprinse texte al cărui autor nu era trecut în dreptul povestirii. Lista autorilor apărea la începutul antologiei, iar cititorii trebuiau să își dea seama care povestire aparține fiecăruia. Antologia a apărut în anul 1982.
Vântul schimbării () [Corola-website/Science/325373_a_326702]
-
de mult timp în branșă. Ajunși la Eyford, cei cinci călători au observat o coloană imensă de fum care se înălța în spatele unui pâlc de copaci din apropiere. Impiegatul le spune că în timpul nopții a luat foc o casă care aparținea doctorului Becher. În casa lui locuia un pacient slab, asemănător ca înfățișare cu colonelul Starr. Hatherley recunoaște împrejurimile casei și locul unde a zăcut leșinat. Casa luase foc în timpul nopții după ce presa zdrobise lampa cu ulei lăsată acolo de inginer
Aventura degetului cel mare al inginerului () [Corola-website/Science/325387_a_326716]
-
Aria naturală o suprafață de 15 hectare se află în partea sud-estică a județului Harghita la limita cu județul Covasna și cea sud-estică a satului Plăieșii de Jos, la poalele vestice a Munților Nemira, grupă muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvani ce aparține Orientalilor. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o zonă de fânețe (acoperită cu vegetație arboricolă
Tinovul „Kicsi Romlásmezö” de la Plăieșii de Jos () [Corola-website/Science/325406_a_326735]
-
de păsări, reptile și batracieni; dintre care unele protejate la nivel mondial și aflate pe lista roșie a IUCN. se suprapune atât sitului de importanță comunitară omonim; cât și ariei de protecție specială avifaunistică - "Depresiunea și Munții Giurgeului"; sit ce aparține rețelei ecologice europene - Natura 2000 în România. Aria naturală dispune de patru tipuri de habitate de interes comunitar; astfel: "Pajiști de altitudine joasă, Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase, Mlaștini alcaline" și "Turbarii cu vegetație forestieră". La
Mlaștina După Luncă () [Corola-website/Science/325415_a_326744]
-
12 aprilie 2000, privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate" și se întinde pe o suprafață de 10 de hectare. Aceasta este inclusă în aria de protecție specială avifaunistică - Dealurile Homoroadelor; sit ce aparține rețelei ecologice europene - Natura 2000 în România. reprezintă o zonă umedă (luciu de apă, heleștee și bălți) ce adăpostește o gamă diversă de plante hidrofile (stufărișuri și păpuriș) și asigură condiții de hrană și cuibărire mai multor specii de păsări
Popasul păsărilor de la Sânpaul () [Corola-website/Science/325434_a_326763]
-
4 km în adâncimea teritoriului Iordaniei, a fost arendat pământul pe 25 ani statului israelian, asemănător cu zona Naharaiym din nord. Cele două așezări cele mai nordice din Aravá , Neot Hakikar și Eyn Tamar, se află în Kikar Sdom și aparțin Consiliului regional Tamar. Principala ramură economică dezvoltată în așezările rurale din Arava este agricultura, mai ales creșterea legumelor, fructelor și florilor. Locuitorii din moșavurile și kibuțurile văii Aravá exportă anual, mai cu seamă în Europa, produse agricole în valoare de
Arava () [Corola-website/Science/325424_a_326753]
-
Aviv în Aravá centrală într-o jumătate de oră pe pista de aterizaj de la Ein Yahav, cursele fiind de două ori pe săptămână. Pe șosea drumul durează trei ore de la Tel Aviv și două ore de la Ierusalim. Până în 1918 a aparținut vilaietului otoman al Hidjazului. Districtul iordanian Wadi Araba are o populație de 6,775 locuitori, la care, însă se adaugă 96,000 locuitori ai orașului Aqaba. Aqaba poate fi considerată, analogic cu Eilat din partea israeliană, capitala regiunii Wadi Araba din
Arava () [Corola-website/Science/325424_a_326753]
-
14 februarie, în care sunt notate onoruri speciale acordate în cinstea artistului. Pentru Alfonso al V-lea, Pisanello a creat cel puțin trei medalii; tot aici, a creat o medalie pentru un curtean al lui Alfonso, "Inigo d'Avalos", care aparținea unei ilustre familii spaniole ajunsă în Italia însoțind curtea aragoneză. În general, "medalia lui Inigo" este considerată ca fiind ultima semnată, în mod sigur, de Pisanello. Lucrarea a fost creată cu intenția clară de celebrare, în mod cinstit fără retorică
Medalia lui Inigo d'Avalos () [Corola-website/Science/325446_a_326775]
-
ul este un factor terapeutic natural dependent de condițiile locale de relief, altitudine, parametri climatici și vegetație, definit de suma caracteristicilor elementelor climaterice ce aparțin unei zone (climatice), ce prin parametri elementelor ei componente influențează organismul uman. Între anumite limite ale parametrilor însă, factorii respectivi nu influențează starea organismului,astfel că ei sunt în raport cu acesta „indiferenți” sau cu caracter „de cruțare”. În același timp ul
Bioclimat () [Corola-website/Science/325447_a_326776]
-
trebuie să amintim că primul tratat botanic despre zona Praidului a apărut în manuscrisul botanistului Benkő József (1740-1814) în care descrie o plantă numită “brădișor” Lycopodium selago. Prima lucrare botanică despre flora Ardealului, apărută sub formă tipărită (1816, la Viena) aparține lui J.Chr.G. Baumgarten, și în ea sunt enumerate zone botanice interesante din această microregiune. În cursul cercetărilor botanice Fridrich Fronius (1837) amintește de flora saliferă din jurul Praidului și enumeră următoarele plante: Salicornia herbacea (brânca), Alsina marginata Koch, Aster
Muntele de sare Praid () [Corola-website/Science/325460_a_326789]
-
Traian, Ghelăiești, plastică antropomorfă, prelucrarea osului și cornului în eneolitic. Faza Cucuteni B: ceramică descoperită la Poduri, Ghelăiești,Bodești; vatră cruciform Poduri- Dealul Ghindaru, vase descoperite la Târgu Ocna, Bodești, topoare din aramă, metalurgia aramei în eneolitic, stațiuni cu descoperiri aparținând culturii Costișa-Borlești,Costișa,Cucuieți,Lunca, Siliștea.
Muzeul de Istorie și Arheologie din Piatra Neamț () [Corola-website/Science/325456_a_326785]
-
mai bună povestire SF scrisă înainte de crearea în 1965 a premiilor Nebula și a inclus-o în cartea "The Science Fiction Hall of Fame Volume One, 1929-1964". Povestirea a apărut în numărul din septembrie 1941 al revistei "Astounding Science Fiction", aparținând editorului John W. Campbell. A fost a treizeci și doua povestire a lui Asimov, scrisă pe când lucra la magazinul de dulciuri al tatălui său și învăța la Columbia University. Conform spuselor autobiografiei lui Asimov, Campbell i-ar fi cerut să
Căderea nopții () [Corola-website/Science/325457_a_326786]