226,569 matches
-
este o grupare religioasă creștină cu doctrină anabaptistă, caracterizată mai ales prin felul de trai simplu și tradițional și rezistența pe care o opune în fața adoptării obiceiurilor și utilităților moderne. În lume există peste 300.000 de persoane aparținând acestei grupări, cea mai mare parte trăind în Statele Unite (în 31 de state), cu o populație mică (peste 5.000 de persoane) în provincia canadiană Ontario. Populația amish își are originea în emigranții elvețieni de limbă germană. Ei cred în
Amish () [Corola-website/Science/324898_a_326227]
-
județul Suceava, Bucovina, România. Cercetarea arheologică relevă faptul că teritoriul satului Ipotești a fost locuit încă din cele mai vechi timpuri. Dovadă stau mărturiile arheologice găsite în zona ,Seliște” - și anume bucăți de chirpic și zgură metalică, alături de fragmente ceramice aparținând culturilor Poienești - Lukasovka , Stâna de Mureș încă din Evul-Mediu. De altfel, și toponimul "Seliște/siliște" face referire la un loc pe care a fost așezat mai demult un sat; vatra satului. În zona ,Lan”, la jumătatea terasei superioare a răului
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
anul 1971 să se întreprindă un sondaj arheologic. Sondajul a intersectat o locuință de suprafață din care s-au recoltat fragmente ceramice, unele având o angobă roșiatică cu amestec de nisip. Alte fragmente erau ornamentate cu proeminențe, iar cele mai multe vase aparțineau tipului cu fundul îngroșat, tipice acestei culturi. De asemenea, s-au găsit daltițe de marnă și silicolit, precum și câteva piese de silex. Foarte interesantă este și descoperirea unei așezări neolitice, precum și a unei necropole geto - dacice din secolul IV - III
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
pe „Lista monumentelor istorice din județul Suceava” sub codul SV-I-s-B-05399, se află de o parte și de alta a podului de pe șoseaua care face legătura dintre localitățile Ipotești și Bosanci, în dreptul pădurii Rediu. Este printre puținele descoperiri funerare din Moldova aparținând acestei perioade și unica pentru nordul acestei zone care ilustrează unitatea culturii materiale și spirituale geto - dacice în zonele extracarpatice ale Daciei. Tot aici au fost descoperite urme ale prezenței umane datând din perioada neolitică (6500 - 3500 î. Hr) constând
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
culturii materiale și spirituale geto - dacice în zonele extracarpatice ale Daciei. Tot aici au fost descoperite urme ale prezenței umane datând din perioada neolitică (6500 - 3500 î. Hr) constând din: așchii, lame și nuclee de silex, urme de ceramică etc aparținând, cel mai probabil, culturii precucuteni. Această vatră a continuat să fie locuită, aici descoperindu-se și o necropolă cu două morminte de incinerație, datând din sec. IV-III a. Hr. (Latène). Aici s-au descoperit resturi de ceramică, preponderent grosieră, de
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
de incinerație, datând din sec. IV-III a. Hr. (Latène). Aici s-au descoperit resturi de ceramică, preponderent grosieră, de culoare gri sau cărămizie. Doar câteva fragmente au fost realizate din pastă fină și decorate cu crestături pe margine. Materialul arheologic aparține, cel mai probabil, culturii Noua. Alte descoperiri făcute cu prilejul asfaltării drumului județean DJ 208 Suceava - Ipotești au surprins o conductă care traversa șoseaua îndreptându-se către platoul Cetății de Scaun. Conducta surprinsă constituie un segment din traseul unei instalații
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
traseul unei instalații de alimentare cu apă potabilă a Cetății de Scaun a Sucevei, conducta ce pornește din zona ,Șipot”, unde probabil se amenajase o captare de izvoare. După tipologia conductelor descoperite în orașul Suceava, cele găsite în satul Ipotești aparțin secolului al XV-lea, respectiv al XVI-lea și arată că această amenajare poate fi datată în vremea lui Ștefan cel Mare sau a urmașilor săi imediați. Prima atestare documentată a satului Ipotești apare în 1586, când într-un document
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
Poppo I (de asemenea, "Boppo") (d. 13 iulie 1044) a fost markgraf de Istria începând din 1012 și de Carniola de la 1040 până la moarte. Poppo aparținea familiei conților de Weimar, din landgrafatul imperial de Thuringia. Tatăl său fusese fie contele Wilhelm al II-lea, fie Wilhelm al III-lea de Weimar, iar mama sa se numea probabil Oda, fiind fiica markgrafului Thietmar al Saxoniei răsăritene. El
Poppo I de Carniola () [Corola-website/Science/324946_a_326275]
-
arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului Bihor. Aria naturală se află în Munții Pădurea Craiului (partea de nord-vest a Munților Apuseni ce aparțin lanțului carpatic al Occidentalilor), în partea centrală a județului Bihor, pe teritoriul administrativ al comunelor Vadu Crișului și Șuncuiuș și este străbătută de drumul județean DJ108I care leagă satul Bălnaca de Birtin. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin
Defileul Crișului Repede () [Corola-website/Science/324954_a_326283]
-
corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului Bihor. Aria naturală se află în extremitatea sud-estică a județului Bihor (în ramura nordică a Munților Bihorului, grupă montană a Apusenilor ce aparține lanțului carpatic al Occidentalilor), pe teritoriul administrativ al comunei Buntești. a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate", publicată în Monitorul
Ferice Plai și Hoancă () [Corola-website/Science/324918_a_326247]
-
situată la 20 km de orașul Topoloveni, la 40 km de Pitești, la 110 km de București, la circa 80 km de Târgoviște, și la circa 80 km de Câmpulung Muscel (fostă capitală administrativă a județului Mușcel de care a aparținut cândva). La răsărit principalele văi sunt valea Suseni-Bogați-Leordeni, valea Schei, și valea [[Râul Dâmbovița|râului Dâmbovița. La apus este valea Negrești-Lențea și valea Argeșelului. Orașele Târgoviște și Pitești sunt fiecare la circa 25 km în linie dreaptă. Teritoriul comunei este
Dobrești, Argeș () [Corola-website/Science/324929_a_326258]
-
mai departe în concurs. Începând din sezonul 3, concurentul pierzător poate fi preluat („furat”) în altă echipă de oricare dintre ceilalți antrenori prin apăsarea butonului propriu; la fel ca la audiții, dacă mai mulți antrenori doresc concurentul în cauză, alegerea aparține acestuia din urmă. Cei patru jurați au dreptul să „fure” câte 2 concurenți fiecare (doar unul în sezoanele 4 și 5). În primele trei sezoane, la finalul probei „confruntărilor”, a avut loc proba „cântecului decisiv”, în care fiecare antrenor alege
Vocea României () [Corola-website/Science/324913_a_326242]
-
acestei ipoteze ar pleda prezenta radicalului "ard" (cu sensul de „înălțime”) în toponimia europeană ("Ardă, Ardal, Ardistan, Ardiche, Ardennes, Ardelt, Ardilla" etc.). În această ipoteză, "Ardeal" ar însemna „loc înalt și păduros”. Trebuie amintit aici și forma latină "Arduus" care aparține aceleiași rădăcini etimologice și forma indiană veche "ardhuka" "a prospera" și forma albaneză "ardh-" care cu extensia "na" a dat "ardhuna" însemnând "profit" "câștig" Cuvintele "aridica" și formele "rădica", "ridică", "ar(i)dică" aparțin acestei rădăcini și se poate aminti
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
aici și forma latină "Arduus" care aparține aceleiași rădăcini etimologice și forma indiană veche "ardhuka" "a prospera" și forma albaneză "ardh-" care cu extensia "na" a dat "ardhuna" însemnând "profit" "câștig" Cuvintele "aridica" și formele "rădica", "ridică", "ar(i)dică" aparțin acestei rădăcini și se poate aminti semantic și epitetul Dacia "Felix" însemnând Dacia "Prosperă" Unii cercetători au propus o explicație bazându-se pe lexicul limbii sanscrite: "har-deal" (în ebraică, "hâr" „munte”), „Grădină Domnului”, ceea ce s-ar suprapune peste o tradiție
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
astăzi populații ugrice, sunt împăduriți). Totodată s-a constatat și fenomenul lingvistic potrivit căruia, pentru cuvintele românești preluate de maghiari, "ea" se transformă în "é", iar „a” inițial tinde să fie transcris „e”, potrivit sistemului fonetic maghiar. Limba maghiară nu aparține grupului limbilor indo-europene iar cuvântul “Ardeal” este de origine Indo-Europeană. Până în prezent, nici un lingvist nu a reușit să dea o lămurire etimologica plauzibilă numelui "Erdély" decât prin "erdő" "pădure" cu adaosul sufixal "-ély", acesta din urmă interpretat că distorsionare a
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
din cauza unor imperfecțiuni ale recensămintelor, și numărul vorbitorilor devirselor limbi este evalua adesea diferit. Australia se caracterizează printr-o relativă omogenitate lingvistică originară, în sensul că toate limbile aborigenilor - cu excepția unei limbi din familia [papua, folosită în insula Torres Straits - aparțin familiei australiene, vorbită numai în Australia și neînrudită cu alte familii de limbi de pe glob. Limbile indigene din Tasmania, puțin cunoscute, care au dispărul la sfîrșitul secolului trecut, au fost incluse fie în una, fie în cealaltă dintre aceste două
Limbile Oceaniei () [Corola-website/Science/324959_a_326288]
-
calendar solar pentru reforma calendaristică, gândit și creat de Moses B. Cotsworth, care l-a prezentat în 1923 drept un calendar cu 13 luni a câte 28 de zile fiecare, cu o zi la sfârșitul fiecărui an care să nu aparțină niciunei luni/nici unui an. Deși nu a fost adoptat de nici o țară în mod oficial, a fost calendarul oficial folosit de firma Eastman Kodak din 1928 până în 1989. Activitatea organizației s-a încheiat în 1930. S-au remarcat încercări recente
Calendarul Internațional Constant () [Corola-website/Science/324957_a_326286]
-
fixează ziua anului bisect la sfărșitul anului, atât Calendarul Universal cât și cel Fixat Internațional stabilesc acea zi după luna iunie. Calendarul are 13 luni cu 28 zile fiecare (deci exact 4 săptămâni) plus o zi în plus care nu aparține nici unei luni(în consecință sunt 365 de zile). Fiecare an corespunde unui an în calendarul gregorian. Lunile au aceleași nume ca în calendarul gregorian, cu excepția lunii Sol, stabilită între iunie și iulie. La fel ca în calendarul gregorian, există un
Calendarul Internațional Constant () [Corola-website/Science/324957_a_326286]
-
și de către nava "Albatros". Navele germane "Gazelle" (1874-1876), "Valdivia", "Meteor" și nava rusă "Vitiaz" (1898-1899) cercetează oceanele Pacific și Indian. Navele franceze "Travailleur" (1880-1882) și "Romanche" (1882-1883) au făcut sondaje în Marea Mânecii și Golful Gasconiei, iar "Hirondalle I" (1885), aparținând prințului Albert de Monaco, a efectuat o serie de cercetări în Marea Mediterană, în Atlanticul central și în regiunile arctice. Navele italiene "Washington" (1881-1885) și "Vittorio Pisani" (1882-1885) au explorat Marea Mediterană și Oceanul Pacific. Marea Mediterană și Marea Roșie au fost cercetate și de
Navă de cercetări marine () [Corola-website/Science/324941_a_326270]
-
o mai bună productivitate a speciilor, pentru folosirea energiei valurilor etc. În prezent, IRCM dispune de două nave de cercetare marină "Steaua de Mare I" și vedeta "Marsuinul" pentru supravegherea delfinilor. O altă navă activă este Nava Mare Nigrum ce aparține Institutului Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Geologie și Geoecologie Marină - GeoEcoMar.
Navă de cercetări marine () [Corola-website/Science/324941_a_326270]
-
I "cel Mare", spre deosebite de tatăl și de frații săi. Din acest motiv, împăratul l-a numit conte de Milano în 957. La 12 septembrie 962, Otto i-a conferit posesiuni în ținuturile Modenei și Bolognei, care anterior îi aparținuseră lui și fratelui său Guy și fuseseră ocupate de episcopul de Modena. În 965, Otto l-a instalat pe Conrad ca markgraf de Ivrea, ca urmare a părăsirii puterii de către fratele său Adalbert. Cândva înainte de 987, Conrad s-a căsătorit
Conrad de Ivrea () [Corola-website/Science/324963_a_326292]
-
reprezentați de broască de pădure (Rană temporalia), broască râioasa bruna verde (Bufo viridis). Nevertebratele sunt reprezentate prin gasteropode, miriapode, paianjeni. Vegetația comunei este reprezentată de păduri de fag (Fagus Silvatica) și stejar (Quercus robur), aceasta reprezentând doar 20% din suprafața aparținând comunei. Aceste două specii se află în amestec cu specii de brad (Abies albă), carpen (Carpinus betulus), gorun (Quercus petraea), paltinul (Acer pseudoplatanus), arțarul (Acer platanoides), frasinul (Fraxinus excelsior). Stratul de arbuști este reprezentat de alun (Corylus avellana) și voniceriul
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
acesta trece în componență Rădăuțiului. În 1925 primește cătunul Lupășteni, iar în 1950, îngloba și satul Burla. Din 1956 este menționat pentru ultima dată cătunul Vadul Vlădichii, ca făcând parte din Volovăț. De-a lungul timpului, pe pământul altă dată aparținând Volovățului au luat ființă și sate noi, un exemplu elocvent fiind comună Marginea. În 1776 erau numai un grup de case, pe teritoriul numit Prundul, aparținând, la fel ca si Volovățul, mănăstirii Sucevița. Apoi, aici se vor așează locuitori veniți
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
Vlădichii, ca făcând parte din Volovăț. De-a lungul timpului, pe pământul altă dată aparținând Volovățului au luat ființă și sate noi, un exemplu elocvent fiind comună Marginea. În 1776 erau numai un grup de case, pe teritoriul numit Prundul, aparținând, la fel ca si Volovățul, mănăstirii Sucevița. Apoi, aici se vor așează locuitori veniți din Ardeal, formând satul înfloritor de astăzi și care o vreme, între 1783-1785, a făcut parte din Volovăț. La fel și satul Burla, unde pe la 1700
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
Ducatul de Dalmația, dat fiind că includea litoralul nordic al Dalmației. Numele de "Merania" derivă de la cuvântul latinesc "mare", cu referire probabilă la fâșia de coastă a Golfului Kvarner de la Marea Adriatică, la apus de orașul actual Rijeka din Croația, care aparținea Mărcii de Istria. Ducatul a fost creat ca un fief imperial de către Frederic I "Barbarossa" din dinastia Hohenstaufenilor, ales rege al romanilor din 1152. Frederic a succedat unchiului său, regele Conrad al III-lea al Germaniei, care a respins pe
Ducatul de Merania () [Corola-website/Science/324951_a_326280]