224,754 matches
-
război, publicându-l la Budapesta în 1948. Ulterior au fost publicate traduceri în alte limbi, inclusiv în română. Éva a fost denumită și Anne Frank a Transilvaniei sau Anne Frank de Oradea. Éva s-a născut în 1931 în Oradea, teritoriu ce aparținea României din 1919 după semnarea Tratatului de la Trianon. Părinții ei de etnie evreiască, Ágnes (Agi) Rácz și Bela Heyman au divorțat în 1933. Mama ei, Agi, s-a recăsătorit cu scriitorul Béla Zsolt și s-a mutat la
Éva Heyman () [Corola-website/Science/336622_a_337951]
-
care a salvat și păstrat jurnalul Évei după deportarea ei din ghetou. În 1942, Béla Zsolt a fost trimis împreună cu mulți alți evrei unguri la muncă forțată în Ucraina, dar Ágnes a reușit să-l elibereze. Oradea făcea parte din teritoriul Transilvaniei de nord care a trecut în 1940 în administrația Ungariei sub numele magiar de Nagyvárad. În vara anului 1941 a avut loc deportarea din Nagyvárad a evreilor care înainte de 1919 nu au avut pașaport maghiar, sau care erau apatrizi
Éva Heyman () [Corola-website/Science/336622_a_337951]
-
Mereu îmi zic, acum este cel mai rău, apoi singură îmi dau seama că tot timpul este posibil orice; mereu mai rău și chiar mult mai rău. Până acum am avut ce mânca, de aici înainte nu vom avea. Pe teritoriul ghetoului, la început, puteam merge unul la altul, acum nu mai avem voie să părăsim casă...Agi spune mereu că nu regretă nimic, numai să ne lase în viață. Noaptea, Micul meu Jurnal, am visat-o pe Juszti (guvernatoarea, n.r.
Éva Heyman () [Corola-website/Science/336622_a_337951]
-
declarat agenția de presă. Pe 6 august, sute de protestatari au mărșăluit în Piața Meskel, strigând "Vrem libertatea noastră" și cerând eliberarea persoanelor reținute la începutul anului în timpul unor demonstrații masive împotriva planurilor capitalei Addis Abeba de a-și extinde teritoriul în vecinătatea regiunii Oromia. Manifestanții au fost atacați de poliție, iar câteva zeci au fost arestați. Martori și locuitori au declarat că forțele de securitate au folosit gaze lacrimogene și au blocat străzile din Addis Abeba și alte orașe mari
Protestele din Etiopia din 2016 () [Corola-website/Science/336641_a_337970]
-
în mai mare măsură în școli, în literatură, în relațiile cu străinii. Familia limbilor anglo-frizone cuprinde două mari grupuri: Limbile romanice sau neolatine sunt toate limbile derivate din latina vulgară ("latinum vulgare"). Fac parte din subfamilia italică a limbilor indo-europene. Teritoriul pe care se vorbesc astăzi limbi romanice nu coincide cu cel al Imperiului Roman. Au fost pierdute pentru romanitate mai multe zone (Panonia, Dalmația, Tracia, Grecia, Moesiile, Britania, Germania, Africa de Nord). Acestea poartă numele de "Romania submersa" ("scufundată") și mai păstrează
Limbile Europei () [Corola-website/Science/336659_a_337988]
-
eliberatori și au primit sprijin din partea milițiilor neregulate lituaniene împotriva forțelor sovietice în retragere. Mulți lituanieni credeau că Germania va permite restabilirea independenței țării. Pentru a mulțumi Germania, unii oameni și-au exprimat fățiș sentimentele antisemite. Germania Nazistă, care confiscase teritoriul lituanian în prima săptămână de ofensivă, s-a folosit de această situație în avantajul său și, într-adevăr, în primele zile a permis înființarea unui de către . Pentru o scurtă perioadă, părea că germanii urmau să acorde Lituaniei o autonomie importantă
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
avangardă (Vorkommando), și a făcut ca totul să pară a fi fost inițiativa populației locale. Grupuri de partizani, unități de civili afiliați grupărilor naționaliste de dreapta și antisovietice, au inițiat contactul cu germanii imediat ce aceștia din urmă au pătruns pe teritoriul lituanian. O unitate rebelă de insurgenți, condusă de și încurajată de către germanii din și Sicherheitsdienst, a declanșat pogromuri antievreiești în Kaunas (Kovno) în noaptea de 25-26 iunie 1941. Peste o mie de evrei au pierit în următoarele câteva zile prima
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
acest oraș în anul 6938 [1430].”) Deasupra inscripției se află o cruce încastrata în zid, care-i da turnului numele "Krstata kula" („turnul Krstasta”) și turnul "Krstača". Acest tip de inscripție este foarte rar și se întâlnește doar pe fostul teritoriu al Imperiul Român de Răsărit. În suburbia fortificata există astăzi doar câteva vestigii ale celor două structuri mai importante. Una dintre ele a fost un complex bisericesc, "Blagoveštenjska crkva" (Biserică Bună Vestire), unde au fost păstrate moaștele Sfanțului Luca. Deși
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
Bătăia de la Arnhem a fost o luptă faimoasă din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale care a avut loc în regiunea orașelor olandeze Arnhem, Oosterbeek, Wolfheze și Driel în perioada 17-26 septembrie 1944. După ce au reușit să elibereze teritoriile Franței și Belgiei în vara anului 1944, aliații occidentali se aflau în fața sarcini eliberării Olandei. Feldmareșalul britanic Bernard Montgomery susținea executarea unui singur atac major peste brațele cursului inferior al Rinului. Această acțiunea ar fi permis Armatei a 2-a
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
controlului asupra podului de peste Rin, fuseseră atinse, eșecul de la Arnhem a echivalat cu eșecul operațiunii ca un tot. Fedlmareșalul Montgomery a pretins că operațiunea a fost un succes parțial iar aliații au reușit să elibereze a o zonă adâncă în teritoriul ocupat de germani, pungă asupra căreia primii și-au consolidat rapid controlul. Autorul canadian Milton Shulman recunoaște că operațiunea a „înfipt o pană” în pozițiile germane, izolând Armata a 15-a de la nord de Antwerp de Armata I de parașutiști
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
formațiunilor Diviziei nu s-au mai întors în Anglia, inclusiv doi dintre cei trei comandanți de brigăzi, opt din nouă comandanți de batalioane și 26 dintre cei 30 de comandanți de companii. Aproximativ 500 de soldați aliați au rămas pe teritoriul controlat de inamic și, în lunile care au urmat, o bună parte dintre ei au fost recuperați, ca de exemplu cei 138 de oameni evacuați în cadrul Operațiunii Pegasus. După ce efectivele au mărite prin recrutarea de noi soldați, reîncadrarea unor evacuați
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
și voluntarii epiroți au încercat să izoleze orașul Preveza, dar au fost forțați să se retragă cu pierderi grele. Între cele două părți a fost semnat un tratat de pace la 20 septembrie 1897. Grecia a fost forțată să cedeze teritorii mici aflate în zonele de frontieră și să plătească grele despăgubiri. În scopul de a asigura plata despăgubirilor, economia Greciei a intrat sub supraveghere internațională. Armistițiul forțat a fost o umilință pentru armata și opinia publică din Grecia, deoarece a
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
Telamon de către Regulus, care a trecut din Sardinia și a debarcat lângă Pisa. Galii au fost forțați să lupte simultan , și în ciuda morții lui Regulus romanii au fost victorioși. După bătălie Papus a condus acțiuni punitive în Liguria și în teritoriul boilor. Pentru aceste realizări i s-au acordat onorurile unui triumf. A devenit cenzor în 220 î.Hr. alături de Gaius Flaminius. În 218 î.Hr. a fost trimis într-o comisie formată din cinci oameni în Cartagina ca urmare a asediului Saguntului
Lucius Aemilius Papus () [Corola-website/Science/336783_a_338112]
-
mediul natural. Unitatea regională Halkidiki este împărțită în cinci municipalități. Acestea sunt (numerotate precum în harta din infocasetă): Ca urmare a reformei administrative Kallikratis din 2011, a fost creată unitatea regională Halkidiki din fosta prefectură Halkidiki (în ). Prefectura avea același teritoriu ca și unitatea regională actuală. În același timp, municipalitățile au fost reorganizate, conform tabelului de mai jos. "Notă:" Provinciile nu mai dețin nici un statut juridic în Grecia.
Peninsula Calcidică () [Corola-website/Science/336767_a_338096]
-
Invadarea Poloniei de către armata slovacă a început la 1 septembrie 1939, după ce Germania a declarat război Poloniei. Scopul invaziei a fost recuperarea teritoriilor contestate de slovaci care au fost acordate Poloniei în 1922 și în 1938. De asemenea, slovacii displăceau Polonia din cauza apropierii Poloniei de politica maghiară care a vizat ocuparea unor teritorii slovace. Grupu de armată Bernolák era condus de prim-ministrul
Invadarea slovacă a Poloniei () [Corola-website/Science/336779_a_338108]
-
Germania a declarat război Poloniei. Scopul invaziei a fost recuperarea teritoriilor contestate de slovaci care au fost acordate Poloniei în 1922 și în 1938. De asemenea, slovacii displăceau Polonia din cauza apropierii Poloniei de politica maghiară care a vizat ocuparea unor teritorii slovace. Grupu de armată Bernolák era condus de prim-ministrul slovac al apărării Ferdinand Čatloš. Acesta era compus din: prima divizie de infanterie "Jánošík" condusa de Anton Pulanich în sectorul Spišská Nová Ves - Prešov; a doua divizie de infanterie "Škultéty
Invadarea slovacă a Poloniei () [Corola-website/Science/336779_a_338108]
-
Teritoriile Republicii de astăzi reprezentau înainte partea cea mai sudică a Iugoslaviei. Frontierele actuale au fost stabilite la puțin timp în urma Războaielor Balcanice. În 1944, Adunarea Anti-Fascistă pentru Eliberarea Națională a Macedoniei a declarat că „Republica Populară Macedonia” reprezintă o națiune
Istoria Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/336776_a_338105]
-
sudică a Iugoslaviei. Frontierele actuale au fost stabilite la puțin timp în urma Războaielor Balcanice. În 1944, Adunarea Anti-Fascistă pentru Eliberarea Națională a Macedoniei a declarat că „Republica Populară Macedonia” reprezintă o națiune separată în cadrul Iugoslaviei federale. Primele formațiuni statale de pe teritoriul Republicii de astăzi au fost Regatul Paioniei, pe cuprinsul regiunii nordice și estice a văii râului Vardar, și Regatul Macedoniei, pe cuprinsul regiunilor Lyncestis și Pelagonia. Filip al II-lea al Macedoniei a preluat controlul asupra regiunilor de sud ale
Istoria Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/336776_a_338105]
-
al Macedoniei a preluat controlul asupra regiunilor de sud ale Paioniei, în 336 î.Hr., și a fondat orașul Heraclea Lyncestis, Bitola de astăzi. Fiul lui Filip, Alexandru cel Mare, a cucerit restul Paioniei, incorporând-o în imperiul său. Mai târziu, teritoriul a fost cucerit de Imperiul Roman, și regiunea a ajuns să facă parte din două provincii romane. Partea mai mare era în Macedonia Salutaris, dar regiunile de la frontiera de nord, locuite de dardani, au ajuns să facă parte din Moesia
Istoria Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/336776_a_338105]
-
de nord, locuite de dardani, au ajuns să facă parte din Moesia Superior. Deja în 400 d.Hr. paionienii își pierduseră identitatea, Paionia devenind doar un termen geografic în cadrul regiunii Macedonia. În anii '580, scrierile bizantine atestă raidurile slavilor în teritoriile bizantine ale regiunii Macedonia. Populația slavă care s-a așezat în regiunea Macedonia s-a asimilat cu autohtonii și a îmbrățișat creștinismul în jurul secolului al IX-lea, pe timpul prințului Boris I al Bulgariei, și aceste ținuturi au fost incorporate în
Istoria Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/336776_a_338105]
-
să înfrângă armata Țarului Samuil, și deja în 1018 bizantinii recuperaseră controlul asupra Macedoniei și asupra Balcanilor în general, pentru prima dată după anii 600. Cu toate acestea, spre sfârșitul secolului al XII-lea, declinul Imperiului Bizantin a făcut ca teritoriul să fie râvnit de mai multe entități politice, incluzându-i pe normanzi, care l-au ocupat pentru un scurt interval în anii 1080. La începutul secolului al XIII-lea, regiunea a fost cucerită de Al Doilea Imperiu Bulgar. Măcinat de
Istoria Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/336776_a_338105]
-
Krushevo, a fost înăbușită fără multă vărsare de sânge. Revolta, și formarea Republicii Krushevo, sunt considerate piatra de temelie și precursoarele fondării Republicii Macedonia. În urma celor două Războaie Balcanice din 1912 și 1913, și destrămării Imperiului Otoman, mare parte din teritoriile europene ocupate de otomani au fost împărțite între Grecia, Bulgaria și Serbia. Teritoriul de azi al Republicii Macedonia (Macedonia Vardarului) a fost numit atunci „Serbia de Sud”. După primul război mondial, Serbia a fost incorporată în Regatul Sârbilor, Croaților și
Istoria Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/336776_a_338105]
-
Krushevo, sunt considerate piatra de temelie și precursoarele fondării Republicii Macedonia. În urma celor două Războaie Balcanice din 1912 și 1913, și destrămării Imperiului Otoman, mare parte din teritoriile europene ocupate de otomani au fost împărțite între Grecia, Bulgaria și Serbia. Teritoriul de azi al Republicii Macedonia (Macedonia Vardarului) a fost numit atunci „Serbia de Sud”. După primul război mondial, Serbia a fost incorporată în Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor. În 1929, Regatul a fost denumit oficial Regatul Iugoslaviei, și împărțit în
Istoria Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/336776_a_338105]
-
Tanganyika a fost un teritoriu administrat de Marea Britanie din 1916 până în 1961. Britanicii au administrat inițial acest teritoriu ca o forță de ocupație după ce Royal Navy și infanteria indiană britanică i-au alungat pe germani în 1916. La 20 iulie 1922 administrația britanică a fost
Tanganyika (teritoriu) () [Corola-website/Science/336775_a_338104]
-
Tanganyika a fost un teritoriu administrat de Marea Britanie din 1916 până în 1961. Britanicii au administrat inițial acest teritoriu ca o forță de ocupație după ce Royal Navy și infanteria indiană britanică i-au alungat pe germani în 1916. La 20 iulie 1922 administrația britanică a fost oficializată în Tanganyika prin mandatul Ligii Națiunilor. Începând din 1946 el a fost
Tanganyika (teritoriu) () [Corola-website/Science/336775_a_338104]