23,403 matches
-
Henri IV" de Eugène Devéria și "La Mort de Sardanapale" de Eugène Delacroix. Cu toate acestea, cariera tânărului pictor nu a mai avut parte de succes în perioada următoare. El a pictat portretele unor personalități ale epocii, inclusiv cel mai celebru exemplu, "Balzac în haine de călugăr", acum la Muzeul de Arte Frumoase din Tours. Mai multe lucrări ale lui Boulanger sunt păstrate în casa lui Victor Hugo din Place des Vosges, Paris. El a fost ilustratorul mai multor lucrări romantice
Louis Boulanger () [Corola-website/Science/335311_a_336640]
-
(1974) (titlu original "Flow My Tears, the Policeman Said", parodiat drept "The Android Cried Me a River" în VALIS) este un roman science fiction de Philip K. Dick. Narațiunea îl urmărește pe un celebru cântăreț și star de televiziune, îmbunătățit genetic, care se trezește într-o lume în care el nu exista. Cadrul romanului este o distopie futuristă, în care Statele Unite au devenit un stat polițienesc în urma unui al doilea Război Civil. A fost
Curgeți, lacrimile mele, zise polițistul () [Corola-website/Science/335319_a_336648]
-
iernii 1915-1916. Aparatul s-a aflat în serviciul mai multor forțe aeriene aliate Franței și a fost punctul de plecare pentru o serie ulterioară de avioane de vânătoare Nieuport cu montanți în V. În istoria aviației române, este un aparat celebru, fiind primul avion de vânătoare al Armatei Române. Nieuport 11 a fost o versiune mai simplă a aparatului Nieuport 10, concepută ca un avion de vânătoare monoloc. Aparatul era un „sesquiplan” - un biplan cu aripa superioară mai lată decât cea
Nieuport 11 () [Corola-website/Science/335372_a_336701]
-
cucerit de către armatele arabe care au menținut existența universității ca un institut de învățământ superior musulman. Aici au fost traduse multe opere grecești, siriace, persane, indiene și chineze în limba arabă. În anul 832, califul Al-Ma'mun a fondat celebra "Baytu l-Hikma" ("Casa Înțelepciunii") din Bagdad. Atunci a apărut o rivalitate între cele două orașe, în cele din urmă centrul intelectual al califatului mutându-se definitiv la Bagdad unde foști absolvenți de la Gundeshapur vor face numeroase descoperiri importante. În următoarele
Gundeshapur () [Corola-website/Science/335361_a_336690]
-
Șosele din București și dedicându-se luptei pentru drepturile muncitorilor și țăranilor. În ultimul capitol, Mihail Sadoveanu afirmă că a descoperit între hârtiile inginerului Ilie Dumitraș, bunul său prieten, poezia lui Solomon Cornea, o scrisoare veche de la tatăl său și celebra teză la matematică. Romanul cuprinde 17 capitole numerotate cu cifre romane și având următoarele titluri: Mihail Sadoveanu a fost un pescar pasionat, deprinzând patima pescuitului cu undița de la bunicul său, rotarul Gheorghe Ursachi din Verșeni, sat aflat pe malul stâng
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
cele mai importante orașe din Mesopotamia, fiind de-a lungul timpului capitală a două mari imperii: Imperiul Part (247 î.Hr - 244 d.Hr) și Imperiul Sasanid (224 - 651 d.Hr). În prezent este un important sit arheologic și un celebru punct turistic. Denumirea latină de "", derivat din grecescul "Ktēsiphôn" ("Κτησιφῶν"), este o formă elenizată a denumirii locale de "Tisfōn" sau "Tisbōn". Orașul mai este menționat în scrierile din limba persană, siriacă, arabă și armeană sub denumirea de Qțēsfōn, Țaysafūn, Qațaysfūn
Ctesiphon () [Corola-website/Science/335349_a_336678]
-
afla ce mai veche parte a metropolei cunoscută în scrierile arabe sub denumirea de "Madina Al-Atiqa" ("Orașul Vechi"), unde se afla reședința membrilor dinastiei sasanide numită "Palatul Alb". Partea de sud al aceleași zone, cunoscută sub denumirea de Aspanbar, era celebră pentru sălile de jocuri și bogățiile sale. Malul opus al râului Tigru, în partea de vest, era cunoscut în limba persană ca "Veh-Ardashir" ("Bunul Oraș al lui Ardashir"), Ardashir I (224-242) fiind fondatorul Imperiului Sasanid. În această zonă a orașului
Ctesiphon () [Corola-website/Science/335349_a_336678]
-
lutieri din Cremona din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea ale căror instrumente sunt comparabile cu cele produse de Stradivari și Amati. O ramură a familiei, Garnaouis, trăiește astăzi în orașul Sousse din Tunisia. Câțiva dintre cei mai celebri violoniști, cum ar fi Niccolò Paganini, Jascha Heifetz și Yehudi Menuhin au preferat viorile Guarneri în locul celor Stradivari. Vioară Stradivari este mai puternică între frecvențele 200 și 250 Hz și la pește 1,6 kHz. Del Gesùs este mai puternică
Guarneri () [Corola-website/Science/331543_a_332872]
-
obținut permisiunea să se retragă în viața monastică. Mai înainte de a se retrage în mănăstire, a întreprins un pelerinaj în Țara Sfântă. Prima oprire a fost la Monte Cassino și apoi în cenobiul din Valleluce, unde l-a întâlnit pe celebrul abate sfântul Nil, un mare învățător oriental. Nil aparținea ritului grec și, împreună cu călugării săi, fugise din Calabria pentru a se sustrage din calea arabilor din Sicilia și fusese primit de călugării de la Montecassino, care i-au dat împrumut mănăstirea
Adalbert de Praga () [Corola-website/Science/331540_a_332869]
-
Fiind "Doamnă de onoare", i-a fost prezentată lui Sigfried Wagner, fiul lui Richard Wagner, venit în 1913 la Palatul Cotroceni pentru a dirija două concerte. Ascultând-o, acesta a angajat-o pentru a cânta în 10 concerte pe scena celebrului Festival de la Bayreuth, apreciind timbrul și forța dramatică a vocii sale. Cariera muzicală a Veturiei Goga a durat numai 16 ani, până în anul 1919, când s-a căsătorit cu Octavian Goga și, pentru a nu alimenta gelozia soțului, a renunțat
Veturia Goga () [Corola-website/Science/331550_a_332879]
-
paturi improvizate în apropierea rănitului și nu-l pierdeau din ochi. Îi preparau hrana de teamă să nu fie otrăvit. La ușa camerei stăteau de gardă câțiva oameni de încredere ai ducelui de Bisceglie. Regele Frederic a trimis doi medici celebri napolitani, chirurgul Galiano de Anna și fizicul Clemente Gactula. Curând, datorită îngrijirilor și fizicului robust, Alfonso se află în afara pericolului. Cesare Borgia vine să-și viziteze cumnatul și se spune că ar fi murmurat printre dinți că lucrurile care nu
Alfonso de Aragon () [Corola-website/Science/331548_a_332877]
-
Orsini. Dar în contextul politic al campaniei franceze împotriva regatului de Neapole, cele mai multe suspiciuni cădeau asupra fiului papei. Vincenzo Calmeta, care era găzduit de Albanese, scria în acele zile ducesei de Urbino, că instigatorulul asasinilor ducelui de Bisceglie, era Cesare. Celebrul istoric și cronicar Marin Sanudo il Giovane scria: "nu se știe cine a înfăptuit asasinatul, dar se spune că a fost aceeași mână care l-a ucis pe ducele de Gandia", deci Cesare Borgia. Cronicarul napolitan Notar Giacomo scria în
Alfonso de Aragon () [Corola-website/Science/331548_a_332877]
-
1431 pe stil vechi/19 aprilie 1432 pe stil nou, Paris - dispărut în ianuarie 1463) a fost unul dintre marii poeți ai Franței evului mediu. Născut ca François de Montcorbier, François Villon și-a preluat pseudonimul, cu care a devenit celebru, după susținătorul și tutorele său, Guillaume de Villon, profesor de drept canonic la Sorbona și capelan la biserica Saint-Benoît-le-Bétourné. A absolvit Sorbona (la vremea respectivă, academie catolică-ecleziastică), ca Licențiat (B.A.) și Maestru în arte (M.A.) în 1452, la
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
de inspirație evident, fără să se simtă obligat să respecte corectitudinea datelor. Din opera sa literară reiese că Villon a avut o viață aventuroasă (el însuși și-a creat un mit de derbedeu, vedeți mai jos cap. Legenda villoniană), devenită celebră și sursă de inspirație pentru artiști, scriitori și muzicieni până în zilele noastre. Lipsa de date biografice precise a făcut loc imaginației romantice. Unul dintre principalii biografi al lui Villon, specialistul în istoria evului mediu francez Jean Favier - profesor emeritus la
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
spânzurare. După condamnarea la spânzurare poetul a scris în închisoare, în așteptarea execuției, un epitaf, un testament lăsat în umbra morții, cinicul „Catrenul lui Villon când a fost condamnat la spânzurătoare” (vezi cap. Stilul villonian), în și, poate cea mai celebră baladă a sa, „Balada spânzuraților” ( La ballade des pendus). În urma apelului lui Villon [Balada apelului lui Villon (Ballade de l’appel de Villon), 1462.], pedeapsa i-a fost comutată la exilarea din Paris pe o perioadă de zece ani. Pe
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
limbaj diferit de franceza modernă deci, ele sunt dificil de înțeles și de tradus chiar și pentru un specializat în limba franceză. Cercetătorii stilului villonian se străduiesc și astăzi să-i înțeleagă și să-i interpreteze corect opera. Spre exemplu, celebrul „Catren” („Catrenul lui Villon când a fost condamnat la spânzurătoare” Villon a utilizat în baladele sale umorul satiric, patosul și forța lirică în lucrări scrise în argoul hoților, în dialectul Moyen français (1400-1600), posibil, din simpatie pentru coquillarzi. Mesajul poeziei
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
dolari americani, mai puțin decât "" și filmul studioului Ghibli "Kaguya-hime no Monogatari" ("Povestea Prințesei Kaguya"). Revista "Variety" a catalogat debutul slab japonez drept "îngrijorător", având în vedere bine cunoscuta distribuție locală și faptul că filmul este bazat vag pe o celebră povestire japoneză. Tabloidul "Nikkan Gendai" a declarat că această performanță sumbră este probabil un rezultat al aversiunii față de interpretarea hollywoodiană a legendei Chushingura. În Statele Unite, filmul a avut încasări de 20,6 de milioane de dolari americani în primele cinci
Ronin: 47 pentru răzbunare () [Corola-website/Science/331578_a_332907]
-
ea și Annio. Totuși, între timp, Vitellia a aflat vestea interesului lui Titus pentru Servilia și este din nou măcinată de gelozie. Reușește să îl convingă pe Sesto să îl asasineze pe Titus. Acesta acceptă, cântând una dintre cele mai celebre arii ale operei ("Parto, parto, ma tu, ben mio"). Aproape imediat după ce pleacă Annio și gardianul Publio sosesc pentru a o escorta pe Vitellia la Titus, care acum a ales-o pe ea ca împărăteasă. Ea este zbuciumată de un
La clemenza di Tito () [Corola-website/Science/331586_a_332915]
-
germane.În continuare, Jipa Ionescu participă la luptele aeriene din Transilvania (Luduș,Bogata de Mureș,Târgu Mureș) și Banat (Ghioroc,Vârșet,Timișoara,Deta,Kikinda),sprijinind acțiunile ofensive ale armatei române pe Frontul de Vest. În aceste misiuni a acționat împreună cu celebri aviatori români: căp.Petre Agarici, lt.Mircea Bădulescu, slt.Ovidiu Voloșniuc. După 20 septembrie 1944, Corpul Aerian Român a trecut la pregătirea și sprijinirea operațiilor pentru eliberarea completă a Transilvaniei. În ziua de 22 septembrie 1944 a avut o importanță
Jipa Ionescu () [Corola-website/Science/331606_a_332935]
-
de răstignire. Traseul de la vestul , lângă „Poarta Leilor”, actualmente în Cartierul musulman, la nord de Muntele Templului, și până la Biserica Sfântului Mormânt, aflată în așa numitul Cartier creștin, acoperă o distanță de aproximativ 600 de metri și este un loc celebru de pelerinaj al creștinilor. Traseul actual a fost stabilit din secolul al XVIII-lea, înlocuind diferite versiuni anterioare. Drumul cuprinde, după tradiție, 14 opriri legate de întâmplări trăite de Iisus pe acest parcurs: într-una din ele a căzut, în
Drumul Crucii () [Corola-website/Science/331630_a_332959]
-
cinstea lui Amarynceus. Avea reputația că putea alerga atât de iute și de ușor pe un câmp cu grâu, încât nici măcar nu îndoia spicele pe care le atingea. După Pausanias, Iphiclos ar fi câștigat cununa de lauri la alergări în celebrele întreceri panelenice organizate în cinstea lui Pelias (Ἄθλα ἐπί Πελία), la care au participat cei mai bravi eroi din acea epocă mitică. În "Odiseea", personajul este evocat ca fiind faimos pentru cirezile sale de boi, atât de bogate, încât au
Iphiclos (fiul lui Phylacos) () [Corola-website/Science/331625_a_332954]
-
Conții della Scala din Bucovina, referitori la Scaligeri din Verona, sunt descendenții unei vechi familii nobile italiane, apoi austriece, care s-a integrat în Ducatul Bucovinei, după acea în România. Familia celebră Della Scala a hotărât soarta orașului Verona peste un secol (1261-1387), dar a fost reprezentată nu numai acolo. O ramură a familiei a fost de asemenea cunoscută în Lodi și Piacenza. Ramura din Lodi a fost ridicată la rangul de
Familia Della Scala (Editura Bucovina) () [Corola-website/Science/331665_a_332994]
-
un meci de fotbal cu echipa Ciocanul București. Arena era considerată, la acea dată, cel mai frumos stadion din țară, fiind o copie fidelă a stadionului echipei Arsenal Londra, Highbury, până și culorile tricourilor, alb și roșu, fiind împrumutate de la celebra echipă. Baronul a mai deținut o echipă de fotbal, a Fabricii de spirt și drojdie, care evolua în ligile inferioare, Indagrara Arad. Francisc Neuman a fost descris ca fiind un om de statură mijlocie, care ieșea în evidență mai ales
Francisc von Neuman, Baron de Végvár () [Corola-website/Science/331667_a_332996]
-
un mare succes de casă. Șase ani mai târziu, același Cameron avea să regizeze al treilea film al seriei, intitulat "Alien 3". După ce a fost lansat și filmul "" (1992) acțiunea seriei s-a împletit cu cea a unei alte francize celebre, Predator. În 2012, Ridley Scott a revenit și a vrut să realizeze un film a cărui acțiune să o preceadă pe cea din "Alien". Filmul, lansat în 2012, a fost modificat pe parcurs și s-a îndepărtat de o legătură
Alien: Al 8-lea pasager () [Corola-website/Science/331680_a_333009]
-
argumente politice, judiciare sau ecleziastice. După ruptura definitivă cu Anna din 1711, Sarah împreună cu Marlborough au fost înlăturați de la curte, dar s-au întors după moartea Annei (1714) și urcarea pe tron a lui George I. Ulterior a avut neînțelegeri celebre cu mai multe persoane importante printre care cu fiica sa Henrietta Godolphin, a II-a Ducesă de Marlborough; cu John Vanbrugh, arhitectul palatului Blenheim; cu primul ministru Robert Walpole; cu regele George al II-lea al Marii Britanii și cu soția
Sarah Churchill, Ducesă de Marlborough () [Corola-website/Science/331705_a_333034]