23,803 matches
-
înzăuați, exista doar un pâlc de bordeie ai căror locuitori aveau două ocupații de căpetenie : să lucreze pământurile din jur și, din când în când, la chemarea trâmbițelor de pe creneluri, să-și adune odraslele și puținele vite, apoi să urce dealul în grabă, pentru a afla, între ziduri, adăpost. Petrache cunoștea pe dinafară încrustațiile de pe scut. Răsfoise cărțile vechi, dar nu găsise nicăieri lămuriri pentru acele simboluri. Cu armura lui din zale, cava lerul părea străin de aceste meleaguri. Poate murise
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dat în călușei de când eram mică... Noi stăm la bloc, nu prea m-am jucat. Erau niște leagăne ruginite, dacă nu erai atent, se dădeau peste cap. Pe-ai mei i-au luat cu demolările, aveau casă aici, la poalele dealului, de unde începe drumul la castel. — Pe partea ailaltă, spre câmpie, noi am scăpat. Adică ne-a scăpat revoluția. Pe-o parte ne-a ajutat, pe- altă parte ne-a luat. Toate economiile. De când au crescut prețurile, am rămas cu nimica
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
N-ar fi păcat să n-aibă și ei, acuma, de sărbători, pomana porcului ? Se întoarse spre orb, care păruse atent la vorbele vlăjganului : E valabil și pentru tine, neîngropatule... Și înainte de a se depărta : — Mâine, la Mitropolie, la poalele dealului, cum urci, pe dreapta, acolo e sectorul nostru. Poți să vii și tu, Venus din Milo. Începe să-mi placă de tine. Facem afaceri bune îm preună, ție nici măcar nu trebuie să-ți las nimic prin fundul buzunarelor, ca la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mistuiau lumina, cu pielea albă ca o pojghiță de marmură și cu pasul săltat, asupra căruia pământul nu avea nicio putere... Închise ochii, în somn se putea apropia de ușă și, trăgând zăvoarele, putea s-o deschidă... Privită de la poalele dealului, mulțimea forfotea, dar nu puteai spune că se mișcă într-o direcție sau alta. Aproape de Turnul Mitropoliei, câteva femei urcau în genunchi. În locurile unde așezau lumânările mănunchi și aprindeau snopul întreg, se ridica un fum gros care dădea convoiului
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
el, orbul. Ți-a ajuns mintea după cum îți sunt și picioarele... Costică Ologu ridică din umeri. Făcea asta destul de des. Mișca din brațe și umeri, asta îl ajuta să pară teafăr. Slujba se apropia de sfârșit. Unii ieșeau și coborau dealul încet. Alții se așezau la rând, să poată ajunge la racla cu moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou. Ar fi putut veni în altă zi, atunci când Mitropolia era aproape pustie, dar se spune că moaștele sunt mai puternice în zi de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și ei podele de spălat ? — S-au oprit... observă Coltuc. Oricum, n-am putea să fugim, ar trebui să trecem pe lângă ei, în vale. Că de urcat, să scăpăm pe partea ailaltă... — Te pomenești că au o altă mașină în susul dealului, se neliniști de tot Ologu. Ne-au înconjurat ! — Da’ cine te crezi, ricană orbul, că, dacă ar vrea să te prindă, să trebuiască să te înconjoare ? — O să ne prindă Crăciunul frecând la podele, suspină Costică. Și nu e decât Sfântul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în remorcă, niște cazane care răspândeau în aerul rece aburi rotunzi. — Miroase a fasole, dibui orbul, care simțea toate încrețiturile aerului, ca liliecii. — Eu simt mai degrabă miros de prăjeală, adăugă șchiopul. Cârnați... Aromele se împletiră și începură să urce dealul, pe deasupra capetelor. Spinările se neteziră, capetele se întoarseră. — Se dă mâncare, înțelese Costică Ologu, sărind pe loc, păsărește. Să mergem și noi ! Orbul dibui pe jos funia căruțului pe care era priponit Coltuc și porni la vale. Ologu țopăia în jurul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
noi ! Orbul dibui pe jos funia căruțului pe care era priponit Coltuc și porni la vale. Ologu țopăia în jurul căruțului, grăbind bâjbâiala orbului. Nu erau însă singurii care price pu seră. De unde până atunci mulțimea urca și cobora, dinspre vârful dealului se croise un singur șuvoi care mergea, bulu cindu-se, la vale. Oamenii își uitară rândul la moaște, osemin tele, în racla lor, rămaseră stinghere. Flăcările lumânărilor adunate mănunchi se tulburară. În vâltoarea pulpanelor răsu cite, a pașilor împleticiți, a coatelor
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nuci. Vezi că-ți bag cârja-n cur de-o să alergi pe-aicea ca o cometă... Orbul își primi bastonul, se propti în el și, călăuzit de femeie, apucă de umeri flăcăul, săltându-l pe cărucior. Ologu privi spre poalele dealului, acolo unde oamenii primarului încărcau ceaunele în camionul Jandarmeriei și se pregăteau de plecare. Mulțimea rămase stingheră, unii boscorodiră pe seama primarului, care putea să le împartă mai mult într-o zi sfântă ca asta. În urma lor se vedeau farfuriile, risipite
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
alte cazne. Magdalena ajunse în vârf, aproape târându-se, mai degrabă lemnul o purta pe ea, femeia de lemn era mai vie decât femeia de carne. Se proptiră amândouă, îmbrățișate, stâlpul, ușor înclinat, se înfipse în molozul proaspăt din vârful dealului. Magdalena îl cuprinse, plângând, cu ochii la cer, și rămase așa, până ce lacrimile îi secătuiră. Părea că murise, doar lemnul trăia, acoperit de broboanele plânsului ei. Calu apucă de pe jos un capăt de țeavă și o împunse, dar Magdalena nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de-a berbeleacul, nu se vor opri până în piața cea mare a orașului. Primul care se dezmetici fu Chisăliță, care la uitătura în jos era mai ager decât la căutătura în sus. — Băga-mi-aș... ! exclamă, arătând mușuroiul de la poalele dealului. Dintre gunoaie ieșea, de la cot în sus, o mână cu degetele rășchirate. Bunelu privi în vale dezamăgit. — Zău dacă aș fi crezut una ca asta. Să arunce cu tot felul de gunoaie puteam să înțeleg, dar să arunce și cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Și ca să ierți, ai nevoie de dovezi, spuse, într-un târziu, Maca. Cine își asumă răspunderea să ierte ? Silit de tăcerea din jur, bătrânul se ridică anevoie și o porni înainte. Mergea împleticindu-se, de parcă ar fi urcat povârnișul unui deal. Pașii îi erau tot mai înceți, mulțimile îl urmau fără să se grăbească. Bătrânul se opri iarăși, îi era tot mai greu să pășească. Își scoase batista și își șterse fața. Încercă s-o îndese la loc în buzunar, dar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
avut dreptate, locul ăla e un fel de Vale a Plângerii. Maca își luă tolba de pe băncuță și și-o puse pe umăr. — Se zice că în ziua de Bobotează, pe locul botezului, apele Iordanului curg invers, de la vale la deal. Crezi că și viețile noastre au început să meargă de-a-ndăratelea ? Adică, atunci când mă uit înainte și înapoi, simt că trecutul atârnă mai greu decât viitorul... Tot ce contează pentru mine s-a întâmplat deja... Nu văd nimic neterminat, al cărui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a lungul Marelui Canal, deoarece nu avem bani să închiriem o barcă. Picioarele-mi sunt acoperite de bășici. Priveliștea, de ambele laturi ale potecii, este sumbră. Apa din canal e puțin adâncă și e maronie de la mâl. Dincolo de el sunt dealuri golașe, care se întind milă după milă. Nu există decât foarte puține hanuri. Cele pe care le-am întâlnit erau năpădite de păduchi. — Ar fi bine să ne plătiți, sau va trebui să cărați sicriul chiar dumneavoastră, doamnă, îi zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și căprioare fugeau să-și scape viața. Șaptezeci de mii de oameni călare au alcătuit un cerc. Terenul de vânătoare se zgudui. Oamenii au strâns încet cercul. Gărzile imperiale îl urmau pe fiecare dintre prinți. În vârful celui mai înalt deal stătea tatăl, călare pe un cal negru. Îi urmărea cu privirea pe cei doi fii preferați. Hsien Feng era îmbrăcat cu o robă din mătase violet, iar prințul Kung era în alb. Kung șarja înainte și înapoi. Animalele cădeau una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
într-o fundătură, se dezvăluie pe neașteptate o priveliște spectaculoasă. Mi se taie respirația în fața mării de acoperișuri aurii care se întinde brusc în fața mea. Pot vedea în depărtare masivele portaluri ale Orașului Interzis. — Aici unde vă aflați se numește Dealul Belvedere. Eunucul-șef Shim își pune mâinile în șold și inspiră adânc. E cel mai înalt loc din tot Pekingul. Vechii experți feng shui credeau că această zonă posedă cea mai mare energie vitală și spirite de vânt și apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
degetului eunucului-șef Shim, văd o pagodă albă. — Templul acela în stil tibetan adăpostește spiritele zeilor care protejează dinastia Ch’ing de generații. Aveți grijă ce faceți, fetelor. Asigurați-vă că niciodată nu tulburați sau jigniți spiritele. Ca să coborâm de pe deal, Shim ne duce pe o altă cărare, care ajunge la Grădina Păcii și Longevității. Este prima oară când văd arbori pippala adevărați. Sunt gigantici și frunzele lor sunt la fel de verzi ca iarba crudă. Am mai văzut poze cu ei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
bețelor care loveau tuburile de bambus era ca un ciocan care mă lovea în cap. Bang! Bang! Bang! Gândurile-mi erau izgonite. Eunucul-șef Shim și-a schimbat costumul. Țesătura e pictată manual cu nori roșii care plutesc peste un deal acoperit de pini. Pe ambii obraji sunt desenate două cercuri precum roșiile. Eunucul le-a pictat cu siguranță în grabă, căci culoarea s-a întins. Jumătate din nas e și el roșu. O linie albă îngustă merge de la frunte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
s-ar putea să fie călugări care cântă psalmodii. An-te-hai sugerează să ne oprim mai întâi la Pavilionul Pâraielor, ca să dăm înapoi tărtăcuțele. Când trecem de poartă și intrăm în grădină, mă simt copleșită de imaginea templelor mari care acoperă dealurile. Peste tot sunt statui ale lui Buddha. Cele mici sunt de mărimea unui ou. În cazul celor mari, pot să mă așez pe laba piciorului statuii. Numele templelor sunt cioplite pe scânduri aurite: Palatul Sănătății Excelente, Palatul Păcii Eterne, Sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a trimis după mine. Pentru a-mi potoli emoțiile, merg în grădina de bujori. Terasele constituie cel mai frumos decor arhitectural din palatul meu. Lângă malul heleșteului sunt plantate flori de o culoare mai închisă. Pe măsură ce grădina urcă pe panta dealului, florile sunt din ce în ce mai deschise la culoare, creând iluzia unui peisaj care se estompează în depărtare. Priveliștea mă inspiră, fiind un exemplu nemaipomenit al minunățiilor pe care le poate oferi viața. La prânz cer să mi se facă mâncarea preferată, tăiței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
oare ceva de mine în acest moment? Perna de mătase îmi pare moale și rece pe obraz. Nu îmi mai pot îndruma gândurile pe această cărare. Aud în minte o arie: Precum o piatră de râu care se rostogolește în susul dealului, precum un cocoș căruia îi cresc dinți... Mă trezește o atingere pe umăr. — Cum îndrăznești să adormi când Majestatea Sa e trează! Mă ridic în capul oaselor. Nu reușesc să-mi dau prea bine seama unde sunt. — Pe unde-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
slujnicele, până și bucătarii devin purtători ai sentimentului de bine în toate colțurile palatului - toată lumea știe de-acum că eu am devenit favorita Majestății Sale. — A trecut barca de dimineață? îl întreb pe An-te-hai. Aș vrea să vizitez templul de pe dealul Panoramei. — Puteți merge oriunde, oricând, doamnă, răspunde el. În această dimineață, împăratul Hsien Feng a ordonat să fiți trimisă la el în fiecare noapte. Sunteți pe culmile Orașului Interzis, doamnă. Dacă aceasta vă este dorința, Curtea poate face ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a ordonat să fiți trimisă la el în fiecare noapte. Sunteți pe culmile Orașului Interzis, doamnă. Dacă aceasta vă este dorința, Curtea poate face ca un copac împietrit să înflorească și o viță putrezită să se cațere din nou. Vârful dealului Panoramei e locul de unde se vede cel mai bine tainica, liniștita și eleganta capitală imperială, Peking. Dealul este de fapt o movilă artificială ridicată ca obstacol pentru coborârea în Orașul Interzis a spiritelor nocive și nefavorabile din nord. De pe creasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
aceasta vă este dorința, Curtea poate face ca un copac împietrit să înflorească și o viță putrezită să se cațere din nou. Vârful dealului Panoramei e locul de unde se vede cel mai bine tainica, liniștita și eleganta capitală imperială, Peking. Dealul este de fapt o movilă artificială ridicată ca obstacol pentru coborârea în Orașul Interzis a spiritelor nocive și nefavorabile din nord. De pe creasta sa, orașul arată ca o pădure magică înțesată cu copaci și tufe cu flori, mai verde chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
țară. Prin frunziș se ițesc strălucind plăcile vechi, din ceramică galbenă ca aurul, precum și acoperișurile smălțuite ale templelor, gheretelor de pază și palatelor. Pavilioane stacojii sau de un verde-smarald își expun ștreșinile răsucite în sus, magnific ornate. Stând pe vârful dealului, mă simt copleșită de ideea că am fost binecuvântată de energia celestă. Am făcut dragoste cu Fiul Cerului. Mai mult, asta se întâmplă în continuare. În timp ce respir adânc aerul proaspăt, îmi atrage atenția acoperișul galben al Palatului Seninătății Binevoitoare. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]