23,159 matches
-
cursuri de limbă egipteană veche, italiană, suedeză și sanscrită, precum și cursuri de pedagogie și de filozofie. A avut profesori renumiți, ca Anton Pfalz, Karl Luick, Eva Freud și Josef Nadler. Sub îndrumarea celui din urmă și-a luat în 1934 doctoratul. Întors la Timișoara, a funcționat pentru început ca profesor la gimnaziul german real din Timișoara (1936-1944). Deoarece obținuse diplomele în străinătate, a fost obligat să susțină un examen de capacitate, pe care l-a trecut cu succes la Iași, în
Rudolf Hollinger () [Corola-website/Science/320214_a_321543]
-
Cu privire la lipsa de suveranitate a insulei, Braschi scria: „Libertatea nu este o opțiune - este unul dintre drepturile omului.” În anii 1970, Giannina Braschi a studiat literatura la Madrid, Romă, Paris și Londra, înainte de a se stabili în New York. A obținut doctoratul în literaturi hispanice (State University of New York, Stony Brook, 1980) și a predat la Rutgers University, , si Colgate University, unde a deținut poziția de Distinguished Chair of Creative Writing (1997). A fost corespondent străin pentru revista "Grazie" (2001-2002). În timpul adolescenței
Giannina Braschi () [Corola-website/Science/320303_a_321632]
-
Transilvania la Direcția Monumentelor Istorice și de Arta din cadrul Comitetului de Stat pentru Construcții, Arhitectură și Sistematizare (CSCAS). În 1973 emigrează în Germania Federală, unde studiază din nou și absolvă o nouă facultate (la Universitatea din Köln) și își dă doctoratul cu lucrarea "Die Bergkirche zu Schäßburg und die mittelalterliche Baukunst in Siebenbürgen" („Biserica din deal din Sighișoara și arhitectura Evului Mediu din Transilvania”) în 1977. În 1992 este numit secretar-general al Comitetului Internațional pentru Arhitectură Rurală din cadrul ICOMOS („Comitetul Internațional
Christoph Machat () [Corola-website/Science/320307_a_321636]
-
Timișoara, care-l dorea drept cadru didactic, la 1 martie 1932 primește o bursă pentru specializarea în aerodinamică la Școala Tehnică Superioară din Aachen, unde în 21 iulie 1933 își susține sub conducerea prof. dr. Hermann Starke (1874-1960) teza de doctorat cu titlul "Über den Einfluss des Rumpfes (Gondeln) auf einige aerodynamische Eigenschaften des Flügels" (), teză care a fost publicată atât la Sibiu în 1934 de autor, cât și în „Bulletin Scientifique de l'École Politehnique de Timișoara” (1938). La întoarcerea
Ioan Vlădea () [Corola-website/Science/320308_a_321637]
-
o va deține până la pensionare, în 30 septembrie 1973. La 26 octombrie 1954 este atestat profesor la disciplina „Termotehnică”. Prin Diploma nr. 122/10 din decembrie 1954 primește titlul de „doctor docent în științe tehnice” și dreptul de a conduce doctorate, calitate în care conduce doctoratele colaboratorilor săi, care vor deveni cadre didactice alte Catedrei de Termotehnică, reușind sa creeze o adevărată școală de cercetare în domeniul amintit: Helmut Theil (1958), Nicolae Boboescu (1959), Corneliu Ungureanu (1961), Virgil Barbu (1961), Zeno
Ioan Vlădea () [Corola-website/Science/320308_a_321637]
-
în 30 septembrie 1973. La 26 octombrie 1954 este atestat profesor la disciplina „Termotehnică”. Prin Diploma nr. 122/10 din decembrie 1954 primește titlul de „doctor docent în științe tehnice” și dreptul de a conduce doctorate, calitate în care conduce doctoratele colaboratorilor săi, care vor deveni cadre didactice alte Catedrei de Termotehnică, reușind sa creeze o adevărată școală de cercetare în domeniul amintit: Helmut Theil (1958), Nicolae Boboescu (1959), Corneliu Ungureanu (1961), Virgil Barbu (1961), Zeno Ardelean (1963), Dumitru Oancea (1968
Ioan Vlădea () [Corola-website/Science/320308_a_321637]
-
1973) și mai ales al celui ce avea să devină academicianul Marius Sabin Peculea (1965). Ca o recunoaștere a meritelor, în anul 1970 primește titlul de Profesor universitar emerit. După pensionare rămâne în cadrul catedrei ca profesor consultant, conducând lucrările de doctorat până la data decesului, survenit în 25 noiembrie 1976, în urma unei boli necruțătoare. Urmare a cercetărilor efectuate la IAR publică lucrările "Calculul de rezistență al elicelor aeriene, Efectul giroscopic asupra elicelor aeriene" și "Compresorul motorului de avion", lucrare distinsă în anul
Ioan Vlădea () [Corola-website/Science/320308_a_321637]
-
de exemplu, teoria organizației și managementul calității. Literatura sugerează că alinierea între strategia tehnologică și strategia organizației este crucială, această aliniere fiind obținută prin intermediul unui sistem formal de management al tehnologiilor. George Eisler (2002) a propus, în teza sa de doctorat, o definiție generală și cuprinzătoare a conceptului de MT: " Managementul tehnologiilor poate fi definit ca o aplicație holistică și integrată a ingineriei, științei și capabilităților managementului la managementul strategic al tehnologiilor de produs și de proces, noi și relevante, cu
Managementul tehnologiilor () [Corola-website/Science/320333_a_321662]
-
în teatru. Courtenay a fost făcut cavaler în 2001 pentru cei 40 de ani dedicați cinematografiei și teatrului. este președintele clubului oficial al suporterilor echipei de fotbal Hull City A.F.C. În 1999, Universitatea din Hull i-a acordat un doctorat onorific.
Tom Courtenay () [Corola-website/Science/320351_a_321680]
-
1976, și al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în anul 1977 pentru activitatea sa în domeniul cercetării neurohormonilor, împărțind premiul din acel an cu Andrew Schally și cu Rosalyn Sussman Yalow. A absolvit Universitatea Burgundiei, și și-a primit doctoratul la Facultatea de Medicină de la Lyon în 1949, după care a plecat la Montreal, Canada, pentru a lucra împreună cu Hans Selye la Institutul de Medicină și Chirurgie Experimentală de la Université de Montréal unde și-a luat doctoratul în 1953. În
Roger Guillemin () [Corola-website/Science/320364_a_321693]
-
și-a primit doctoratul la Facultatea de Medicină de la Lyon în 1949, după care a plecat la Montreal, Canada, pentru a lucra împreună cu Hans Selye la Institutul de Medicină și Chirurgie Experimentală de la Université de Montréal unde și-a luat doctoratul în 1953. În același an, s-a mutat în Statele Unite pentru a preda la Colegiul de Medicină Baylor de la Houston. În 1965, a devenit cetățean naturalizat al Statelor Unite. În 1970 a ajutat la înființarea Institutului Salk din La Jolla, California
Roger Guillemin () [Corola-website/Science/320364_a_321693]
-
student devine custode la Seminarul de Sociologie. A luat licența în anul 1941 cu “magna cum laude” obținând imediat o bursă de studii în Jena, Germania, unde a continuat studiile de etnografie și folclor în perioada 1941-1943. Susține teza de doctorat în anul 1948 cu tema “Relațiile sociale intersătești în Țara Oltului” și obține titlu de doctor “magna cum laude”. În timpul studenției a lucrat ca asistent și cercetător științific la „Institutul de Cercetări Sociale al României”. După cel de-al Doilea
Cornel Irimie () [Corola-website/Science/321049_a_322378]
-
Barlaeus și Gerardus Vossius și-au susținut discursul inaugural. În 1815 a urmat recunoașterea legală a lui Athenaeum Illustre ca instituție de învățământ superior. Abia în 1877 a fost Atheneaumul organizat drept universitate comunală, primind astfel dreptul de a conferi doctorate. Profesorii erau inițial numiți de către conducerea comunei Amsterdam. Primarul Amsterdamului a fost președintele conducerii universității până în anul 1961. Din acel moment guvernul regatului a devenit responsabil pentru finanțele ei. a fost în centrul atenției presei în 1969. Atunci Maagdenhuis, centrul
Universitatea din Amsterdam () [Corola-website/Science/321080_a_322409]
-
ani, Diploma de Master în 1,5 până la 2 ani, Diplomă de Doctor sau Diploma de Master în Administrarea Afacerilor. Programele de studiu la Universitatea Jacobs cuprind 21 de programe de studiu pentru licență, 20 de programe pentru Master și Doctorat, 2 programe pentru Master în Administrarea Afacerilor, ca și 5 programe de Doctorat adiționale oferite de Scoala Internațională de Master în Științe Sociale Bremen (Bremen International Graduate School of Social Sciences - o colaborare academică între Universitatea Jacobs și Universitatea din
Jacobs University Bremen () [Corola-website/Science/321174_a_322503]
-
sau Diploma de Master în Administrarea Afacerilor. Programele de studiu la Universitatea Jacobs cuprind 21 de programe de studiu pentru licență, 20 de programe pentru Master și Doctorat, 2 programe pentru Master în Administrarea Afacerilor, ca și 5 programe de Doctorat adiționale oferite de Scoala Internațională de Master în Științe Sociale Bremen (Bremen International Graduate School of Social Sciences - o colaborare academică între Universitatea Jacobs și Universitatea din Bremen). Universitatea Jacobs are diverse acorduri cu alte universități ce permit studenților săi
Jacobs University Bremen () [Corola-website/Science/321174_a_322503]
-
Jacobs, ajutați de personal de cercetare și instrucție, adică 254 oameni. În prezent 1.245 studenți din 102 țări studiază la Jacobs. Corpul studențesc constă din 644 de studenți la licență, 161 de studenți la master și 428 studenți la doctorat. Raportul dintre numărul de profesori și numărul de studenți e 1:10. Distribuția geografică a studenților este următoarea: 7,1% din Africa, 8,3% din America, 20,6% din Asia, 0,2% din Australia/Oceania, 27,2% din Europa de Est, 36
Jacobs University Bremen () [Corola-website/Science/321174_a_322503]
-
Minnesota doi ani, după care s-a transferat la Universitatea Brandeis. În 1975, Friedman a primit o diplomă pentru studii mediteraneene de la Universitatea Brandeis. Cu ajutorul unei burse Marshall, a urmat cursurile Facultății St. Anthony din cadrul Universității Oxford, dobândind apoi un doctorat în studii despre Orientul Mijlociu. Dintre profesorii săi, îl amintește pe Albert Hourani ca fiind printre cei care l-au influențat cel mai mult. Thomas Friedman este căsătorit cu Ann Bucksbaum, absolventă a Universității Stanford si a London School of Economics
Thomas Friedman () [Corola-website/Science/321215_a_322544]
-
a participat și Mihail Sadoveanu, ca invitat de onoare. Cu acel prilej, el a spus, de altfel cu mult bun simț: "“Dacă dintre domniile voastre vor ieși doi sau trei scriitori, atunci va fi bine”". Radu Bâlbâie, autorul unei teze de doctorat pe tema "Școala de Literatură „Mihai Eminescu”" susține că școala de literatură a fost un experiment ratat. Deși de-a lungul celor 6 ani de existență a școlii, pe la catedra de măiestrie literară s-au plimbat mulți dintre intelectualii care
Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” () [Corola-website/Science/321266_a_322595]
-
Pierre Barbet (n. 16 mai 1925 - d. 20 iulie 1995) a fost pseudonimul cel mai folosit de către scriitorul francez de science-fiction și farmacistul Claude Avice. Posesor al unui doctorat în farmacie, Claude Avice a publicat câteva articole științifice, printre care se numără și unele de bionica. Ca scriitor de science fiction a publicat în principal sub pseudonimul Pierre Barbet, fiind tradus în numeroase țări, inclusiv în Statele Unite ale Americii
Pierre Barbet (scriitor) () [Corola-website/Science/321294_a_322623]
-
inferior, devine apoi conducător de grup, șef de laborator și din 1969-1983 director al Institutului. Experiența obținută îl determină să susțină examenele de admitere la doctorantură la Institutul de Fizică Aplicată al "Academiei de Științe a Moldovei (AȘM)". Teza de doctorat, "Cercetarea și elaborarea rezistoarelor precise și stabile și a divizoarelor de tensiune din microfir cu izolație din sticlă", a fost susținută cu succes la 17 octombrie 1967 la "Institutul Unional de Cercetări științifice în domeniul metrologiei „D. I. Mendeleev”" din Sankt
Ion Drabenco () [Corola-website/Science/320541_a_321870]
-
lui Walter Brennan, cea pentru carte a fost biografia lui John Osborne scrisă de John Halpern, iar obiectul de lux un banjo. Întreaga selecție de opt înregistrări preferate apare pe site-ul BBC . Pe 1 iulie 2008 a primit un doctorat onorific de la Universitatea din Liverpool, ca recunoaștere a contribuției aduse de el literaturii.
Brian Aldiss () [Corola-website/Science/320587_a_321916]
-
greutăți. După (PC), nu putem atinge stările (U',V) plecând din (U,V) cu U'de exemplu, mărind întâi volumul și pe urmă micșorându-l, dar cu viteze diferite</ref>. Pentru Max Planck (1926), reluând dezvoltări din teza sa de doctorat (1876, sub Clausius), formularea cea mai potrivită a principiului al doilea este ""dezvoltarea de căldură prin frecare este ireversibilă"" . Numim un proces ""ireversibil"" dacă la încheierea sa, starea universului de la inceputul său nu mai poate fi recuperată în nici un fel
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
genului și a continuat să scrie și să rămână popular până în secolul 21. Anderson a scris și romane fantasy, istorice, precum și o serie de povestiri, primind numeroase premii, inclusiv șapte premii Hugo și trei premii Nebula. Anderson și-a luat doctoratul în fizică la Universitatea din Minnesota în 1948 și s-a căsătorit cu Karen Kruse în 1953, având împreună o fată, Astrid, care este căsătorită cu scriitorul de science fiction Greg Bear. În 1972 a devenit al șaselea președinte al
Poul Anderson () [Corola-website/Science/320598_a_321927]
-
au trăit cu toții peste zece ani. După moartea lui Anton, văduva sa și-a dus copiii în Danemarca, revenind în Statele Unite după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, stabilindu-se la o fermă din Minnesota. Anderson și-a luat doctoratul în fizică la Universitatea din Minnesota în 1948, dar nu a fost tentat să lucreze ca fizician. Prima sa povestire a apărut în 1947, iar după absolvire a lucrat ca scriitor liber profesionist. S-a căsătorit cu Karen Kruse în
Poul Anderson () [Corola-website/Science/320598_a_321927]
-
în București, a tezei cu titlul "„Mișcarea muncitorească și legislația muncii în România. 1918-1921”", care, în anul 1972, în rezumat, ca parte a unei culegeri, a fost publicată la Editura Științifică. A frecventat, la zi, programul pentru cursuri postuniversitare și doctorat la fosta Academie „Ștefan Gheorghiu” din București, care era acreditată de "Ministerul Învățământului". Intrând în activitatea concretă, Ion Șt. Baicu, după ce inițial funcționase ca învățător în mediul rural, a ocupat postul de profesor de istorie la licee din Râmnicu Sărat
Ion Ștefan Baicu () [Corola-website/Science/320613_a_321942]