24,963 matches
-
replicat că „"în această țară nu există bărbați și îmi este rușine că sunt Regina unor lași!"” Regina l-a câștigat de partea ei și pe principele moștenitor Carol, care în Consiliul de Coroană din 3 martie 1918 s-a opus semnării păcii separate, spunând: „"Sper ca în această țară se va găsi un om de stat care să ajute pe Rege să nu semneze o pace înjositoare"”. Perspectiva divizării monarhiei, dar și conștientizarea de către liderii politici că în situația disperată
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
în marile orașe și în capitala Minsk. Prefixul "bela-" este tradus prin "alb", astfel încât, uneori, belarușii sunt numiți și "rușii albi", ceea ce poate crea unele confuzii, tot rușii albi fiind numiți și cei grupați în mișcarea antibolșevică care s-au opus roșiilor în timpul războiului civil. În occident, în anumite perioade istorice s-a folosit și numele de "ruteni albi" sau altetele similare. Folosirea termenului "rușii albi" poate duce în mod incorect la ideea că belarușii ar fi un subgrup al rușilor
Belaruși () [Corola-website/Science/302833_a_304162]
-
a ocupat postul de redactor-șef adjunct al ziarului partidului până în 1956, el fiind un "„ideolog neînduplecat”" ce "„a încurajat pe vremea aceea adunarea cu forța a populației țărănești în gospodăriile colective și ceruse pedeapsa capitală pentru cei care se opuneau preluării puterii de către comuniști”". Cu timpul, au fost aduși în redacție Nestor Ignat, Ion Călugăru și Traian Șelmaru, pentru ca "„să se mai întărească compoziția culturală a colectivului redacțional”", după cum menționează Brucan în aceeași carte. Cu toate acestea, reticența lui Iosif
Scînteia () [Corola-website/Science/302829_a_304158]
-
(n. 5 februarie 1888, Craiova - d. 1957) a fost un politician român, lider al Partidului Social-Democrat din România, care s-a opus absorbirii partidului său de către Partidul Comunist Român. În calitatea de conducător al PSD, a luat parte la pregătirea Loviturii de stat de la 23 august 1944, fiind numit ministru politic fără portofoliu în primul guvern Sănătescu, la 23 august 1944, demnitate
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
electoral în dauna social-democraților. În ziarul „Libertatea” din 26 octombrie 1945 acest adevăr a fost expus limpede: „Trebuie împiedicată tendința acestuia (FND) de a se considera un supra-partid”. Fruntașii PSD și îndeosebi Constantin Titel Petrescu nu au ezitat să se opună încercărilor repetate ale conducătorilor PCR, mulți veniți de la Moscova, de a desființa social-democrația, fluturând ideea realizării partidului unic muncitoresc. Ana Pauker și Lucrețiu Pătrășcanu nu oboseau în organizarea a tot felul de manevre menite să subjuge PSD-ul. Drept urmare CC
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
acțiunea altor două forme de magnetism și anume paramagnetismul și diamagnetismul, dar forțele sunt atât de slabe încât pot fi doar detectate de instrumente sensibile de laborator. Diamagnetismul, apare în toate materialele în care există tendința materialului de a se opune câmpului magnetic aplicat și deasemeni de a fi respins de un câmp magnetic. În materialele diamagnetice nu există electroni nepereche.
Magnetism () [Corola-website/Science/302841_a_304170]
-
număr mare de trupe (estimat la o cifră între 200.000 și 600.000 de soldați). Pe durata atacului armat, 72 de cehi și slovaci au fost uciși și sute au fost răniți. Alexander Dubček a cerut populației să nu opună rezistență armată. El a fost arestat și dus la Moscova (împreună cu alți membri de partid susținători) într-un avion militar sovietic. Ocupația a provocat un val masiv de emigrație (estimat la 70.000 de oameni, imediat, și 300.000, în
Primăvara de la Praga () [Corola-website/Science/302835_a_304164]
-
că: Totuși, ca și parada gay din anul precedent, marșul din 2006 nu a fost fără opoziție. Pe 30 mai, 22 de ONG-uri conservatoare, inclusiv Nouă Dreapta, a lansat un comuicat care cerea că Biserică Ortodoxă Română să se opună paradei. Pe 2 iunie, BOR a criticat primăria pentru că a permis organizarea paradei și a declarat că aceasta parada este un "afront la moralitatea instituțiilor publice și un pericol... pentru formarea celor tineri." În plus, Noua Dreapta a depus o
Bucharest Pride () [Corola-website/Science/302845_a_304174]
-
acestei manifestații a fost inițial respinsă de Primăria Generală, din cauza faptului că municipalitatea nu putea să le asigure securitatea participanților. Diverse ONG-uri naționaliste și de orientare de dreapta, inclusiv radicală Nouă Dreapta, suportate de Biserică Ortodoxă Română, s-au opus activ organizării paradei. Totuși, parada a primit autorizație după un lobby intens din partea susținătorilor drepturilor LGBT din toată lumea; de asemenea a avut suportul public oferit de Președintele Traian Băsescu și Ministrul Justiției, Monica Macovei. Parada, care a avut loc la
Bucharest Pride () [Corola-website/Science/302845_a_304174]
-
extremă-dreaptă din perioada interbelică. Sub același nume există și o organizație naționalistă din Republica Moldova. Partidul are o ideologie naționalistă-creștin-ortodoxă, anti romi, avort, comunism, globalizare, căsătorii între persoane de același sex, Uniunea Europeană, NATO, diversitatea rasială și cea religioasă și se mai opune marxismului și capitalismului, propunând un concept de „justiție socială”. „"Marșul normalității"”, a fost respins, criticat și condamnat de membrii societății civile și de media: „în ciuda numelui pe care îl poartă, nimic normal în a mărșălui pe stradă, îmbrăcați în camuflaj
Noua Dreaptă () [Corola-website/Science/302855_a_304184]
-
Imperiului Otoman a contribuit enorm la adâncirea divergențelor pe problema germană. Politică progermana a Angliei era văzută de o serie de factori de decizie la Londra că o reîntoarcere la tradițională politică de sprijinire a echilibrului continental. Trebuia să se opună o contrapondere Franței. Opțiunile britanice în privința reconstrucției Europei erau influențate de economistul John Maynard, autor al lucrării Consecințele economice ale păcii (1919), care vedea patru soluții pentru reconstrucția Europei: revizuirea tratatelor, rezolvarea problemei datoriilor interaliate, un mare împrumut internatinal subscris
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
trimis la al doilea congres al Kominternului doi observatori, aceștia devenind partizani ai celor 21 de condiții în privința transformării partidelor socialiste în mișcări extremiste de stânga. În decembrie 1920, s-a desfășurat Congresul SFIO la Tours. Leon Blum s-a opus aderării partidului la Internațională Comunistă, invocând principiile tradiționale ale doctrinei socialiste franceze, refuzând dependență necondiționată față de Komintern, refuzând monolitismul doctrinal și supunerea sindicatelor față de partid. Dar majoritatea delegațiilor au decis aderarea și și-a făcut apariția Partidul Comunist Francez-Secțiunea Franceză
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
astfel, firme că Bugatti sau Citroen au falimentat, iar rezervele de aur și devizele Băncii Franței s-au redus. Izbucnește criza politică, iar guvernul se înfruntă cu o opoziție ce milita pentru creșterea impozitelor și comprimarea cheltuielilor bugetare. Stânga se opunea impozitelor directe, dreapta se opunea impozitelor directe, iar executivul era paralizat, urmând o instabilitate politică, numai în 1933 fiind patru guverne succesive pe fondul scandalurilor politice (că Afacerea Stavinsky din decembrie 1934 ce presupunea frauda cu bilete de banca, iar
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
Citroen au falimentat, iar rezervele de aur și devizele Băncii Franței s-au redus. Izbucnește criza politică, iar guvernul se înfruntă cu o opoziție ce milita pentru creșterea impozitelor și comprimarea cheltuielilor bugetare. Stânga se opunea impozitelor directe, dreapta se opunea impozitelor directe, iar executivul era paralizat, urmând o instabilitate politică, numai în 1933 fiind patru guverne succesive pe fondul scandalurilor politice (că Afacerea Stavinsky din decembrie 1934 ce presupunea frauda cu bilete de banca, iar Stavinsky, care le-a descoperit
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
dar sunt înfrânți de armata engleză. Adunarea Constituantă de la Dublin proclamă în 1914 independența Irlandei. În 1921, printr-un acord anglo-irlandez, Irlanda devine dominion (cu excepția Irlandei de Nord, Ulsterul); crearea statului Irlanda. În 1922 începe un adevărat război civil care opune pe cei care refuză împărțirea insulei celor de la guvernare. În 1937 Irlanda se declara independența și suverană sub numele de Éire. Este adoptată o nouă Constituție În 1915 Marea Britanie, Franța și Rusia au convins Italia ce era neutră să între
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
prin scăderea fiscalității și economiei bugetare. În 1931 s-a impus scăderea salariilor muncitorilor, iar în 1932 se cerea relansarea economică prin intervenția statului. Sindicatele reclamau indemnizații crescute pentru șomaj, proprietarii funciari au solicitat ajutoare, iar partidele de dreapta se opuneau creșterii impozitelor în timp ce partidele de stânga au refuzat o politică de austeritate. Guvernul Bruning a încercat să crească impozitele, scăzând salariile, prețurile și chiriile și a preluat o parte din capitalul bancar pentru a controla sistemul financiar și instaurând un
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
între stânga și național-socialiști, NSDAP a obținut 37 % din voturi-230 locuri în parlament, iar în noiembrie 1932 a înregistrat 33,1%, SPD-20,4%, iar Von Papen a fost nevoit să propună o coaliție cu Partidul Nazist, deși Hindenburg s-a opus. Von Papen a demisionat în decembrie 1932, iar succesorul sau, generalul Schleicher a încercat să instaureze o dictatură corporatistă pentru a distruge nazismul și comunismul, dar eșuează. În ianuarie 1933, Hindenburg l-a investit pe Adolf Hitler în funcția de
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
ca "drepturile statelor" să prevaleze asupra drepturilor deținătorilor de sclavi, în realitate majoritatea istoricilor contemporani sunt de acord că secesiunea Sudului din Statele Unite ale Americii, a fost mult mai complexă și că Războiul Civil American, care a urmat (1861 - 1865), opunând Sudului subdezvoltat forța industrială și umană copleșitoare a Nordului, a fost extrem de devastator pentru ambele tabere, marcând decisiv până azi societatea americană. Statele Unite ale Americii ("Uniunea" sau "Nordul") a refuzat să recunoască Confederația ca stat independent sau să negocieze independența
Statele Confederate ale Americii () [Corola-website/Science/303254_a_304583]
-
alte două state au format guverne confederate, deși aceste state au fost considerate de către Nord, Uniunea, ca fiind state ale acesteia: Ca urmare a alegerii președintelui Abraham Lincoln în alegerile prezidențiale din 1860, pe baza unei platforme electorale care se opunea extinderii sclaviei, amenințând a o considera ulterior ilegală, primele șapte state sudice care au secesionat au fost dintre acele state care evident doreau menținerea și perpetuarea sclaviei. La 4 februarie 1861, acestea au format , alegându-l pe Jefferson Davis primul
Statele Confederate ale Americii () [Corola-website/Science/303254_a_304583]
-
alături de Aurel Savin, Asociația Creștină a Tinerilor YMCA România, al cărui membru a fost în perioada de dinainte de anul 1947. În perioada 1997-1998 a făcut parte din Guvernul Ciorbea, fiind numit ministru al informațiilor publice. În anul 2000 s-a opus apropierii Partidului Național Liberal de Alianță pentru România (considerată de Botez „partid al coloneilor de Securitate” din cauza prezenței în partid a lui T. Meleșcanu). După Congresul PNL din 18 august 2000 a demisionat din PNL participând la constituirea PNL-Tradițional (care
Sorin Botez () [Corola-website/Science/303265_a_304594]
-
partide minoritare: Partidul de Centru, Partidul Creștin-Democrat, și Partidul Liberal, în frunte cu prim-ministrul creștin-democrat Kjell Magne Bondevik, a intrat în funcție în octombrie 1997. Guvernul a căzut în martie 2000 din cauza problemei cu plantele ce produc gaze naturale, opunându-se lui Bondevik care susținea impactul acestora asupra schimbărilor climatice. Jens Stoltenberg din Partidul Muncitoresc, protejatul lui Brundtland, a preluat într-un guvern minoritar Partidul Muncitoresc, dar a pierdut puterea în alegerile din septembrie 2001 când Partidul Muncii a avut
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
-lea, întârzierea datorându-se disensiunilor din sânul ordinului, care au continuat după moartea sa. Condamnarea din 1277 va oferi satisfacție Franciscanilor prin introducerea, pe listă, și a câtorva propoziții tomiste. Bonaventura reprezintă un exemplu celebru al conservatorismului augustinian care se opunea aristotelismului din secolul al XIII-lea, reprezentat de Albert cel Mare și Toma, fără a fi un necunoscător al lui Aristotel. Dimpotrivă, se poate spune că, dacă am lua în considerare numărul de trimiteri la Aristotel, Bonaventura l-ar putea
Bonaventura () [Corola-website/Science/303278_a_304607]
-
până în 2007 a reușit să implementeze o serie de reforme importante, a menținut un buget echilibrat și a programat o renunțare la energia nucleară. Pe plan nternațional guvernul a avut o politică de diplomație activă în Africa și s-a opus Războiului din Irak. În iunie 2007 coaliția guvernamentală a pierdut alegerile, moment care a marcat debutul unei crize politice importante. În decembrie 2007 a fost realizat un compromis ce a însemnat formarea unui guvern provizoriu sub conducerea fostului prim ministru
Politica Belgiei () [Corola-website/Science/303277_a_304606]
-
este compus din trei sau mai multe blocuri, un sistem bipolar este compus din două blocuri, iar un sistem unipolar este dominat de o singură putere hegemonică. În realismul unipolar se prezice că statele se vor uni pentru a se opune hegemoniei și a restabili un echilibru de putere, deși toate statele caută hegemonia în realism ca o singură modalitate pentru a-și asigura propria securitate, alte state din sistem fiind doar stimulente pentru a preveni apariția unei alte puteri hegemonice
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
Balancerul" este țara care înclină balanța într-o parte sau alta a puterii. Churchill a arătat în 1948 că Marea Britanie a fost un astfel de balancer „de 400 de ani politica externă a Angliei a fost aceea de a se opune celei mai puternice, celei mai agresive, celei mai dominante puteri de pe continent, alăturându-se statelor mai slabe.” Sunt sase reguli care trebuie urmate de state completând astfel rolul jucat de "balancer" Statele trebuie să dețină informații ample și pretinente cu privire la
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]