22,695 matches
-
în lupte. Ei se bazează pe "grupul organic", ideea că oamenii au talente individuale care le permit în mod natural să adopte roluri în mici grupuri coezive. Un om, stereotipul frumos și carismatic, este conducătorul, altul înțelege intuitiv probabilitatea și psihologia. Grupul include o pereche de telepați și o femeie misterioasă, fără un rol anume, în afara celui că grupului îi e mai bine cu ea decât fără ea. Rolul ei este descris ca fiind acela de "liant", o parte a muncii
Solarienii () [Corola-website/Science/322095_a_323424]
-
Rolul ei este descris ca fiind acela de "liant", o parte a muncii ei incluzând relaxarea oaspeților și pregătirea lor pentru rolurile pe care le au de îndeplinit, lucru care implică oferirea unor plăceri sexuale și spirituale. Manipulând cu abilitate psihologia duglaarilor, solarienii primesc aprobarea de a coborî pe lumea de origine a lor și de a le vedea conducătorul, care se dovedește a fi difuzorul unui gigantic sistem computerizat. Aparent, duglaarii seamănă cu oamenii, cu excepția ochilor mari, a blănii și
Solarienii () [Corola-website/Science/322095_a_323424]
-
cu excepția ochilor mari, a blănii și a urechilor în forma aripilor de lilieci. Se pare că, cu mult timp în urmă, conducătorul duglaarilor și-a impus viziunea unei societăți uniforme, controlate de computer, ducând la nașterea unor duglaari cu o psihologie similară conducătorului decedat. Palmer este izbit de similaritatea dintre poporul său și duglaari, precum și de diferența solarienilor față de ei. Spre groaza lui Palmer, solarienii dau impresia că i-au trădat pe coloniști, pretinzând că Sol nu poate fi cucerit și
Solarienii () [Corola-website/Science/322095_a_323424]
-
detașă de această identificare ("capacitatea de distanțare") și de a putea oscila între ambele funcții parțiale. Ca efect, receptorul are tendința de a trăi afectiv, prin transpunere simpatetica, viața eroilor din opere literare, filme etc. Din punctul de vedere al psihologiei, empatia reprezintă o identificare, prin trăire, cu alte persoane, cum ar fi eroii cărților, printr-o interpretare a eului altora după propriul eu, în timp ce din punct de vedere filozofic, empatia este o formă de cunoaștere a altuia, în special a
Empatie () [Corola-website/Science/322168_a_323497]
-
bunăstarea și drepturile celorlalți, că manifestă grijă față de cei din jurul său, demonstrând empatie, și acționând în moduri care sunt benefice celorlalți Toate studiile sugerează că actvitățile prosociale sunt esențiale pentru bunăstarea grupurilor sociale într-o gamă largă de modalități. În psihologia socială, comportamentele se împart în comportamente prosociale, și comportamente antisociale. Un comportament al unei persoane este considerat ca fiind un comportament prosocial când el are urmări pozitive asupra sa sau asupra celorlalți indivizi din comunitatea unde comportamentul are loc, întărind
Comportament prosocial () [Corola-website/Science/322167_a_323496]
-
contrast un comportament al unei persoane este considerat ca fiind un comportament antisocial când el are urmări negative asupra sa sau asupra celorlalți indivizi din comunitatea unde comportamentul are loc, întărind astfel legăturile sociale din interiorul acestei comunități. Din perspectiva psihologiei sociale comportamentul prosocial se referă la a acționa în virtutea valorilor promovate și acceptate de societate, acele valori pozitive care acționează implicit sau explicit la nivelul unui, grup, societate, etc. Cele mai puriste forme de comportament prosocial sunt motivate de altruism
Comportament prosocial () [Corola-website/Science/322167_a_323496]
-
În psihologia neo-freudiană, complexul Electra, după cum este denumit de Carl Gustav Jung, reprezintă competiția de natură psihosexuală a unui copil cu mama pentru posesia tatălui. Pe parcursul dezvoltării psihosexuale, complexul se află în stagiul falic al unei fete; formarea unei identități sexuale discrete
Complexul Electra () [Corola-website/Science/329605_a_330934]
-
din Republica Moldova fondată în 1994. Fondată în 1994, editura ARC este specializată în publicarea de manuale pentru școlile de cultură generală dar și pentru învățământul superior, albume de artă, studii în diverse domenii (așa cum sunt drept, educație, istorie, lingvistică, muzică, psihologia dreptului, management, economie, contabilitate. ARC editează enciclopedii, dicționare, lucrări didactice, publicistică, jurnale, beletristică, traduceri, ș.a. A stabilit legături de afaceri cu prestigioase edituri internaționale, așa cum sunt "Presses Universitaires de France", "Larousse" (Franța), "Ariel" (Spania), "Bompiani" (Italia), "Cambridge University Press", "Oxford
Editura ARC () [Corola-website/Science/329666_a_330995]
-
(în original, în ) a fost un experiment psihologic care a produs câteva descoperiri senzaționale în domeniul psihologiei umane. S-a descoperit o schimbare radicală a comportamentului individului în condițiile de viață dintr-un penitenciar. Experimentul a fost inițiat în anul 1971 de psihologul american Philip Zimbardo, de la Universitatea Stanford. Din cauza escaladării conflictelor, a fost necesar ca experimentul
Experimentul Stanford () [Corola-website/Science/329679_a_331008]
-
cu privire la cauzele de conflict dintre gardienii militari și prizonieri. Au fost aleși douăzeci și patru de studenți din șaptezeci și cinci (toți de sex masculin), care își asumau rolurile atribuite aleatoriu de prizonieri și gardieni într-o închisoare simulată, situată la subsolul clădirii de psihologie „Jordan Hall” a Universității Stanford. Participanții s-au adaptat la rolurile lor dincolo de așteptările lui Zimbardo. Gardienii aplicau măsuri autoritare pentru ca, în cele din urmă, să supună prizonierii la tortură psihologică. Mulți dintre prizonieri au acceptat în mod pasiv abuzul
Experimentul Stanford () [Corola-website/Science/329679_a_331008]
-
din detenție solitară doar în cazul în care toți prizonierii vor renunța la pături și vor dormi pe saltele dezvelite. Numai un singur prizonier a fost de acord. Zimbardo a anulat experimentul mai devreme - când, Christina Maslach, o absolventă în psihologie cu care acesta se întâlnea (și mai târziu s-a căsătorit cu ea), a obiectat la condițiile de închisoare. Zimbardo a remarcat că, din mai mult de cincizeci de persoane care au observat experimentul, numai Maslach a pus la îndoială
Experimentul Stanford () [Corola-website/Science/329679_a_331008]
-
fondatorii perspectivei comportamentale. A lucrat în servicii sociale, devenind apoi consultant în management și ajungând un pionier în domeniile teoriei organizației și comportamentului organizațional. A publicat câteva cărți și numeroase eseuri, articole și discursuri cu privire la democrație, relațiile umane, filosofie politică, psihologie, comportament organizațional și rezolvarea conflictelor. a fost una dintre cele două femei cu contribuții majore la dezvoltarea teoriei manageriale clasice (cealaltă fiind Lillian Gilbreth). Follett s-a născut și a trăit o lungă perioadă în Massachusetts. În septembrie 1885 s-
Mary Parker Follett () [Corola-website/Science/329924_a_331253]
-
și batjocorește poate fi auzit în fundal. Citate directe de la critici și calomniatori pot fi văzute în partea de jos a clipului, inclusiv „Nu cumpărați noul single al lui Lady Gâgă, «Applause»”. Clipul a fost interpretat că o încercare de psihologie inversă. Deoarece fragmentele piesei au apărut în aceeași zi în care cântăreața de muzică pop Katy Perry și-a lansat single-ul „Roar”, „Applause” a fost comparat cu acesta. Gâgă a primit o imagine negativă din partea presei, insinuând faptul că
Applause () [Corola-website/Science/329971_a_331300]
-
determinând, după el, avântul și moartea imperiilor. Modelul său de a extrage din exemple concrete de viață și istorie legi generale ale devenirii omenești i"-au adus lui" Ibn Khaldun interesul tuturor școlilor istorice, recomandându-l ca un maestru al psihologiei popoarelor. Prima sa carte, "Lubăbu l-Muhassal," este un comentariu la teologia islamică a lui Fakr-al-Din al-Razi și a fost scrisă la vârsta de 19 ani, sub îndrumarea profesorului său din Tunis. O altă lucrare bazată pe sufism, "Sifă'u l-
Ibn Khaldun () [Corola-website/Science/328164_a_329493]
-
responsabilitatea pentru îngrijirea medicală. Jurnalul său ce conține pagini consistente scrise între martie 1913 și noiembrie 1819 , ca și o scurtă istorie pe care a scris-o la moartea Anei-Caterina, pentru o publicație medicală, constituie «o sursă rară pentru studiul psihologiei religioase și pentru studii medicale asupra stigmatelor și al fenomenelor asemănătoare». Hierognozia Hierognozia (gr:"hieros" sacru, "gnosis", cunoaștere) este capacitatea de a distinge între ceea ce este sacru și ceea ce este profan. W. Wesener este primul care o încadrează pe A.C.
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
(n. 30 august 1938, Ungureni, județul Botoșani - d. 20 decembrie 2012, Iași) a fost un psiholog, inițiator de școală în psihologia socială, profesor emerit al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. a urmat școala primară și gimnaziul în comuna natală și apoi cursurile liceale la Liceul „August Treboniu Laurian” din Botoșani obținând bacalaureatul în 1956. Urmează cursurile Facultății de Litere și
Adrian Neculau () [Corola-website/Science/328191_a_329520]
-
a Universității din Iași, obținând licența în 1962 și doctoratul în 1974 cu teza "Liderii în dinamica grupurilor" elaborată sub îndrumarea profesorului Vasile Pavelcu. În perioada 1962-1969 a lucrat ca profesor în învățământul mediu și ca psiholog la Laboratorul de psihologie al Întreprinderii Regionale de Transporturi Auto (IRTA). Cariera universitară a început-o în 1969 ca asistent al Universității ieșene, devenind lector în 1972, conferențiar în 1979 și profesor în 1990. A condus Catedra de psihologie între anii 1990-1997 și, ulterior
Adrian Neculau () [Corola-website/Science/328191_a_329520]
-
ca psiholog la Laboratorul de psihologie al Întreprinderii Regionale de Transporturi Auto (IRTA). Cariera universitară a început-o în 1969 ca asistent al Universității ieșene, devenind lector în 1972, conferențiar în 1979 și profesor în 1990. A condus Catedra de psihologie între anii 1990-1997 și, ulterior, după 2007. Adrian Neculau a fost nepotul pedagogului Eugen Neculau. Adrian Neculau a fost interesat de diverse domenii ale psihologiei precum psihologia socială, memoria socială și dinamica grupului. A fondat Laboratorul „Psihologia câmpului social” de la
Adrian Neculau () [Corola-website/Science/328191_a_329520]
-
devenind lector în 1972, conferențiar în 1979 și profesor în 1990. A condus Catedra de psihologie între anii 1990-1997 și, ulterior, după 2007. Adrian Neculau a fost nepotul pedagogului Eugen Neculau. Adrian Neculau a fost interesat de diverse domenii ale psihologiei precum psihologia socială, memoria socială și dinamica grupului. A fondat Laboratorul „Psihologia câmpului social” de la Universitatea din Iași și a făcut parte din echipe de cercetare europene studiind reprezentarea socială a sărăciei, puterii sau minorităților.
Adrian Neculau () [Corola-website/Science/328191_a_329520]
-
în 1972, conferențiar în 1979 și profesor în 1990. A condus Catedra de psihologie între anii 1990-1997 și, ulterior, după 2007. Adrian Neculau a fost nepotul pedagogului Eugen Neculau. Adrian Neculau a fost interesat de diverse domenii ale psihologiei precum psihologia socială, memoria socială și dinamica grupului. A fondat Laboratorul „Psihologia câmpului social” de la Universitatea din Iași și a făcut parte din echipe de cercetare europene studiind reprezentarea socială a sărăciei, puterii sau minorităților.
Adrian Neculau () [Corola-website/Science/328191_a_329520]
-
condus Catedra de psihologie între anii 1990-1997 și, ulterior, după 2007. Adrian Neculau a fost nepotul pedagogului Eugen Neculau. Adrian Neculau a fost interesat de diverse domenii ale psihologiei precum psihologia socială, memoria socială și dinamica grupului. A fondat Laboratorul „Psihologia câmpului social” de la Universitatea din Iași și a făcut parte din echipe de cercetare europene studiind reprezentarea socială a sărăciei, puterii sau minorităților.
Adrian Neculau () [Corola-website/Science/328191_a_329520]
-
Tatăl său a fost inginer constructor, iar mama casnică. După ce a terminat studiile liceale umaniste în 1964 în orașul său natal, și-a continuat formarea în plan universitar în domeniul teologiei (din anul universitar 1968/1969 studiind și pedagogia și psihologia) la Innsbruck și Paris (la Institutul Catolic, în anul universitar 1967/1968). După finalizarea studiilor universitare (1970) a lucrat mai întâi până în 1972 ca asistent universitar la Institutul de Studii Liturgice, după care a devenit consilier pentru educația adulților în
Georg Sporschill () [Corola-website/Science/328213_a_329542]
-
23 ianuarie 2011 a primit premiul revelației muzicii franceze. Ea este cea mai mică fată din trei fiice. Mama ei este directoarea unei agenții de turism iar tatăl ei este arhitect. A făcut școala la Paris, iar din 2011 studiază psihologia. De la vârsta de 7 ani a început să studieze pianul, iar mai apoi a compus primele ei piese în secret, arătându-le doar surorilor mai mari. Ea a continuat studiul muzicii și s-a înscris la cursuri atât de pian
Joyce Jonathan () [Corola-website/Science/327567_a_328896]
-
Masturbarea constituie o gravă abatere morală” și că „atât Magisteriumul Bisericii Romano-Catolice — de-a lungul unei tradiții constante — cât și simțul moral al credincioșilor declară fără ezitare că masturbarea este un act intrinsec și serios imoral.” Deși „se afirmă că psihologia și sociologia arată că masturbarea este un fenomen normal al dezvoltării sexuale, în special la tineri”, aceasta nu schimbă faptul că „este o faptă intrinsec și serios imorală” și „oricare ar fi motivul de a se comporta astfel, folosirea deliberată
Opinii religioase asupra masturbării () [Corola-website/Science/327741_a_329070]
-
de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. La momentul lansării sale, filmul a fost considerat a fi unul „de actualitate”, fiind apreciat de critica de la premieră în termeni superlativi. Criticii de film au lăudat "„un recital de psihologie internă, făcută din peisaje mentale, priveliști de for interior, fraze scurte și tăceri prelungi”" (D.I. Suchianu), "„osmoza dintre documentar și ficțiune, pe care cineaștii, eliminând anumite linii de demarcație, își propun înainte de orice să asculte realitatea, să o facă auzită
Zile fierbinți () [Corola-website/Science/327204_a_328533]