22,890 matches
-
prin autoadministrarea chestionarului, într-un spital din Timișoara. 1. Prima întrebare solicită respondenților definirea durerii. Răspunsurile primite apar astfel: 11 respondenți nu dau nici o definiție a durerii. Nouă respondenți definesc durerea ca „stare de disconfort”. 13 respondenți detaliază astfel: „disconfort, senzație neplăcută de intensitate diferită”. Definiția durerii, dată de International Association for the Study of Pain (IASP) este: „durerea este o experiență senzorială și emoțional neplăcută asociată cu distrugeri actuale sau potențiale de țesut sau descrisă în termeni de astfel de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
lezional organic. în acest sens, Panksepp (2003) susține faptul că acele căi neuronale care elaborează durerea fizică sunt comune și durerii psihologice de tipul regretelor și a singurătății severe. Așadar „sentimentul sprijinului social și al faptului că ești acceptat reduc senzația de durere”. Cum ar putea fi redimensionată atitudinea față de durere în serviciile noastre medicale? Probabil că încadrarea în toate spitalele a unor psihologi ar putea fi o soluție cu dublu efect. Acesta, cu o specializare în domeniu, ar putea fi
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
precum și ale serviciilor, poate pune în discuție practici curente, tradiționale, încărcate de violență și cu efecte negative asupra pacienților. Amintim aici practica legării de pat a copiilor perfuzați, intubările dureroase și făcute cu o acuratețe care nu ține seama de senzațiile pacientului, absența unor spații de joacă pentru copii în numeroase spitale de pediatrie sau în spitalele unde sunt internați copiii. în general, putem afirma că serviciile de sănătate de la noi nu sunt preocupate de a crea o stare de bine
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
întunecate, pline de mocirlă și otravă. în plus, inconștientul arhetipal îi va acompania experiența cu personaje înfricoșătoare, ceea ce supralicitează alura ei terifiantă. Retrăirea unei tentative de avort sau pierderea iminentă a sarcinii aduce pe scenă imagini apocaliptice, inoculând persoanei o senzație sufocantă, de amenințare iminentă, destabilizatoare. Matricea perinatală II (MPF II) Această matrice inaugurează debutul nașterii propriu-zise. Comparativ cu secvența anterioară care, în mod normal, semnifică fuziunea perfectă dintre mamă și fetus, acum nolens volens, apare un antagonism între ei. Serenitatea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
uman față de agenți cauzali externi (fizici, chimici, biologici, psihici, sociali, culturali). Reacțiile sunt atât la nivel conștient, cât și inconștient constând în modificări morfo-funcționale (neuroendocrine, somatice, psihosomatice). Stresul, numit de Selye, Sindrom General de Adaptare, se manifestă prin încordare, tensiune, senzație de constrângere. între organism și mediu este în permanență un echilibru dinamic, în care nevoile organismului definesc expectanțele față de mediu. Condițiile de mediu pot veni în întâmpinarea nevoilor, facilitând satisfacerea lor sau pot crea bariere în satisfacerea nevoilor provocând organismul
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
deciziile europene aparțin unor „rețele decizionale care se formează În jurul unei probleme”4. Acestea sunt caracterizate de o putere difuză și de o slabă influență a nivelurilor superioare asupra celor inferioare. Heclo descrie foarte plastic acest proces, afirmând că ai senzația că „politicile au apărut de nicăieri”. Pentru ca lucrurile să fie și mai confuze, multiplicarea numărului de actori implică specializarea lor pe domenii tot mai Înguste. Acest fapt presupune că numărul de actori care influențează o politică este din ce În ce mai mare și
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
teroriste oferă mijloacelor de informare un material de o valoare nebănuită, iar acestea se ocupă de ele cu generozitate și în mod gratuit, cu un veritabil entuziasm și cu un zel profesional deosebit de eficace. Nimic, de fapt, nu inspiră atâta senzație ca acțiunile teroriste. Evenimentele senzaționale reclamă monopolul total al atenției, toate celelalte dispărînd temporar din conștiintă. Un studiu elaborat de Rand Corporation din SUA în 1974 susținea că teroriștii urmăresc să fie priviți de cât mai multă lume, să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
Mulți neuropsihologi consider] c] f]tul uman începe s] dobândeasc] unele capacit]ți senzitive rudimentare cândva, în cel de-al doilea trimestru al sarcinii. Înainte de acest moment, creierul și organele senzitive sunt prea puțin dezvoltate pentru a putea permite prezenta senzațiilor. Dovezile behavioriste susțin același punct de vedere. La sfârșitul primului trimestru, un f]ț poate avea unele reflexe inconștiente, dar nu interacționeaz] cu mediul într-un mod care s] sugereze existența facult]ții. În cel de-al treilea trimestru al
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi putut tr]i, dintre care unele ar fi fost pl]cute. Folosirea acestui criteriu nu ridic] o problem] moral] serioas] în cazul avorturilor timpurii, cel puțin din perspectiva impactului asupra f]tului. Că o vietate care nu are inc] senzații, f]tul din primul trimestru nu are un interes în continuarea vieții. La fel ca ovulul nefecundat, f]tul din primul trimestru poate deveni o ființ] senzitiv]. Dar aceasta înseamn] c] are capacitatea de a se dezvolta într-o ființ
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cu unele dintre cele mai grotești exager]ri morale și politice ale secolului trecut, cât și cu aberații filosofice uluitoare. Totuși, datorit] noilor dezvolt]ri ale teoriei bio-evoluționiste - în special, cele legate de comportamentul social (așa-numita sociobiologie) - exist] o senzație din ce in ce mai accentuat] potrivit c]reia inc] nu s-a spus ultimul cuvânt în acest domeniu. Voi începe cu o scurt] trecere în revist] a eticii evoluționiste tradiționale, „darwinismul social”, dup] care m] voi opri asupra tendințelor actuale. Se va vedea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
psychological findings". 10 Cele 20 de numere ale revistei apar între 1860 și 1890. 11 În 1873. 12 Ea însăși suficientă pentru a sugera interdisciplinaritatea temei. 13 La nivel individual, Wundt consideră că "nici un fenomen psihic nu este doar suma senzațiilor sau a elementelor emoționale componente. Invariabil, acesta este ceva nou, ce depășește suma părților care îl compun [...] Toate fenomenele psihice sunt așadar produse ale unor sinteze creative" (Häeberlin, 1980:230). 14 Ideea spiritului popoarelor este destul de răspândită în epocă, de
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
prefețe sau postfețe, al unui cuvînt însoțitor. Val Gheorghiu este unul din cei mai importanți și mai cunoscuți pictori români ai momentului, dar unul aflat într-o căutare febrilă și perpetuă a explorat zona "realistă", dar și pe cea "abstractă", senzația mea însă este că s-a simțit și se simte cel mai bine în intermundiu, acolo unde cele două se întîlnesc. Pentru că și în Ușile sale și în Pantofii la care lucrează acum, simți nu doar mîna desenatorului exemplar, ci
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din spinare șevaletul și a intrat prin semiluna calotei. Din trei salturi, eram deja lîngă el. Totul mirosea a eucalipt. Telescopul mirosea și el a eucalipt. În semn de bun găsit, îmi dădu voie să-i sărut vîrfurile mustăților. Ce senzație! M-a rugat să-l scuz, doar cît să-i dea telefon Galei, c-a ajuns bine. A scos din sîn un fel de scoică, i-a rabatat antena și, imediat, s-a auzit vocea de amantă, soție și muză
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
într-o adumbrire vesperală, nările calm respiratorii, buzele senzual-candide, ovalul chipului, aureolat de părul brun, iată însemnele secundei pure sub care s-a mișcat pensonul inegalabilului Tonitza. Intrați! Seara, restaurante goale, în care orchestra cîntă pentru nimeni. Eleganța sălii amplifică senzația de lume dispărută. Locul destinderii, petrecerii, desfrîului, cotropit de vid! Ce poate fi mai dezolant? Motanul Copilu, de al cărui cap de baron prosper mă ocupam rîndul trecut, s-a jigărit fulgerător. În călduri, bate noaptea tot cartierul. Mieunatul lui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
va consuma în toamnă, pe cale, amîndouă, să așeze iar țara într-o matcă extrem de periculoasă. Cu voluptatea constatării, făceam, din cînd în cînd, stînga-mprejur și mergeam contra impresionantului puhoi. Să-l văd, cu alte cuvinte, din față. Ei bine, o senzație de tonică plenitudine mă domina în timp ce vedeam această vietate numerică în mișcare alegră. O forță pe cît de subînțeleasă de noi în clipele de meditație asupra noastră, ca nație, pe atît de vizibilă, de prezentă, de concretă acum impunea o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de mami, urcat de tati în moțatul vehicul, crudul șofer e-atît de fascinat de mișcare, încît uită de volan. Riscînd să intre-n boschet sau în bordura bazinului (dacă n-ar fi mami, n-ar fi tati). Număr nou, de senzație, în bătrîna piață. Doar un regret: au dispărut, speriați, porumbeii. Se obișnuia cîndva firma (ce azi ne sună comic-desuet): Ionescu și fiul, Bercovici și fiul. Era o străveche statornicire a tandemului tată-fiu, ca garanție a stabilității și seriozității reieșite din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
crezîndu-se (și) om de cultură. Al eruditului (și) om de partid. Extazul? (Lașa) noastră jubilație post factum. Comentatorul stenogramei, mai mult decît șolticul Ștefan Cazimir, încearcă o complezentă (pentru care dintre cei doi?) explicație a penibilei discuții: "Multe fraze dau senzația unei stenografieri aproximative". Stenografa, așadar. Curios cum, în cu totul alt context, unul petrecut după patruzeci de ani, dar unanim valabil oricînd, o defecțiune de amploarea, să zicem, graselor diplome false de la Medicină cade (dar nu cu umorul lui Ș
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
adresează vedetei, recunoscînd că a pus pariu cu amicele ei (numai ochi și urechi la scenă) că va obține pe loc ceva scris. Și-i întinde frumosului pixul. Și, odată cu el, pulpa-i interminabilă. Pe care starul se aplică rapid. Senzație la bar! Naivul regizor îl întreabă pe celălalt ce-a scris, deși e convins, deși e convins că și-a lăsat pe pulpa fetei semnătura. Nu! Numărul de telefon. Erau, amîndoi, nelipsiți de la concertul de vineri seara, de la Filarmonică. Ea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
traversezi neantul sacru al unei frontiere, amintește-ți, cu umilință, ceremoniile inventate în mica noastră Europă. Să te așezi la coadă, la controlul pașapoartelor! Stai la rînd răbdător, răbdător, însă, mai mult sau mai puțin umilit și amărît. Bucuria, prospețimea senzației pur animalice, voioasa impresie de libertate și-au luat zborul!" Pasajul e din Jurnalul răsfățatului vienez Stefan Zweig, din 1935, și dau peste el absolut întîmplător, deschizînd cartea ca dadaiștii. Nu vi se pare că e scris chiar acum și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dea în dușmanul poporului, cel care suge sîngele etc. etc. Havuzul. Aurolacii. Scenă demnă de pensonul voluptosului Frans Hals, care ferită de "interpretări", de fanatele clișee cu copiii străzii pîclișind imaginea țării dincolo îți produce pe loc cea mai proaspătă senzație de plinătate a vieții. Aurolaci sau nu, pîlcul de țînci, cu maieurile și chiloțeii aruncați în iarbă, goi pușcă, unii cît pumnul, alții cu fuduliile cît pumnul, sfidează cu superbie înțesata arteră și, în chiote de piei roșii, se bucură
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
neinhibat (și permanent), pe esplanada ieșeană dintre Teatru și Mitropolie. La tot cîteva minute, cerul e sfîșiat de supersonice negre, în tandem asurzitor, de joasă altitudine, pe cînd în înalturile tăcute, avioane minuscule desenează, pe același cer, dîre albe, duble: senzație ambiguă, de securitate, asigurată de statutul cu atîta greutate NATO, dar și de vagă spaimă în mijlocul unei lumi pîndite mereu de agresivitate. Dacă așa stau lucrurile sus, aici, jos, motocicliști din pelicule horror sparg, în grupuri demente, liniștea bulevardelor, făcînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
La Moulin Rouge (nici măcar nocturnă), o simplă fotografie. Compensatoriu, magistral compensatoriu. Nu îl văzusem acum 15 ani, îl văd acum: Musée d'Orsay. Fosta fabuloasă gară, acum fabulos muzeu. Cu deprimarea că doar alerg prin ea, galeria năucește, finalmente, prin senzația comprimării, aici, a secolului Renașterii Moderne (imprudență nominativă asumată, vai, în aceeași irațională fugă). Să extrag însă din mult prea solicitanta alergare ceva esențial: distanța de la contemplația de grad secund (barbiană?) a reproducerii (fie ea și ireproșabilă tipografic), la cea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în ce privește valoarea sa ontologică. Se delimitează astfel de existența lucrurilor "reale", pe care le poate reda senzorial sau vizual, ca amintire sau copie a lor, indiferent dacă acestea sunt prezente sau absente, manifeste sau nu. Are o asemenea legătură cu senzația sau cu obiectul, încât le poate descrie funcțiile și le poate condiționa recunoașterea. Reiese de aici un caracter insolit pe care îl capătă, de interstițiu, de "terț inclus", pe de o parte, în relația dintre "semnificant" (lucru sau formă) și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
referința temporală, consistența, înțelegerea (și trăirea). Imaginea mnezică se situează mai exact între percepția reală și conceptul obiectului perceput, într-o ipostază studiată de psihologia cognitivă contemporană ca modalitate de reprezentare mentală a unei informații "trăite" sub o formă asemănătoare senzației, dar substanțial diferită de ea (pentru că este amintirea ei). În al doilea rând, imaginea mnezică diferă de reprezentarea inteligibilă, deși confuzia s-a făcut adesea între imagine și idee (nu doar terminologic). Începând cu empirismul secolului XVIII, s-a consolidat
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
19). Imaginile se adună precum fațetele unei prisme (îl urmăm pe Wunenburger), pentru că tipologiile adiacente pot fi subsumate mentalului, verbalului, vizualului și sensibilului. Altfel spus, imaginea se configurează pe patru versanți ai reprezentării: gândirea abstractă, limbajul, proiecția vizuală, afectul și senzația (acestea, împreună). Ca procedeu general, în constituirea imaginii se poate porni de la un impuls, de la semn și de la semnificație, cu potențialul lor infinit de combinare și de creare de mesaje; singurele limitări sunt cele date de coduri și de cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]