23,406 matches
-
valorile care depășesc simpla lectură pasivă. Vom elabora, după o primă lectură, o grilă. Elementele acestei grile sunt întrebările pe care le aplicăm documentului nostru. Grila este asemănătoare cu năvodul unui pescar, diferit în funcție de ceea ce vrea să pescuiască: sardine sau ton. Prin urmare, vom adapta grila în funcție de informațiile pe care vrem să le obținem. Totuși, grila conține și elemente permanente, ca: -identificarea actorilor (cei ale căror valori vrem să le cunoaștem, adversarii și aliații lor...); -valorile (sau contravalorile) enunțate (adică numite
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
de a gândi și de a se comporta. Dar care sunt problemele? În anii `60, o nouă generație, născută după război, ajunge la vârsta la care tinerii își pun întrebări (nu toți, desigur, ci cei care se exprimă, care dau tonul, care au inițiativa, care marchează evoluția). Aceasta nu a cunoscut războiul mondial, suferințele și lipsurile lui. Este invitată să intre într-o societate care se desfășoară "normal" și care este în plină expansiune. Dar această societate nu îi propune niciun
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
mobilizeze. Manifestările, grevele și alte metode de presiune fac și ele parte dintr-o dezbatere și exprimă judecăți. La polul opus, lingușirea dezarmează adversarul, atenuând înflăcărarea dezbaterii. Interlocutorul primește complimente, este gâdilat în orgoliul propriu. În schimb, el își moderează tonul. Se dă impresia că, la urma urmei, disputa nu este așa de dramatică. Această tactică se aplică mai ales atunci când, într-o conjunctură politică, este în interesul actorilor să își minimalizeze opozițiile, deoarece pregătesc o viitoare alianță. Zăvorârea intervine atunci când
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
și igienă personală: neglijentă, îngrijită, excentrică, lipsă de igienă personală etc.; f) comunicare: bolnavul este reținut, vorbește puțin, rar și șoptit sau refuză să vorbească. Dimpotrivă, este comunicativ, deschis, vorbăreț. Agresiv, amenință, se consideră frustrat, nedreptățit, vorbește mult, pe un ton ridicat, gesticulează, recită versuri, este incoerent. În unele cazuri, caută să ne capteze atenția, bunăvoința, să iasă în evidență etc. 2) Examenul funcțiilor psihice ale bolnavului este foarte important și el reprezintă actul clinic prin care se fundamentează cunoașterea psihopatologică
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Sentimentele cuprind o gamă extrem de variată de stări afective cum ar fi: orgoliul, triumful, gelozia, pudoarea, timiditatea, simpatia, ura, mila, invidia, admirația, respectul. 4) Dispoziția afectivă este rezultanta reacțiilor afective elementare, orientarea acestora, atmosfera interioară și atitudinea individului. Ea reprezintă „tonul afectiv” sau „umoarea” unei persoane într-un anumit moment și se poate manifesta prin următoarele forme: euforie, tristețe, indiferență, exaltare, neliniște. 5) Pasiunea este polarizarea afectivă pe un sentiment bine determinat care invadează și domină viața psihică și activitatea individului
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ticurile verbale, aritmomania la obsesivi. c) Modificări calitative și de utilizare ale limbajului, cum ar fi: - tulburările de limbaj din sindromul Ganser, schizofrenie sau isterie, - limbajul eliptic cu lacune sintactice sau stilul telegrafic, uneori enigmatic, - limbajul afectat sau manierist ca ton, utilizarea perfrazelor, prețiozitate, formule cântate, din cursul schizofreniei, - limbajul pueril din demențe, - stereotipiile verbale și perseverarea din cursul melancoliei sau schizofreniei, - neoformațiile verbale (neologisme, schizofazie, glosolalie) întâlnite la bolnavii schizofrenici. Făcând o sinteza a aspectelor psihopatologice ale limbajului la bolnavii
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
să se comporte prin felul în care dascălul gestionează maniera de comportare zilnică a elevilor și situațiile problematice. Prin toate măsurile întreprinse, dar și prin absența acestora la momentul oportun, profesorul transmite elevilor un mesaj de învățare. De pildă, ridicarea tonului pentru a te impune în fața elevilor poate fi percepută de către aceștia drept forma optimă de a te impune sau de a te face remarcat. În egală măsură, explicarea cu calm, blândețe și voce scăzută este imitată, adesea inconștient, de elevi
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
decenii de scris au încăput în șase volume de opere complete. O elaborare grea și chinuitoare, sentimentul de responsabilitate pentru cuvântul scris - după cum mărturisesc rudele și prietenii - explicând acest ritm lent, pauzele destul de mari. Varietatea genurilor abordate, a preocupărilor, a tonurilor este la fel de izbitoare. Caragiale nu se apropie de roman, iar de vers doar în rare încercări juvenile, în traduceri și în parodii. În afară de roman, în cele patru decenii de scris a trecut prin toate genurile. Caragiale scrie poezii, vodeviluri, sonete
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
strica hârtia degeaba. Fericit publicul de astăzi!“ 1.5. Caragiale regizor Caragiale este, totodată, și un bun regizor. Este primul nostru autor care acordă atenție jocului de scenă. În textele tipărite ale pieselor sale, actorii găsesc indicații regizorale care sugerează tonul verbal: „afirmativ“, variația tonului: „schimbând tonul“, unele de natură psihologică: „curioasă“, „satisfăcută“, „cu ironie“, altele, în sfârșit, de orientare pe scenă. El nu lasă în grija directorului de scenă nici simpla orientare a mișcărilor pe planul întâi sau al doilea
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
publicul de astăzi!“ 1.5. Caragiale regizor Caragiale este, totodată, și un bun regizor. Este primul nostru autor care acordă atenție jocului de scenă. În textele tipărite ale pieselor sale, actorii găsesc indicații regizorale care sugerează tonul verbal: „afirmativ“, variația tonului: „schimbând tonul“, unele de natură psihologică: „curioasă“, „satisfăcută“, „cu ironie“, altele, în sfârșit, de orientare pe scenă. El nu lasă în grija directorului de scenă nici simpla orientare a mișcărilor pe planul întâi sau al doilea. Astfel, scriitorul este un
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
astăzi!“ 1.5. Caragiale regizor Caragiale este, totodată, și un bun regizor. Este primul nostru autor care acordă atenție jocului de scenă. În textele tipărite ale pieselor sale, actorii găsesc indicații regizorale care sugerează tonul verbal: „afirmativ“, variația tonului: „schimbând tonul“, unele de natură psihologică: „curioasă“, „satisfăcută“, „cu ironie“, altele, în sfârșit, de orientare pe scenă. El nu lasă în grija directorului de scenă nici simpla orientare a mișcărilor pe planul întâi sau al doilea. Astfel, scriitorul este un observator direct
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Există în Conul Leonida sau în O scrisoare pierdută pasaje în care indicația scenică e dezvoltată ca în caietul de regie al unei pantomime: spaima Efimiței, discursul lui Farfuridi și Cațavencu. Totul e transpus în mimică, în comportament și în ton: gestul Efimiței, care caută în dulap inamici nevăzuți, felul în care Farfuridi își pierde progresiv cumpătul și începe să aplaude, schimbările de registru ale lui Cațavencu, care trece brusc de la lacrimi la tonul vioi. După cum afirmă Șerban Cioculescu (Caragialiana, Editura
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
transpus în mimică, în comportament și în ton: gestul Efimiței, care caută în dulap inamici nevăzuți, felul în care Farfuridi își pierde progresiv cumpătul și începe să aplaude, schimbările de registru ale lui Cațavencu, care trece brusc de la lacrimi la tonul vioi. După cum afirmă Șerban Cioculescu (Caragialiana, Editura Albatros, București, 2003), cel dintâi regizor al teatrului caragialian a fost însuși autorul său. Constantin Nottara, ca director de scenă, îl asistă pe Caragiale. El menționează în memoriile sale cum Caragiale spunea întâi
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
limbajul ei, dar și al celorlalte personaje, franțuzismele deformate, evident, se învecinează cu expresiile mahalalei. Interjecțiile „tu“, „fă“ sunt înlocuite de franțuzismele „madamo“, „mersi“, „musiu“, „mă musiu“, „musiu neică“, care, deși au o oarecare încărcătură de ură și desconsiderare, păstrează tonul de politețe. Mai mult, eroii lui Caragiale sunt pudici. Ei folosesc stăruitor cuvântul „pardon“: „Pardon, scuzați“ (Rică, către Veta) sau „Scuzați, pardon!“, „Ba să am pardon“ (Dumitrache, către Ipingescu), „adică să am pardon de impresie“, răspunde celălalt. Există o barieră
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
o persoană și se adresează unei alte persoane, deci este un mesaj și prin conținut. În fine, el conține o poezie care reprezintă o minusculă schiță dramatică. Nu expresiile pleonastice și nici eventualele barbarisme sau alte stâlciri ale limbii dau tonul funcției specifice a mesajului, ci formulările de tipul: mi-am pierdut uzul rațiunii, la nemurire, sufăr peste poate, un poet nebun etc. Ceea ce înseamnă că, de fapt, mesajul respectiv transmite o realitate total distinctă, unde nu mai acționează uzul comun
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
ticuri, bine informat”, „un glosator subtil și malițios” care „are mereu grijă să-și împartă admirația pentru literatură între respectul civilizat și pasiunea inocentă”. Neocolit de subtilitate, dar ocolit de partipriuri generaționiste, mobil în regim polemic, dar atent la civilitatea tonului, S. este un critic solid, urmărind programatic, prin augmentări succesive ale sumarelor, sinteza și panorama. Fundamental un spirit canonic, el modulează totuși această constantă în sensul conștiinței relativității faptului literar, înscris, pe de o parte, în social-politic, iar pe de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
expuse în carte. Autorul cărții este, de formație, sociolog. Dar această încercare de a deschide și de a explora o cale de cercetare asupra umanului nu este o carte de sociologie. Ea poate surprinde prin conținut, mod de organizare sau tonul folosit. Reflecțiile și dezbaterile se sprijină, poate, în mai mare măsură pe literatură, poezie, teatru, pictură, cinema, neurofiziologie, fizică (cuantică) decît pe științele calificate drept umane. Limbajul folosit la scrierea acestei cărți nu aparține nici unei discipline. Teoria prezentată este transdisciplinară
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cînd mi-am cumpărat culorile și pensulele am muncit pe brînci, pînă la epuizare totală, după ce am realizat șapte studii. Într-unul e o mică figură, o mamă cu un copil la umbra unui copac uriaș, într-o armonie de tonuri pe o dună luminată de soarele de vară. Efectul e aproape italian. Practic n-am putut să mă împiedic, n-am putut să mă opresc din lucru. Voiam pur și simplu să-ți spun asta, simt că sunt apariții de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
sau la nivelul de performanță pe care îl vrem, le spunem din nou aceleași lucruri oamenilor, de obicei în același fel. Numai că de data aceasta le spunem ceva mai tare sau de mai multe ori sau chiar pe un ton mai dur. Trimitem din nou note informative (cu litere aldine, majuscule și chiar semne de exclamare) referitoare la cele anterioare ce au fost ignorate ori ținem ședințe în care discutăm de ce ședințele nu sunt productive. Dacă instruim oamenii să facă
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
Acoperindu-ți umerii - semne de întrebare” (Hibernală). Nostalgia și hieratismul domină peisajul hiperboreean, e „o pace deplină, cum n-a mai fost” (Elice). Și în placheta următoare, Ora crepusculară (1993), pendularea între amintire și banalitatea cotidiană este rostită pe un ton temperat, cu nuanțe livrești, creând o ambianță proprie. Autorul găsește surse poetice ilustre în Nichita Stănescu („Trecuse iarna - / Cu oasele ei albe, prelungi”) sau în G. Bacovia („Și iată, azi ca și ieri”). Obsesia mitică a Nordului se suprapune peste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
identității naționale" (Segal, 1994, p. 62; vezi și Kim și Dittmer, 1993, p. 257). Un analist important încearcă să facă o legătură între criza politică internă a Chinei și comportamentul ei internațional. Johnston afirmă că RPC a adoptat preferințe în ton cu "realismul identității". Realismul identității sugerează: Liderii chinezi consideră că principalele pericole din mediul lor provin dinspre ... provocările la adresa coeziunii ordinii interne. Conducerea chineză încearcă să intensifice identificarea populației cu regimul și cu statul-națiune, cu consecința observată ... a înăspririi discursului
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
D. Fagure. A colaborat la numeroase alte gazete din țară. B. a fost unul dintre gazetarii proeminenți din România celei dintâi jumătăți a secolului al XX-lea. S-a remarcat prin varietatea cunoștințelor, temeinicia lor și, mai ales, prin cumpătarea tonului, prin seriozitatea și civilitatea argumentării. A ameliorat calitatea articolului cotidian printr-un stil curat, chiar cu unele inflexiuni literare. De altfel, a și tradus o piesă, Pui de dragoste de Arthur Schnitzler (în 1907), iar în creionarea unor profile de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285863_a_287192]
-
leac,/ de când e hatul la Feleac”, de inima care „bate a-nceput de furtună...” Imaginea Ardealului sfâșiat de consecințele unui act politic arbitrar revine cu insistență în poeme a căror atmosferă dominantă este aceea de „jale istorică inconsolabilă” (Dumitru Micu). Tonul de lamentație aspră alternează cu acela de revoltă vehementă, în reprezentări evocând un tărâm predestinat durerii și suferinței: „Eu vin din țara ce-a rămas în leat/ prin răzmerițe frânte-n Bălgărat /[...] În țara mea de aur și de piatră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
treceri”, a „nopții” care va veni. Solitudinea, angoasa, criza de timp sunt convertite fie în interogații austere, formulate în stil folcloric (Dialog nocturn), fie în melosuri elegiace (Mult prea devreme), iar drama omului e văzută, uneori, ca dramă a creației. Tonul, imagistica trimit deseori la Lucian Blaga (invocat explicit în Poetul) sau la Tudor Arghezi (îndeosebi în erotică), modelele tutelare ale vârstei mature a poetului, care a evoluat de la „tradiționalism” către un „modernism figurativ” moderat (Petru Poantă). Proza lui B., adunată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
astfel pentru critici un adevărat măr al discordiei. Impresionat de neobișnuita putere de expresie, de fiorul liric al versurilor și remarcând registrul celui care oficiază și transformă în ritual cântecul de vârstă, de iubire, împrumutându-i o remarcabilă varietate de tonuri (de la delicatețe până la înverșunare), Nicolae Manolescu conchidea fără echivoc că I. este un poet excepțional. În schimb, aceleași „măști” (a descântecului, de joc, de dublu, de îndrăgostit, de tânăr, de jale, de împrumut, de amânare) îi păreau lui Mircea Iorgulescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287632_a_288961]