23,608 matches
-
vel comis Manole Păr Negru și fratele nostru după trup comis Simion Păr Negru. Mai înainte de aceasta, s-a fost întors Ionuț Jder dela Sfântu Munte și dela Brăila, cu barbă, de nu l-a mai cunoscut nimene; ș-a zâmbit măria-sa când l-a văzut. Jderuț stângaciu neștire în treburi de dragoste. Înălțare copilul Damian Păr Negru, agent tainic vine din când în când la Suceava. harmasar harmasaraș Simion dragoste nouă piticii Domnului Gogolea & Mihu pg. 320 Cea dintău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
făcând gesturi puțintel neîndămânatice. Era fudulă de frumuseța ei cu totul deosebită și nobilă. Avea o fetiță. Frumoasă fetiță! Da, a suspinat ea, frumoasă. În aceeaș clipă i-am văzut, în ochii mari, o umbră de tristeță și când a zâmbit, am băgat de samă că un dinte din stânga, maxilarul de sus, era atins de carie. Splendoarea aceea de fată începea să se ruineze. Și am mai observat că vocea-i era ușor învăluită ca o șoaptă de dragoste; dar era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
atitudinea lui s-a schimbat și nici mie nu mi-a mai apărut în aceiași lumină în care mi-a plăcut să-l zugrăvesc din primul moment. Tăcerea și ignoranța au în ele ceva dușmănos. Așa încât episcopul cehoslovac a plecat zâmbindu-mi. Probabil că n-am să-l întâlnesc iar decât la judecata cea din veac, când ne vom opri subt o arcadă și ne vom întinde unul altuia mâna ca niște vechi cunoștințe. 28 Dechemvrie Credințile d-lui N. Iorga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mai departe) și am fost emoționat până la lacrimi revăzându-l brusc. Profirița nu știa de asta. Mă duceam la Luchian fie cu Beldiceanu, fie cu Iosif. Era în atelierul lui "o țigancă" celebră. Pe șevalet avea o pânză cu crăițe. Zâmbea trist; fața îi era prelungă, slabă și nebărbierită. În dimineața asta s-a întors de dincolo de moarte. Galoșii, plecați într-o aventură, s-au întors astăzi acasă în chip misterios și pe furiș. Cercetând, am aflat că n-au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a oprit el. M-a întrebat: Ce mai faci? (ca și cum habar n-ar fi avut despre ce voi fi făcut și voi fi făcând). Bine, i-am răspuns El m-a privit mulțămit. M-am uitat și eu la el zâmbind convențional; era ofilit și avea o dantură falsă care parcă clămpănea. He-he! și eu sunt bine, a clămpănit el. Eu cred că avem să mai trăim vreo douăzeci de ani. Ce zici? Știu eu? am zis eu cu același zâmbet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
după ocuparea Danemarcei -, cum și operațiile navale din Marea Nordului erau prezentate ca o mare victorie germană. În fața portului Narvik, Englezii au pierdut două vase și au trebuit să se retragă. Parcă ar fi fost ceva definitiv și extraordinar. Am spus zâmbind (nu eram deloc binedispus) că eu aș fi de părere să așteptăm veștile de a-doua-zi. A-doua-zi vești catastrofale de altă natură: mare biruință navală a aliaților în Marea Nordului. Ieri, m-am liniștit, căci încă nu e nimic definitiv: Germanii continuă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
oaste orașului Cambray, avea a trece prin Amiens. Acolo mai-marii orașului se adună și-l întâmpină cu discursurile de rigoare pregătite. Primul magistrat începe cu patos: O prea măritule, prea bunule, prea dreptule, prea milostivule... ... și prea truditule... intervine regele zâmbind. *1 O doamnă "bine", nevasta unui îmbogățit de război, se uita de sus prin ochelarii fără sticlă la un scriitor celebru nu tocmai tânăr, care-i este prezentat într-un salon. Numele lui nu-i spune doamnei nimic, totuși nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Bună-dimineața, nană, Țucu-ți ochii ș-o sprânceană, Spune-mi mie cum te chiamă. Ți-o fi numele Marie, Ori te chiamă Salomie, Așa cum îmi place mie... Răspuns dau la întrebare: Pe mine mă chiamă Floare, Cine mă sărută moare... Nu zâmbi, nu te mira, Sărută-mă dumneata, Și-i vedea de mori au ba! 1950 [JURNAL DE CĂLĂTORIE]* [Kiev-Moscova-Barvih mai-iunie 1950] Sâmbătă 6 Mai, plecăm din Ungheni, târziu după-amiază. A doua zi, suntem în Ucraina, într-o primăvară ca și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și cu pietate pentru trecut, de patruzeci și cinci de ani. I-am strâns mâna, l-am mângâiat și i-am făgăduit să reviu ceeace i-a făcut plăcere. I s-au limpezit ochii umbriți de mâhnire și ne-a zâmbit. Băi de sulf de 25, ape termale. S-au făcut acum foraje la 2000 m. adâncime, de unde vine o apă de +40. Marți 1 Iunie, Soci. Ne așezăm într-un hotel în fața mării. 5.VI. D-rul Alexand. Dimitrievici, sibirian, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de Parlament, intrare liberă la spectacolele teatrelor naționale. Astăzi această societate e recunoscută persoană morală, și cred că menținerea dispoziției vechiului regulament ar fi dreaptă. ÎNSEMNĂRILE UNUI SPECTATOR Vă pot spune de la început că acest spectator e un om care zâmbește fără răutate. DESPRE MODĂ, MORALITATE, CUCOANE ȘI DUDUCI De multă vreme auzim în jurul nostru, necontenit, glasul descurajării: nivelul vieții sociale de după războiu se coboară! Viața politică, viața socială, viața particulară toate se coboară. Voi observa că, în schimb, se ridică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
el Pân-ce n-a veni la mine. Iar la mine de-o veni Cu dânsul când oi grăi Ca cu mir l-oi mirui. La dânsul când oi căta Ca cu busuioc l-oi sufla. La dânsul când oi zâmbi Mărgăritare-a zări. NOTE PARTEA I 1. N. Petrescu-Comnen (născut 1881) jurist și om politic. 2. Sebastian Moruzi (născut 1888) gazetar, fost prefect de Covurlui, Tulcea și Suceava. 3. Artur Stavri (1869-1928) poet. 4. I. Tanoviceanu (1856-1917) jurist, fost profesor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mi se pare cunoscută. Oare nu o fi tocmai tânăra solitară, scundă de statură, puțin plinuță, cu un mers lent și legănat, șchiopătând ușor? O ajung din urmă. Ea este! îmi permit să o salut cu arhicunoscutul „ola”. îmi răspunde zâmbind scoțându-și căștile mici din urechi. După fizionomie, ar putea fi din Germania și chiar că am nimerit. îmi zice că este din Hamburg, și a pornit în pelerinaj de la Saint Jean Pied au Port iar aceasta este a șaptea
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
exemplu, la masă. Este frumos apoi să remarci faptul că nu dispare nimic din lucrurile ce pelerinii le lasă lângă pat sau încălțămintea la intrare. Nici telefoanele mobile, unele performante, pe care mulți și le lasă la încărcat. Toți îți zâmbesc amabil, toți sunt dispuși să te ajute, la fel și personalul hanurilor sau oriunde ai merge și ceri vreo informație. Nu am auzit vorbe răstite, certuri și nu am văzut nici un act de violență. Există un spirit pacifist pe camino
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Vei reuși să trăiești din lumina, pacea și iubirea primite pe camino? Vei reuși să transformi viața ta într-un camino interior? Cred că este posibil. Din tabernacol și de pe chipul oricărui om, ca și din toate frumusețile naturii îți zîmbește și te cheamă același Dumnezeu, al nostru, al tuturor oamenilor, ca și al întregii creații; iar tu ești în drum spre El, și așa te descoperi mereu pe tine însuți, un simplu pelerin pe scena lumii, pe care nu se
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
misiune, nu ca noi. Am înțeles, tovarășe diplomat, nu ești cu mine, ci împotriva mea. Închid ședința. Se ridică de pe scaun și ieși din cameră. După el plecă, parcă ieșit din pușcă, Dobre. Rămas cu cifrorul și Oprișan le-am zâmbit și le-am spus: Cred că mi-am făcut onorabil datoria de reprezentant al M.A.E. Sunt sigur că șeful misiunii, dacă ar putea, în câteva ore m-ar trimite la aeroport cu destinația București. Din fericire, mai am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
elevul lui, Yehudi Menuhin, pe maeștrii George Georgescu, Emanuel Elenescu, Mihail Jora etc., etc. și să-l cunosc personal pe compozitorul Marțian Negrea. Era originar dintr-o comună vecină, la nord de satul meu natal, astăzi comuna Valea Viilor. Îmi zâmbea părintește ori de câte ori Îl salutam și uneori În pauze venea la mine și mă Întreba cum mă descurc. Răspunsul Îl cunoștea de la Ghiță Dimitriu. Pe maestrul George Enescu l-am văzut prima dată dirijând Simfonia a IV-a de Bethoven În
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
capul. 7. Cu timpul, prietenii, unii devin dușmani iar dușmanii prieteni! 8. Înțelepciunea se cunoaște din cuvânt și ceea ce rostește gura și fapta! 9. Înțelepciunea nu pătrunde În sufletul viclean și nu sălășluiește În trupul supus păcatului! 10. Din inimă zâmbește, lasă ochii să vorbească! 11. Bunul simț, omenia și respectul să ne Însoțească peste tot! 12. Adu-L pe Dumnezeu În viața ta și atunci viața ta te va duce la Dumnezeu! 13. Ceea ce se poate Întâmpla unuia se poate
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
S. P.: - Am înțeles... A.M.: - Și vă dați seama: te gândești că te trimit iar, în fără salariu, cu ce plătești datoriile ?... Ș-asta mă doare cel mai tare, cred că de asta... nu ai, nu ai chef să mai zâmbești... S. P.: - Asta așa-i... A.M.: - ...Ăsta a fost visul meu, c-o să ies la pensie, chiar, dac-am intrat în șomaj, în 2005, m-am dus imediat ș-am făcut o școală de bucătari, m-am angajat, o săptămână
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
rețineți ? Ș. B.: - Nu prea mai țin minte, că-s ani de atunci. Dar, a fost bine. Pentru mine a fost bine. Categorie se dădea, adică nu putea să dea la fiecare, categorie, dar trebuia un pic de experiență, oleacă [zâmbește - n. ns., S. P.] de apreciere în... Am fost și membru de partid, de la vârsta de 19 ani [râde - n. ns. S. P.], adică, imediat după ce am..., după un an de zile după ce am terminat școala, ei, așa o fost
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
șef de secție, se numea Butunoiu, nu mai știu numele mic, șeful de la Prelucrări mecanice era... unul, Petrică Bostaca, la Întreținere, Ailiesei Florin... și la Montaj, îmi scapă, Amihăiesei sau Amanolesei, așa ceva. Sunt câțiva ani, 23 de ani numai, da... [zâmbește]. S. P.: - Cum ați descrie relația cu activistul de partid ? D. G.: - ... pentru mine o fost, întotdeauna, înspăimântătoare. Mie de acestea mi-a fost frică. Întotdeauna, când am fost chemat ca să mă facă membru de partid, aveam o..., așa..., o
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
apărea relația frumoasă sau mai tensionată. A. N.: - Cum ați descrie relația cu activistul de partid ? N. D.: - Dacă ați fost membru de partid... C. H.: - Eu nu am fost membru de partid, pentru că tatăl meu a fluierat în biserică [zâmbește malițios], adică nici el nu a fost bine văzut, la un moment dat și eu n-am avut dreptul, din cauza asta, să devin membră de partid. N. D.: - Dar, ați dorit acest lucru ? C. H.: - Nu. A. N.: - Înseamnă că
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
de vară, ș-am petrecut acolo până la două luni și, zic eu, m-am format... Acesta este un aspect. Sigur este și latura românească puternică, care e la fel de importantă și-nseamnă o copilărie foarte frumoasă, niște vremuri îndepărtate, după cum vedeți [zâmbește]... N. D.: - Daaaa... M. V.: - Pot să vă spun multe despre copilăria mea, dar dacă vreți concret, concret, întrebați și mai concret... N. D.: - Unde ați urmat școala primară ? M. V.: - Școala primară... în Iași, ca și toate celelalte școli, adică la
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
spirituale, așa zic eu sau majoritatea lor. N. D.: - Când ați hotărât să vă întemeiați o familie ? M. V.: - Eu ? Târziu. Mă rog. Sau devreme, poate, nu mai știu. Târziu, poate pentru secolul al XIX-lea, dar devreme pentru secolul XXI [zâmbește]. La 20 și... aveam 28 de ani când s-a născut fiica mea, eram căsătorită proaspăt... în consecință acuma sunt bunică chiar. N. D.: - Felicitări. M. V.: - Mulțumesc. N. D.: - Cum ați obținut prima locuință ? M. V.: - Cu noroc, cu noroc, că
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
că nu mai este, păcat că nu mai este, era un exemplu de fabrică făcută cu meseriași, care voiau să facă ceva, voiau, într-adevăr, să facă ceva. R. A.: - Cum decurgeau sărbătorile oficiale și care erau acestea ? C. G.: - A... [zâmbește] sărbătorile oficiale erau dirijate, erau impuse, era o organizare perfectă, în sensu’ că, la 23 august, se participa cu un număr dinainte stabilit de persoane, cu material de propagandă dinainte stabilit și chiar de-aici, de la plecare, se știa fiecare
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
îmbrăcați în uniformă, la-nceput, fără uniformă, după-aceea, cu cât ne-apropiam de data terminus, băieții trebuia să se ducă la această cadențare cu uniformă, exact cum defilam. S. P.: - Erau uniformele albastre de UTC ? C. G.: - Albastre, da, albastre [zâmbește] și cu bonetă din aia... S. P.: - Bască, da. C. G.: - Da, da, bască din aia. Da', plus c-aveam aicea, luasem, ca - comandant, de-ăsta - luasem... grenade, puști, din astea de tir, făceam exerciții și făceam și tragere cu
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]