224,754 matches
-
Câteva legături importante nedeservite de șosele interstatale sunt UȘ 6 din Hartford, Connecticut, la Providence, Rhode Island, UȘ 101 de la Los Angeles la Sân Francisco; și UȘ 93 din Phoenix, Arizona, la Las Vegas, Nevada. Trei capitale de stat de pe teritoriul contiguu continental al SUA sunt deservite doar de UR Routes: Dover, Delaware; Jefferson City, Missouri; și Pierre, Dakota de Sud. În 1995, a fost definit pentru a include atât Sistemul de Autostrăzi Interstatale cât și alte drumuri desemnate a fi
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
păstrată sub forma a trei codexuri, majoritatea cuprinzând articole de lege strânse în timpul domniei lui Rothari și cunoascute că "Edictum Rothari" sau "Leges Langobardorum". Astfel, este păstrat sub forma a trei manuscrise: Este o traducere liberă. Textul menționează insula Scandanan, teritoriul poporului Winnili. Conducătorul lor era o femeie numită Gambara care avea doi fii Ybor and Agio. Conducătorii vandalilor, ambrilor și a assilor le-au cerut să le plătească tribut, dar aceștia au refuzat, spunându-le că preferă să lupte împotriva
Origo Gentis Langobardorum () [Corola-website/Science/336796_a_338125]
-
Winnili sunt numiți Langobarzi, „bărbi lungi”. După aceasta, longobarzii au migrat spre Golaida (posibil în zona râului Oder), iar mai tarziu au stăpânit Aldonus and Anthaib (necunoscut, posibil în Bavaria) și Bainaib (sau Banthaib; posibil în Boemia) și Burgundaib (posibil teritoriul burgunzilor, pe Rinul mijlociu). Longobarzii l-au ales rege pe Agilmund, fiul lui Agion, din linia lui Gugingus. Mai tarziu, au urmat Laiamicho din aceiași dinastie și Lethuc (care a domnit aproximativ 40 de ani). Lethuc a succedat de fiul
Origo Gentis Langobardorum () [Corola-website/Science/336796_a_338125]
-
nordic, forțându-i pe ruși să se retragă pe noi poziții care formau o linie dreapta pe direcția nord-sud. Germanii au cucerit și orașele Brest-Litovsk (25 august) și Vilnius (19 septembrie). Anul 1915 a fost unul dezastruos pentru Rusia, pierderea teritoriilor Poloniei, numărul mare de soldați luați prizonieri și prăbușirea sistemului de alimentare cu combustibil a provocat o criză politică internă gravă, însoțită de scăderea moralului trupelor forțate să se retragă. Linia frontului se întindea de la Marea Baltica la granița română urmând
Marea retragere (Rusia) () [Corola-website/Science/336834_a_338163]
-
criză politică internă gravă, însoțită de scăderea moralului trupelor forțate să se retragă. Linia frontului se întindea de la Marea Baltica la granița română urmând linia Riga-Jakobstadt-Dvinsk-Baranovichi-Pinsk-Dubno-Ternopil. O altă decizie majoră luată de comandamentul rus a fost adoptarea tacticii "pământului pârjolit" în teritoriile abandonate, care a fost însoțită de evacuarea forțată a populației. Pe 21 august 1915, tarul Nicolae al II-lea l-a demis pe Marele Duce Nicolae, preluând comandă directă a armatei.
Marea retragere (Rusia) () [Corola-website/Science/336834_a_338163]
-
la sfârșitul primului război mondial. Acolo erau înmormântați soldații căzuți pe câmpul de luptă, iar în anii următori și veteranii războiului. Soldații înmormântați erau de diferite naționalități: moldoveni/români, ruși, cehi, polonezi, francezi, austrieci, maghiari etc. În perioada interbelică, pe teritoriul cimitirului a fost ridicată o capelă în memoria legiunii cehe. Cimitirul purta denumirea „cimitirul eroilor” până la intrarea Basarabiei în URSS, când a fost redenumit în Krasnodonskii. În anii 1927-1938, cimitirul a fost amenajat de către Așezământul Național „Regina Maria" pentru Cultul
Cimitirul Eroilor din Chișinău () [Corola-website/Science/336840_a_338169]
-
de-al doilea război mondial. Conform ARPR, la „Cimitirul Eroilor” ar fi înmormântați prizonieri germani și maghiari care au făcut parte din detașamentele de construcții ale NKVD în timpul reconstrucției capitalei după război. Actualmente, se organizează regulat acțiuni de salubrizare a teritoriului și slujbe de pomenire a celor înmormântați. Până în prezent, din vechiul cimitir s-au păstrat doar fundamentul capelei, scările monumentale și coloanele, ambele în stare avansată de degradare. Rămășițele cimitirului de întind pe o suprafață de câțiva ari, mărginiți de
Cimitirul Eroilor din Chișinău () [Corola-website/Science/336840_a_338169]
-
cimitir s-au păstrat doar fundamentul capelei, scările monumentale și coloanele, ambele în stare avansată de degradare. Rămășițele cimitirului de întind pe o suprafață de câțiva ari, mărginiți de centrul comercial „Jumbo” și Biserica „Tuturor Sfinților” ridicată în memoria deportaților. Teritoriul neîngrijit este presărat de blocuri de beton, sticle goale, hârtii, pachete de celofan împrăștiate și mormane de gunoi. Cimitirul nu se regăsește în Registrul monumentelor, deși pe una din coloanele de la intrare a fost instalată o placă cu denumirea complexului
Cimitirul Eroilor din Chișinău () [Corola-website/Science/336840_a_338169]
-
semnat o Declarație prin care cer Guvernului includerea complexului în Registrul monumentelor și anularea tranzacției de vânzare-cumpărare. În 2012, a fost semnat un Acord între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul României privind regimul juridic al mormintelor de război românești situate pe teritoriul R. Moldova. Acordul reglementează situația mormintelor militarilor români căzuți pe câmpurile de luptă, înhumați în peste 240 de cimitire militare aflate pe teritoriul R. Moldova și care, în mare parte, au fost desființate după anul 1945. Acordul prevede identificarea, reconstruirea
Cimitirul Eroilor din Chișinău () [Corola-website/Science/336840_a_338169]
-
Acord între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul României privind regimul juridic al mormintelor de război românești situate pe teritoriul R. Moldova. Acordul reglementează situația mormintelor militarilor români căzuți pe câmpurile de luptă, înhumați în peste 240 de cimitire militare aflate pe teritoriul R. Moldova și care, în mare parte, au fost desființate după anul 1945. Acordul prevede identificarea, reconstruirea și amenajarea locurilor de înhumare, „astfel încât eroilor de război români să li se poată acorda onorurile cuvenite”.
Cimitirul Eroilor din Chișinău () [Corola-website/Science/336840_a_338169]
-
î.Hr. - 1100 î.Hr.) au fost descoperite în zonă. Regiunea a fost ocupată de dorieni pe la aproximativ 1200 î.Hr. și a devenit dependent de Sparta. După ce puterea spartană a fost distrusă în secolul al III-lea î.Hr., Mani a rămas un teritoriu ce s-a auto-guvernat. Pe măsură ce puterea Imperiului Bizantin s-a redus, peninsula a ieșit de sub controlul Imperiului. Cetatea Maini din partea de sud a devenit centrul regiunii. În secolele ulterioare, locuitorii peninsulei au trebuit să lupte cu bizantinii, francii și sarazinii
Peninsula Mani () [Corola-website/Science/336843_a_338172]
-
deputatului Aurel Onciul, pe data de 22 noiembrie 1914 au fost aduși la Suceava pentru o adunare populară - în timpul căreia a fost lansat proiectul unui corp de voluntari români, aproximativ 2.000 de țărani. Recrutarea efectivelor s-a făcut în teritoriu de către jandarmi - câte 50 de recruți de comună, până la un total aproximativ de 1.500 de oameni. Aceștia au fost aduși la Câmpulung, unde după înarmarea cu puști "„Werndl”" vechi scoase din uzul armatei austriece, pe 2 decembrie au depus
Corpul de Legionari români din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/336863_a_338192]
-
o stare avariată: pereții sunt jerpeliți, geamurile vechi, acoperișul accidentat, ușile legate cu lanțuri și prinse cu lacăte. Doar două mori cu abur s-au păstrat în Chișinău; a doua pe strada Pușkin. În prezent, Moara roșie se află pe teritoriul companiei de construcții Glorinal, după ce a fost cedată acesteia de Primărie. Compania a adresat în 2010 un demers Primăriei prin care solicita examinarea posibilității demolării edificiului, întrucât acesta „prezintă pericol pentru viața și sănătatea locatarilor care domiciliază în blocurile învecinate
Moara roșie () [Corola-website/Science/336868_a_338197]
-
străinilor ar putea să producă instabilitate politică. Într-un comunicat dat de ministerul de externe birmanez se specifică faptul că Birmania acceptă ajutoare în bani sau bunuri, însă este reticentă la prezența echipelor de salvare și a presei străine pe teritoriul țării. Același comunicat susține că forțele armate birmaneze se străduiesc să distribuie ajutoarele pe cont propriu, fără ajutor străin. Însă potrivit experților ONU, Myanmarul nu deținea la momentul respectiv logistica necesară pentru a face față unui astfel de dezastru. Soția
Ciclonul Nargis () [Corola-website/Science/336896_a_338225]
-
transilvăneni și bucovineni din Siberia. În decurs de câteva luni, acesta a reușit să reorganizeze corpul de voluntari, astfel că acesta a fost folosit pentru paza unei porțiuni din Transsiberian. Sub conducerea sa, legionarii au dus lupte de asanare a teritoriului dominat de gherilele bolșevice și au câștigat lupta de la Șeragul și Kuitun. S-a îmbarcat în 25 mai 1920, odată cu Legiunea spre România, pe vasul "Trás-os-Montes", sosind, în 5 iulie, la Constanța, cu vasul "Tellonic", pe care se transbordase la
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
se numără mai multe voturi de către funcționari. În centrul acestui conflict se afla întrebarea dacă Kansasul să permită sau să interzică sclavia, și, astfel, să intre în Uniune ca . Forțele pro-sclavie afirmau că fiecare colonist are dreptul să vină în teritoriu cu proprietatea lui, inclusiv cu sclavii. Forțele anti-sclavie spuneau că bogații stăpâni de sclavi vor cumpăra toate terenurile agricole bune și le vor lucra cu sclavi negri, nelăsându-le oportunități celor care nu au sclavi. Ca atare, "" a fost un
Bleeding Kansas () [Corola-website/Science/336911_a_338240]
-
sa a indicat că este puțin probabil un compromis, și, astfel, a prefigurat Războiul Civil. Prin Compromisul Missouri din 1820, Congresul a păstrat un oarecare echilibru al puterii politice între Nord și Sud. În mai 1854, Legea Kansas-Nebraska a creat teritoriile Kansas și Nebraska din teritoriile indiene neorganizate. Acest lucru a permis popularea lor de către cetățeni ai SUA, care urma să determine situația sclaviei în statul lor și să obțină admiterea în Uniune ca stat. În Kansas au ajuns imigranți care
Bleeding Kansas () [Corola-website/Science/336911_a_338240]
-
puțin probabil un compromis, și, astfel, a prefigurat Războiul Civil. Prin Compromisul Missouri din 1820, Congresul a păstrat un oarecare echilibru al puterii politice între Nord și Sud. În mai 1854, Legea Kansas-Nebraska a creat teritoriile Kansas și Nebraska din teritoriile indiene neorganizate. Acest lucru a permis popularea lor de către cetățeni ai SUA, care urma să determine situația sclaviei în statul lor și să obțină admiterea în Uniune ca stat. În Kansas au ajuns imigranți care sprijineau ambele părți în chestiune
Bleeding Kansas () [Corola-website/Science/336911_a_338240]
-
să determine situația sclaviei în statul lor și să obțină admiterea în Uniune ca stat. În Kansas au ajuns imigranți care sprijineau ambele părți în chestiune, să-și stabilească reședința și să dobândească dreptul de vot. Cu toate acestea, oficialii teritoriului Kansas au fost numiți în 1854 de administrația pro-sclavie a președintelui Franklin Pierce (în funcție 1853-1857), și mii de missourieni susținători ai sclaviei au pătruns în Kansas, cu scopul de a înclina balanța votului în favoarea lor. Ei au capturat alegerile
Bleeding Kansas () [Corola-website/Science/336911_a_338240]
-
din Kansas au întocmit prima Constituție a Kansasului (1855) și au ales legislativul anti-sclavie de la Topeka; aceasta se opunea guvernului pro-sclavie de la Lecompton. Cele două instituții teritoriale au accentuat și au simbolizat conflictul "Bleeding Kansas". Printre primii imigranți veniți în teritoriul Kansas s-au numărat cetățeni ai statelor sclavagiste, în special statul vecin Missouri, care au venit pentru a asigura expansiunea sclaviei. Forțele pro-sclavie au colonizat orașe, între care și . În același timp, cetățenii din , mulți ajutați de , s-au mutat
Bleeding Kansas () [Corola-website/Science/336911_a_338240]
-
în Kansas. Crezând aceste zvonuri, în noiembrie 1854, mii de susținători înarmați ai sclaviei, cunoscuți sub numele de „huligani de frontieră” (Border Ruffians) sau „yankei din Sud” (southern yankee), cea mai mare parte din Missouri, au venit în masă în teritoriul Kansas și au influențat votul la alegerile delegatul fără drept de vot la Congres în favoarea candidatului pro-sclavie John Whitfield. În anul următor, un comitet de investigare a alegerilor al Congresului a raportat că au fost exprimate 1729 de voturi frauduloase
Bleeding Kansas () [Corola-website/Science/336911_a_338240]
-
În anul următor, un comitet de investigare a alegerilor al Congresului a raportat că au fost exprimate 1729 de voturi frauduloase față de 1114 voturi legale. Într-una din punctele de vot doar 20 din cei 604 alegători erau locuitori ai teritoriului Kansas. În alta, 35 erau localnici și 226 venetici. La 30 martie 1855, în teritoriul Kansas s-au ținut alegeri pentru primul Legislativ Teritorial. Această legislatură urma să aibă rolul crucial de a decide dacă teritoriul Kansas va permite sau
Bleeding Kansas () [Corola-website/Science/336911_a_338240]
-
fost exprimate 1729 de voturi frauduloase față de 1114 voturi legale. Într-una din punctele de vot doar 20 din cei 604 alegători erau locuitori ai teritoriului Kansas. În alta, 35 erau localnici și 226 venetici. La 30 martie 1855, în teritoriul Kansas s-au ținut alegeri pentru primul Legislativ Teritorial. Această legislatură urma să aibă rolul crucial de a decide dacă teritoriul Kansas va permite sau nu sclavia. Așa cum se întâmplase la alegerile din noiembrie 1854, „huligani de frontieră” din Missouri
Bleeding Kansas () [Corola-website/Science/336911_a_338240]
-
alegători erau locuitori ai teritoriului Kansas. În alta, 35 erau localnici și 226 venetici. La 30 martie 1855, în teritoriul Kansas s-au ținut alegeri pentru primul Legislativ Teritorial. Această legislatură urma să aibă rolul crucial de a decide dacă teritoriul Kansas va permite sau nu sclavia. Așa cum se întâmplase la alegerile din noiembrie 1854, „huligani de frontieră” din Missouri au trecut din nou în teritoriu să voteze, și delegații pro-sclavie au câștigat 37 din cele 39 de locuri - și Samuel
Bleeding Kansas () [Corola-website/Science/336911_a_338240]
-
pentru primul Legislativ Teritorial. Această legislatură urma să aibă rolul crucial de a decide dacă teritoriul Kansas va permite sau nu sclavia. Așa cum se întâmplase la alegerile din noiembrie 1854, „huligani de frontieră” din Missouri au trecut din nou în teritoriu să voteze, și delegații pro-sclavie au câștigat 37 din cele 39 de locuri - și Samuel D. Houston din comitatul Riley au fost singurii aboliționiști aleși. Datorită suspiciunilor de fraudă electorală, guvernatorul a invalidat rezultatele în cinci circumscripții electorale, și un
Bleeding Kansas () [Corola-website/Science/336911_a_338240]