224,754 matches
-
aprilie 1946) a fost un general francez care a condus Misiunea Militară Franceză din Rusia în timpul Primului Război Mondial și al Războiului Civil Rus. A fost de asemenea comandantul-șef al Legiunii cehoslovace din Rusia și comandantul-șef al trupelor aliate de pe teritoriul rus. Component al mai multor delegații oficiale trimise în Rusia, fost una dintre autoritățile de prestigiu ale Franței în ceea ce privește afacerile militare rusești și o figură proeminentă - dar în mare parte cu un rol destul de puțin eficient, în contextul intervenției aliaților
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
pe care a absolvit-o al doilea din promoția sa în1892. În același an a fost trimis în Imperiul Rus ca membrul al Misiunii Militare Franceze. Vizita sa în Imperiu s-a făcut la cererea sa, pentru studiu, revenind pe teritoriul francez la 14 ianuarie 1893. Indiciile actuale conduc spre teoria că vizita sa a fost de fapt destinată realizării unei evaluări discrete a capacității operaționale a noului aliat, cu care Franța semnase o convenție militară la 17 august 1892. Promovat
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
Bureau (Serviciul de Informații) al Marelui Stat Major Francez. Poziția sa pe lângă generalul Boisdeffre, l-a ajutat ca în 1896 să fie atașat pe lângă țarul Nicolae al II-lea al Rusiei în timpul vizitei pe care acesta a făcut-o pe teritoriul francez. De la sfârșitul anului 1898 până în 1903 Janin a revenit la trupele de infanterie pentru a comanda un batalion. De aici a fost din nou trimis la Statul Major al armatei și - respectiv în 1906 din nou la Deuxième Bureau
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
Italia și Rusia. Pe august 1918, Guvernul Franței l-a desemnat pe Janin comandant al Legiunii Cehoslovace din Rusia, într-un moment în care militarii acesteia plănuiau să traverseze Imperiul pentru a lupta pe Frontul de Vest. Deoarece participase pe teritoriul rusesc la formarea Corpului Cehoslovac - care în acel moment avea un efectiv de 45.000 de soldați, Janin era în cunoștință de cauză asupra problemelor acestuia. Generalul s-a îmbarcat în luna septembrie spre Vladivostok având atât calitatea de comandant
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
demisionat din postul de comandant-șef al forțelor aliate pentru se dedica corpului cehoslovac, fiind convins că englezii îl instalaseră pe amiral pentru a le servi interesele. La începutul iernii anului 1919, forțele de bolșevice au contraatacat începând să câștige teritoriu, iar la 14 noiembrie 1919, Armata Roșie a intrat în Omsk. Situația dintre Janin și Kolceak s-a întrăutățit după ce Janin nu a reușit să-i asigure lui Kolceak suport la Irkutsk în luna decembrie a anului 1919, iar relațiile
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
Centre des archives contemporaines" se află din 1969 în Fontainebleau; aici sunt adăpostite în special documentele din perioada de după 1958. "Centre des archives d’outre-mer" este situat din 1969 în Aix-en-Provence. Aici sunt acele documentele, care se referă la fostele teritorii franceze "de peste mări", atât în raport cu departamentele guvernamentale relevante, precum și administrația colonială în sine. Din 1 ianuarie 2007, această arhivă are statutul unui centru național de excelență. "Archives nationales du monde du travail" este din 1993 Roubaix. Acesta include documente referitoare
Archives nationales (Franța) () [Corola-website/Science/337439_a_338768]
-
domnească din Suceava se afla sub semnul a două embleme: soarele toamnei (care prevestește iarna bătrâneții lui Ștefan) și bourul Moldovei - simbol al întemeierii și al integrității. În numele celei de-a doua embleme, bătrânul voievod decide să recucerească Pocuția, vechi teritoriu moldovenesc, stăpânit de Polonia. Rugat de doamna Maria să-și amâne expediția (dată fiind rana pe care o avea la un picior și apropierea iernii), domnitorul refuză: „... și Ștefan n-a murit încă". La chemarea voievodului, șirurile de luptători se
Apus de soare () [Corola-website/Science/335840_a_337169]
-
la rândul lor au condus la Războiul Ruso-Turc (1877-1878) și la Marea Criză Orientală. Un rezultat al acestor războaie și răscoale a fost Congresul de la Berlin din 1878, prin care Muntenegru și Serbia au devenit independente și și-au extins teritoriul, în vreme ce Austro-Ungaria a ocupat Bosnia și Herțegovina pentru 30 de ani, deși ea rămânea "de jure" teritoriu otoman. Încă de la sfârșitul lui august și începutul lui septembrie 1874, liderii din Herțegovina Jovan Gutić, Simun Zečević, Ilija Stevanović, Trivko Grubačić, și
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
acestor războaie și răscoale a fost Congresul de la Berlin din 1878, prin care Muntenegru și Serbia au devenit independente și și-au extins teritoriul, în vreme ce Austro-Ungaria a ocupat Bosnia și Herțegovina pentru 30 de ani, deși ea rămânea "de jure" teritoriu otoman. Încă de la sfârșitul lui august și începutul lui septembrie 1874, liderii din Herțegovina Jovan Gutić, Simun Zečević, Ilija Stevanović, Trivko Grubačić, și Petar Radović, s-au întâlnit și au hotărât să înceapă pregătirile de luptă. Ei au pregătit arme
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
susținerii pentru rebeli. La următoarele negocieri, turcii au oferit rebelilor amnistie generală, scutirea de zeciuială pe un an, și de alte taxe pe 2 ani și ajutor la reconstrucția locuințelor distruse de război. Rebelii ai cerut ca o treime din teritoriu să fie atribuită creștinilor, iar garnizoane turcești să rămână numai la Niksic, Foca, Trebinje, Mostar, Stolac și Pljevlja. Turcii au refuzat. În martie 1876, turcii au pierdut o nouă bătălie la Muratovic, soldată cu 800 morți, iar insurgenții au capturat
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
provinciile balcanice a dus în cele din urmă la Războiul Ruso-Turc din 1877-1878, terminat cu înfrângerea turcilor și cu semnarea Tratatului de la San Stefano din martie 1878, urmat în luna iulie a aceluiași an de tratatul de la Berlin, prin care teritoriile și puterea otomanilor în Europa au fost drastic reduse. Congresul de la Berlin a hotărât ca Bosnia și Herțegovina, deși rămase nominal sub suveranitatea Constantinopolului, să fie guvernate de Austro-Ungaria. Austro-Ungaria a anexat apoi Bosnia și Herțegovina în 1908. Ocupația și
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
III-lea și Vasile al III-lea, lituanienii s-au bazat din ce în ce mai mult pe ajutorul polonez, factor ce a contribuit la crearea Uniunii Polono-Lituaniene. Înaintea primei reprize de războaie din secolul al XV-lea, Marele Ducat al Lituaniei cucerise multe teritorii rutenești, de la Kiev la Mojaisk, în urma prăbușirii statului acestora după invaziile mongole. De-a lungul șirului de războaie, mai ales în secolul al XVI-lea, muscalii au reușit să-și extindă domeniul către vest, cucerind și ei unele din teritoriile
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
teritorii rutenești, de la Kiev la Mojaisk, în urma prăbușirii statului acestora după invaziile mongole. De-a lungul șirului de războaie, mai ales în secolul al XVI-lea, muscalii au reușit să-și extindă domeniul către vest, cucerind și ei unele din teritoriile care în trecut făcuseră parte din Rutenia Kieveană. Țaratul moscovit și Lituania fuseseră implicate într-o serie de conflicte de la domnia lui Gediminas, care a înfrânt o coaliție de voievozi ruteni în și a cucerit Kievul, fosta capitală a Ruteniei
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
până la . Marele cneaz al Moscovei, Dmitry Ivanovich, i-a gonit însă pe soldații lui Algirdas și s-a convenit asupra unui armistițiu. În 1375, Algirdas a mai devastat și cnezatul Smolenskului. Unele elemente moscovite doreau să dobândească control asupra tuturor teritoriilor ce făcuseră anterior parte din Rutenia Kieveană, dintre care multe acum fuseseră cucerite de Marele Ducat al Lituaniei (inclusiv teritoriile actuale ale Belarusului și Ucrainei). Mai mult, Moscova dorea să-și extindă accesul la Marea Baltică, o din ce în ce mai importantă. Astfel, conflictul
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
unui armistițiu. În 1375, Algirdas a mai devastat și cnezatul Smolenskului. Unele elemente moscovite doreau să dobândească control asupra tuturor teritoriilor ce făcuseră anterior parte din Rutenia Kieveană, dintre care multe acum fuseseră cucerite de Marele Ducat al Lituaniei (inclusiv teritoriile actuale ale Belarusului și Ucrainei). Mai mult, Moscova dorea să-și extindă accesul la Marea Baltică, o din ce în ce mai importantă. Astfel, conflictul dintre Lituania și Moscova era abia la început. Conflictele s-au reluat în timpul domniei fiului lui Dmitri, Vasile I, care
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
din nou la pace, iar Vytautas a păstrat Smolenskul. Ivan al III-lea se considera moștenitor al Imperiului Bizantin decăzut și apărător al Bisericii Ortodoxe. El s-a proclamat și "suveran al toată Rutenia" și a revendicat drepturi asupra fostelor teritorii ale Ruteniei Kievene. Aceste ambiții au fost susținute de constanta creștere a puterii și a teritoriului Cnezatului Moscovei. Dominația mongolă asupra cnezatelor rusești a luat sfârșit după cu al Hoardei de Aur în 1480. Moscova și-a extins influența asupra
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
al Imperiului Bizantin decăzut și apărător al Bisericii Ortodoxe. El s-a proclamat și "suveran al toată Rutenia" și a revendicat drepturi asupra fostelor teritorii ale Ruteniei Kievene. Aceste ambiții au fost susținute de constanta creștere a puterii și a teritoriului Cnezatului Moscovei. Dominația mongolă asupra cnezatelor rusești a luat sfârșit după cu al Hoardei de Aur în 1480. Moscova și-a extins influența asupra în 1456, a anexat Republica Novgorodului în 1477 și în 1483. Alte obiective expansioniste ale lui
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
al Hoardei de Aur în 1480. Moscova și-a extins influența asupra în 1456, a anexat Republica Novgorodului în 1477 și în 1483. Alte obiective expansioniste ale lui Ivan al III-lea se ciocneau cu interesele lituanienilor. În perioada 1486-1487, teritoriile aflate de-a lungul vag definitei granițe între Lituania și Moscova în zona cursului superior al râului Oka erau atacate de moscoviți, aliați cu , al Crimeei. Tensiunile au continuat să crească. În august 1492, fără a declara război, Ivan al
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
Oka erau atacate de moscoviți, aliați cu , al Crimeei. Tensiunile au continuat să crească. În august 1492, fără a declara război, Ivan al III-lea a demarat ample acțiuni militare: a capturat și a ars , , și , a prădat , a atacat teritoriile cnejilor din Veazma. Nobilii ortodocși au început să treacă de partea Moscovei, care promitea protecție mai bună față de raidurile militare și oprirea discriminărilor religioase practicate de lituanienii catolici. Ivan al III-lea a declarat oficial război în 1493, dar conflictul
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
cerut lui să acționeze ca mediator și s-a convenit un armistițiu pe șase ani în ziua de Buna Vestire (25 martie) în 1503. Marele Ducat al Lituaniei a pierdut circa 210.000 de kilometri pătrați, adică o treime din teritoriu: Cernigău, Novhorod-Siverski, , teritorii din jurul cursului superior al râului Oka. Istoricul rus Matvei Kuzmici Liubavskii estima pierderile Lituaniei la 70 de voloste, 22 de orașe și 13 sate. Lituanienii au recunoscut și și titlul lui Ivan de "suveran al tuturor rusilor
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
acționeze ca mediator și s-a convenit un armistițiu pe șase ani în ziua de Buna Vestire (25 martie) în 1503. Marele Ducat al Lituaniei a pierdut circa 210.000 de kilometri pătrați, adică o treime din teritoriu: Cernigău, Novhorod-Siverski, , teritorii din jurul cursului superior al râului Oka. Istoricul rus Matvei Kuzmici Liubavskii estima pierderile Lituaniei la 70 de voloste, 22 de orașe și 13 sate. Lituanienii au recunoscut și și titlul lui Ivan de "suveran al tuturor rusilor". În 1506, Alexandru
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
Poloniei, dar nobilii polonezi l-au ales pe Sigismund I cel Bătrân, care a fost încoronat atât ca rege al Poloniei cât și ca mare duce al Lituaniei. În 1507, Sigismund I a trimis soli la Moscova, cerând retrocedarea tuturor teritoriilor cedate prin armistițiul din 1503. În același timp, hanul a rupt alianța cu Moscova din cauza campaniei sale împotriva Kazanului. Sigismund I a primit un "" pentru teritoriile moscovite Novgorod, Pskov, Reazan. Războiul s-a combinat cu o revoltă a lui , , un
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
al Lituaniei. În 1507, Sigismund I a trimis soli la Moscova, cerând retrocedarea tuturor teritoriilor cedate prin armistițiul din 1503. În același timp, hanul a rupt alianța cu Moscova din cauza campaniei sale împotriva Kazanului. Sigismund I a primit un "" pentru teritoriile moscovite Novgorod, Pskov, Reazan. Războiul s-a combinat cu o revoltă a lui , , un favorit al lui Alexandru Jagiellon, personaj foarte oportunist. În 1506, lui Alexandru i-a urmat pe tron Sigismund I cel Bătrân, care nu i-a arătat
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
Ivan al IV-lea, avea doar trei ani. Mama sa, , a acționat ca regent și s-a angajat în lupte pentru putere cu alte rude și cu boierii. Monarhul polono-lituanian a hotărât să profite de ocazie și a cerut retrocedarea teritoriilor ocupate de Vasile al III-lea. În vara lui 1534, marele hatman și tătarii au jefuit zona Cernigău, Novgorod Seversk, Radogoșci, Starodub și Breansk. În octombrie 1534, o oaste moscovită sub comanda cnejilor Ovcina-Telepnev-Obolenski, Nikita Obolenski și Vasily a invadat
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
prizonieri, prin care Homel rămânea sub controlul regelui, în timp ce Moscova păstra Sebej și Zavoloce. În 1547, Marele Cnezat al Moscovei s-a proclamat oficial Țaratul Rusiei, cu Ivan al IV-lea încoronat ca țar și „domnitor a toată . Strângerea tuturor teritoriilor fostei Rutenii Kievene locuite de slavi răsăriteni a devenit politică oficială a statului rus. Următorul război poate fi văzut ca parte a sau a mai amplului Război Livonian, întrucât a implicat mare parte a puterilor din preajma Mării Baltice. În timpul domniei lui
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]