226,569 matches
-
și denumirea de villa Welmer. Numele său mai apare și ca "Johannes Latinus von Oplid" (Apold) "Den Wallon" (Valonul, indicând originea sa din Valonia). Felmer se numără printre primele localități atestate din România. Din secolul al XIV-lea, Felmer a aparținut, cu scurte întreruperi, de Scaunul Rupea (în germană "Repser Stuhl"). În 1532 apare denumirea "Felmer" pe prima hartă a Transilvaniei, întocmită pe principii cartografice de Johannes Honterus. Din anul 1580 datează un document, păstrat în arhivele din Sibiu, care atestă
Biserica fortificată din Felmer, Brașov () [Corola-website/Science/326770_a_328099]
-
o boltă în rețea cu nervuri, ferestre ogivale cu muluri cu 3 și 4 lobi, iar portalurile din S și V au ancadramente profilate. În jurul anului 1500, tavanul din grinzi a sălii bisericii este înlocuit cu o boltă pe nervuri aparținând goticului târziu. Altarul baroc este datat 1773. Tabloul median este opera pictorului medieșan Valepagi. Amvonul, stranele, cristelnița și orga au fost realizate, de asemenea, în sec. al XVIII-lea. În biserică se află pietre funerare din 1599 și 1633.
Biserica medievală din Slimnic, Sibiu () [Corola-website/Science/326784_a_328113]
-
tone. Obeliscul din Piazza della Minerva este unul dintre cele aduse din Egipt pentru a orna templul zeiței Isis de la Roma (Iseum), din Câmpul lui Marte. Astăzi se află în fața bisericii Sfânta Maria sopra Minerva. La origine acest obelisc a aparținut templului lui Neith de la Sais, în Egipt, fiind consacrat de faraonul Apries din dinastia a XXVI-a, în sec.al 6-lea e.A. Făcea pereche cu obeliscul ce se află acum în orașul Urbino, în Piazza del Rinascimento. In prima
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
obelisco figuras / ab elephanto / belluarum fortissima / gestari quisquis hic vides / documentum intellige / robustae mentis esse / solidam sapientiam sustinere. » " Aceste simboluri ale Egiptului, pe care le vezi gravate pe obeliscul ce susține elefantul, cel mai puternic dintre animale, trebuie înțelese că aparțin unui suflet puternic capabil de purta o imuabilă cunoștință.") Obeliscul de la Vatican este un obelisc egiptean, adus la Roma de către Caligula pentru a orna spina noului său circ de la Vatican, pe atunci în construcție. Astăzi se găsește în vasta piață
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
urmă). Se presupune, în urma cercetărilor la nivel genetic, că tigrul a fost prima felină care s-a îndepărtat de linia generală a felinelor, deci primul reprezentant al panterelor. Primul reprezentant era considerat a fi leopardul zăpezilor care, chiar dacă în prezent aparține unui gen aparte ("Uncia"), se dovedește a fi foarte asemănător cu leopardul. Părerile privind păstrarea leopardului zăpezilor într-un gen aparte (ca "Uncia uncia") sau aducerea lui în genul "Panthera" (ca "Panthera uncia") sunt împărțite. Genul include și specia dispărută
Panthera () [Corola-website/Science/326794_a_328123]
-
Genul include și specia dispărută "Panthera gombaszogensis", numită și jaguar european, probabil asemănătoare jaguarului contemporan, care a apărut în jur de 1,6 milioane de ani în urmă pe teritoriul peninsulei Italice. Specia leopardului pătat este înrudită cu panterele, dar aparține unui gen aparte, "Neofelis". Reprezentanții genului "Panthera" sunt animale de dimensiuni mari și foarte mari. Tigrul siberian este cel mai mare animal aparținând familiei felinelor. Corpul este alungit, uneori puternic alungit. Regiunea sacrală nu este ridicată, iar șira spinării nu
Panthera () [Corola-website/Science/326794_a_328123]
-
milioane de ani în urmă pe teritoriul peninsulei Italice. Specia leopardului pătat este înrudită cu panterele, dar aparține unui gen aparte, "Neofelis". Reprezentanții genului "Panthera" sunt animale de dimensiuni mari și foarte mari. Tigrul siberian este cel mai mare animal aparținând familiei felinelor. Corpul este alungit, uneori puternic alungit. Regiunea sacrală nu este ridicată, iar șira spinării nu este încovoiată, spre deosebire de pisici. Umerii se află la un nivel mai înalt decât regiunea sacrală. Coada de obicei este lungă și constituie nu
Panthera () [Corola-website/Science/326794_a_328123]
-
capitalei regatului lor care era la Tiaret. Ibadiții au clădit 5 orașe fortificate (ksour) care încă se păstrează intacte. Aceste orașe sunt: Mai apoi au mai fost construite alte două orașe mai la nord, în afara văii M'Zab, dar care aparțin cultural văii. Acestea sunt: În zonă artizanatul se bucură de o mare dezvoltare mai ales țeserea covoarelor, prelucrarea pieilor și olăritul, dar principala îndeletnicire tradițională a localnicilor este comerțul datorită faptului că oaza a fost o răscruce a drumurilor care
Valea uedului M'Zab () [Corola-website/Science/326813_a_328142]
-
locul unei bazilici romanice mult mai vechi. Biserica figurează pe lista monumentelor istorice 2010, , cu următoarele obiective: Buzd, mai demult "Buz" (în dialectul săsesc " Buss ", în , în ) este un sat în partea de nord a județului Sibiu, în Podișul Târnavelor. Aparține administrativ de comuna Brateiu. Este situat la o distanță de 5 km sud-est de Mediaș. Localitatea este menționată pentru prima oară într-un act emis în 1359. Buzd a aparținut Capitulului Mediaș și a fost o comună liberă în Scaunul
Biserica fortificată din Buzd () [Corola-website/Science/326815_a_328144]
-
în partea de nord a județului Sibiu, în Podișul Târnavelor. Aparține administrativ de comuna Brateiu. Este situat la o distanță de 5 km sud-est de Mediaș. Localitatea este menționată pentru prima oară într-un act emis în 1359. Buzd a aparținut Capitulului Mediaș și a fost o comună liberă în Scaunul Mediașului. Conform conscripției din 1516, localitatea avea 30 de gospodării, un morar, un dascăl, doi păstori, iar în 1532 numărul caselor era de 61. Numele așezării în limba germană este
Biserica fortificată din Buzd () [Corola-website/Science/326815_a_328144]
-
apariție de după 1989 a "Imnului Acatist la Rugul Aprins". Între 1994 si 1996 redactează în faza de execuție un amplu proiect pentru construirea în mai multe etape a unui "Centru de documentare, studiu și inițiere isihastă" pe un teren ce aparține Schitului Rarău (cota 1783) cu acces din satul Chiril, comuna Crucea. În 1996 devine Diplomat arhitect în Registrul Național al Arhitecților (cod R.N.A.00057/D din decembrie 1996). Moare subit, în circumstanțe suspecte, pe 11 septembrie 2001 și este înmormântat
George Văsii () [Corola-website/Science/326811_a_328140]
-
culturale. În schimb, zonele dintre cursurile de apă, din cauza secetei, s-au format ca bariere naturale între populații, înregistrându-se astfel interacțiuni reduse cu persoane din alte sisteme hidrografice. Înaintea colonizării Australiei de către europeni, se vorbeau peste 250 de limbi aparținând familiei limbilor australiene dar care până în secolul XXI s-au redus la mai puțin de 20, unele dintre ele în mare pericol de dispariție. Lingviștii consideră că limbile aborigenilor australieni sunt înrudite dar puțin asemănătoare și au fost grupate în
Aborigeni australieni () [Corola-website/Science/326828_a_328157]
-
a murit la vârsta de 60 de ani, în urma unui infarct. La înmormântarea sa au participat peste 2.000 de oameni, adică aproape întreg satul. Casa în care a locuit doctorul a fost construită în perioada interbelică și i-a aparținut lui Ion Ștefanovici, un mic comerciant din Țăndăreiul anilor ’30 - ’40 și socrul medicului Dumitru Georgescu. Clădirea mai există și astăzi și se află pe o stradă din apropierea fostului centru al localității. Ulterior, în curtea fostului spital orășenesc din Țăndărei
Doctorul Poenaru (film) () [Corola-website/Science/326818_a_328147]
-
pe cursul unui mic afluent al Târnavei Mari, așezarea din Valchid își datorează prima mențiune documentară unui conflict din anul 1345 în care țăranii din Valchid au fost interogați în procesul jefuirii greavilor sași din Curciu și din alte sate aparținând localităților vecine, Noul Săsesc și Roandola. Papa Bonifaciu al IX-lea a acordat în anul 1390 o indulgență bisericii din "Waldhütten", cu hramul Apostolului Andrei. "Waldhütten" s-ar putea traduce ""colibele pădurii"". În acest document apare și localizarea satului în
Biserica fortificată din Valchid () [Corola-website/Science/326838_a_328167]
-
de Etică. Comisia a precizat totuși că există „unele deficiențe” în trimiterile bibliografice în interiorul capitolelor tezei de doctorat dar că „nu se poate aprecia că doctorandul Victor Ponta și-ar fi însușit paternitatea unor idei, concepte, modele care nu-i aparțineau și le-ar fi prezentat drept contribuții personale originale”. Ministrul Educației, doamna Ecaterina Andronescu a afirmat pentru Agerpres că această comisie tehnică este formată din specialiști în drept. În 29 iulie 2012, membri ai comunității academice (din Universitățile București, Cluj
Cazul plagiatului din teza de doctorat a lui Victor Ponta () [Corola-website/Science/326834_a_328163]
-
pe lobul frontal, se continuă dincolo de marginea superioară a emisferului cu girusul precentral al lobului frontal. Girusul paracentral posterior aflat pe lobul parietal se continuă dincolo de marginea superioară a emisferului cu girusul postcentral al lobului parietal. Prin urmare lobulul paracentral aparține atât lobului frontal, cât și lobului parietal. În girusul paracentral anterior se află aria motorie primară (aria 4 Brodmann), iar în girusul paracentral posterior se află cortexul primar somatosenzitiv (aria 3, 1, 2 Brodmann)
Lobulul paracentral () [Corola-website/Science/326864_a_328193]
-
Celulele Natural Killer (sau celule NK), sunt un tip de limfocite citotoxice care aparțin sistemului imun înnăscut. Rolul celulelor NK este similar cu cel al celulelor Ț citotoxice. Celulele NK acționează rapid împotriva celulelor infectate viral și a celor tumorale, acționând la aproximativ 3 zile de la infectare. Celulele NK, spre deosebire de celelalte celule ale sistemului
Celulă Natural Killer () [Corola-website/Science/326861_a_328190]
-
de a fi extrem de dăunător pentru țesuturile organismului-gazdă, ceea ce înseamnă că activarea complementului trebuie să fie strict reglata. Sistemul complementar este reglat de proteine de control, care sunt prezente într-o concentrație mai mare în plasma sanguina decât proteinele care aparțin sistemului complement. Unele proteine reglatoare sunt prezente pe membranele celulelor-self, împiedicând sistemul complement să le atace. Un exemplu este CD59, cunoscut și sub numele de protectin, care inhiba polimerizarea C9 în timpul formării complexului de atac membranar (MAC). Calea clasică este
Sistemul complement () [Corola-website/Science/326858_a_328187]
-
Ei transporta rapid glutamatul din spațiul extracelular înăuntrul celulei. În leziuni cerebrale, aceștia pot lucra în sens invers, si glutamatul în exces se acumulează în afara celulelor. Acest proces determina ionii de calciu să pătrundă masiv în celule prin intermediul canalelor care aparțin receptorilor NMDA. Creșterea concentrației calciului intracelular duce la apoptoza neuronului, procesul fiind numit excitotoxicitate. Mecanismele morții celulare sunt: Excitotoxicitatea cauzată de glutamat apare în timpul cascadei ischemice cerebrale, fiind asociată cu accidentul vascular cerebral, și unele boli, precum scleroza amiotrofică, latirismul
Acid glutamic () [Corola-website/Science/326873_a_328202]
-
epoca bronzului, dar ea nu are nici o legătură cu așezarea din 1280 a sașilor. Numele pare a fi de origine slavă, de la "sol" (cuvântul slav pentru "sare"), și a fost atestat în 1311 drept "Salchelk". Între 1316 - 1322, Șeica Mică aparținea abației de Igriș ("Egrescher"), iar în 1318 Carol Robert de Anjou menționa într-un act, scutirea localnicilor din Mediaș, Șeica Mică și Șeica Mare de serviciul militar și de cheltuielile cu privire la găzduirea regelui dar nu și de plata impozitului anual
Biserica fortificată din Șeica Mică () [Corola-website/Science/326888_a_328217]
-
formarea regatului Indo-Grec, sub conducerea urmașilor lui Euthydemus și a regatului Greco-Bactrian condus de dinastia lui Eucratides. Regele Parției, Mithridates I, înfrânge Bactria, recuperând Tapuria și Traxiane. Triburile Yuezhi înfrânte și împinse de nomazii Xiongnu, au invadat și ocupat teritoriul (aparținând Parției și Bactriei) aflat la nord de Oxus. Sciții sunt alungați la sud de Oxus unde jefuiesc muribundul regat bactrian, ajungând într-un final în nordul Indiei, unde vor fi cunoscuți ca indo-sciți. Distrugerea regatului Greco-Bactrian este atribuită tot triburilor
Regatul Greco-Bactrian () [Corola-website/Science/326887_a_328216]
-
litice romane și un frumos bust antic, elemente care conferă lăcașului o înfățișare stranie și neașteptată. Prin dispoziția planimetrică și sistemul de boltire al altarului, edificiul se înscrie în sfera arhitecturii romane; portalul vestic, cu arc frânt și trei retrageri, aparține însă stilului gotic. Așadar, aspectul actual este rezultatul numeroaselor transformări pe care le-a suferit lăcașul de-a lungul timpului. Astfel, la scurt timp după terminarea construcției, se presupune că a fost deschisă o nouă intrare, pe latura de vest
Biserica de zid Sfântul Gheorghe din Sânpetru () [Corola-website/Science/326892_a_328221]
-
din Unciuc și din Săcel. La o concluzie similară privind vechimea lăcașului au condus și rezultatele săpăturilor arheologice din 1975 și 1979; unul din cele două morminte interioare dezvelite cu acel prilej - alte șase au fost descoperite la exteriorul edificiului - aparținea cu siguranță unei persoane impicate în actul ctitoricesc. În privința decorației interioare și exterioare decapările efectuate în anii 1973 și 1979 au permis relevarea unor fragmente de pictură, încadrabile stilistic și cronologic în două etape de execuție distincte. Primei etape îi
Biserica de zid Sfântul Gheorghe din Sânpetru () [Corola-website/Science/326892_a_328221]
-
cu siguranță unei persoane impicate în actul ctitoricesc. În privința decorației interioare și exterioare decapările efectuate în anii 1973 și 1979 au permis relevarea unor fragmente de pictură, încadrabile stilistic și cronologic în două etape de execuție distincte. Primei etape îi aparțin fragmentele murale descoperite în altar, încadrate cronologic între sfârșitul sec al XIV-lea și începutul celui următor. Diferit, scenele reproduse pe pereții interiori ai navei indică sfârșitul secolului al XVIII-lea ca timp al execuției. Fragmente picturale au fost sesizate
Biserica de zid Sfântul Gheorghe din Sânpetru () [Corola-website/Science/326892_a_328221]
-
locuri fortificate fără a le mai ataca. Trupele bizantine ale lui Alexios Comnen au intrat în contact cu invadatorii normanzi în împrejurimile Joanninei, care fuseseră deja devastate. După tatonări strategice (care denotă capacitățile militare ale ambilor comandanți militari), victoria a aparținut normanzilor, care au administrat o nouă înfrângere bizantinilor la Arta, imediat după aceea. Prestigiul bizantin în regiune a avut mult de suferit în urma acestor evoluții, drept pentru care chiar și Ohrida, sediul arhiepiscopatului de Bulgaria s-a predat lui Boemund
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]