23,518 matches
-
de-al doilea război mondial, în anul 1942, ca o măsură de prevenire a încetării funcționării podului ca urmare a avarierii motoarelor de către inamic, a fost instalat un al treilea motor, de 150 CP, construit de Vickers Armstrong Ltd. în atelierele Elswick din Newcastle upon Tyne. A fost echipat cu un volant de 2,7 m în diametru, cântărea 9 tone și funcționa la o viteză de 30 rpm. Motorul nu a mai fost de folos după ce sistemul a fost modernizat
Tower Bridge () [Corola-website/Science/320874_a_322203]
-
de faptul că remiza de locomotive era proiectată pe o soluție nouă, cu acoperișul din plăci subțiri autoportante de formă hiperbolică, soluție similară cu cea din proiectul său de diplomă. În componența sa, depoul de locomotivă avea remiză de locomotive, ateliere, placă turnantă etc. Aici a experimentat și a folosit cu succes un produs nou pentru hidroizolații de acoperiș pe bază de bitum și hidroxid de calciu, numit irazbit. ENERGO-CONSTRUCȚIA Studii de teren pentru amplasarea CET Paroșeni și Centrala Diesel Electrică
Nicolae Mănescu () [Corola-website/Science/320906_a_322235]
-
cinci generatoare cu o capacitate de 7,75MW. Din anul 1916 și până când a fost dezactivată în anul 1921, a primit vapori de la noile cazane instalate în clădirea actuală de joasă presiune fiind dezactivată,demontată și folosită ca depozite și ateliere de lucru începând de la acea dată și până în anul 1938, moment în care a fost demolată pentru a se construii clădirea pentru cazanele de mare presiune. Instalațiile de joasă presiune au început să fie construite în anul 1914 și au
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
complexului. Interiorul ei adăpostea trei mari cazane de înaltă preiune, marca Babcock & Wilcox, care au început să funcționeze în anul 1941. Odată cu distrugerea primitivei Centrale Tejo și cu instalarea clădirilor pentru cazanele de înaltă presiune, a fost necesar spațiu pentru ateliere și depozite. CRGE a cumpărat terenuri adiacente situate în partea de est a complexului,unde era vechea rafinărie de zahăr Senna Sugar Estates, Ltd. proprietatea "Companhia de Açúcar de Moçambique" (Companiei de Zahăr din Mozambic). A fost deasemenea necesară crearea
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
lucrat toată ziua și toată noaptea, au fost distribuiți pe mai mult de patruzeci și cinci de funcții diferite. Aceste funcții au variat de la descărcători de cărbune, până la cei mai specializați tehnicieni și ingineri, lucrând în sala de cazane, în ateliere de tâmplărie și în fierărie, etc. Cele mai grele lucrări, erau cele care implicau arderea cărbunelui, fie în sala pentru cazane fie în sala cenușarelor, făcând ca muncitorii să îndure temperaturi extrem de ridicate din cauza arderii cărbunelui în interiorul cazanelor, apoi praful
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
dată de Pavel Șușară, susținând că statuia este, din cap până-n picioare, Caragiale, fiind concepută de la început pentru al reprezenta pe marele dramaturg și că el însuși a lucrat la statuie, înainte de intrarea la facultate, fiind ucenic, pe atunci, în atelierul lui Baraschi. Și o mărturie a sculptorului Nicu Enea contrazice această versiune: "„În anul 1952, la o sută de ani de la nașterea lui Caragiale, Ministerul Culturii a comandat un monument de 3 metri lui Baraschi. Lucrarea a așteptat aproape o
Statuia lui I. L. Caragiale din București () [Corola-website/Science/320963_a_322292]
-
dar care asigurau condițiile necesare pentru alimentarea grupurilor generatoare existente. Odată construită și făcută pe deplin operațională clădirea de Joasă Presiune, în anul 1921, vechea Centrală Tejo a fost dezactivată și dezmembrată făcând ca acolo să existe o serie de ateliere și depozite. Câțiva ani mai târziu, cu nevoia de a construi o nouă clădire pentru cazanele de Înaltă Presiune, această veche centrală, a fost demolată în anul 1938, din care nu a rămas nici o urmă din ea. Necesitatea de a
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
în înaltă presiune ceea ce a implicat și construirea unuei noi clădiri. Locul stabilit pentru această nouă clădire a fost proiectat în zona unde se situa primitiva Centrală Tejo, care deși,înainte să se efectueze demolarea, a fost un set de ateliere și magazii, obliga garantarea unui nou local pentru adăpostirea acestor funcți suplimentare dar esențiale pentru funcționarea Centralei. În acest scop, au fost cumpărate terenurile și clădirile de la fosta rafinărie de zahăr Senna Sugar Estates, Ltd., deținută de Companhia de Açúcar
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
Chapelle scrie "Traité de la construction théorique et pratique du scaphandre ou du bateau de l'homme" în care apare menționat pentru prima dată termenul scafandru. 1776: aplicând invenția lui Smeaton, John Wilkinson realizează prima suflantă pe care o instalează în atelierul său din Wilby, Anglia. Acesta a fost primul prototip al tuturor compresoarelor mecanice. 1829: frații John și Charles Dean din Whitsthble, Anglia realizează un echipament greu alcătuit dintr-o cască din cupru și un costum larg confecționat din gutapercă. Într-
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
ul (din franceză "photo-modèle") sau modelul este o persoană care pozează ca model fotografic. De obicei fotomodelele își expun propriul corp în scopuri de reclamă sau în cadrul unor licitații. Manechinul este o persoană angajată de un atelier de croitorie, de o casă (agenție) de modă etc. pentru a îmbracă diverse obiecte vestimentare, cu scopul de a le prezenta publicului. În trecut, fiicele clienților înstăriți prezentau creațiile unor croitori sau creatori de modă prin intermediul unor fotografii publicate în
Fotomodel () [Corola-website/Science/315440_a_316769]
-
misterelor medievale. Ritmul contururilor franțe și dinamica hașurii de tip xilografic se aplică personajelor - destul de stranii că profil - suspendate într-o secvență a intrigii. Ceremonia catalana frusta, sacru-carnavalescă o locuiește încă pe artistă. Dar în colțul cel mai intim al atelierului ei, Ana Ruxandra Ilfoveanu ține un jurnal al unei altfel de călătorii. Artista a început o lucrare de „enluminare“ a memoriei familiei de artiști Ilfoveanu, având ca pretext caligrafierea jurnalului Ninei Berberova. Ana Ruxandra oferă, grafiate în penița, ornate cu
Ana Ruxandra Ilfoveanu () [Corola-website/Science/317283_a_318612]
-
1945 la Hohenruppersdorf, nord-est de Viena, atunci când Regimentul 2 care de luptă a respins un contraatac german format din elemente ale diviziilor 3 Panzer, 25 și 26 SS. 21 de tancuri R-2 au fost transformate în vânători de tancuri la Atelierele Leonida între luna iulie a anului 1943 și luna iulie a anului 1944. Denumirea oficială a acestor autotunuri era TACAM R-2 (Tun Anticar pe Afet Mobil R-2).
Panzer 35(t) () [Corola-website/Science/317368_a_318697]
-
secolului al XIX-lea, 69% dintre evreii din localitate să fi absolvit o școală. Inițial învățământul se făcea în limba maghiară, dar din anul 1926 s-a renunțat la folosirea acesteia. În perioada interbelică, evreii se ocupau cu activitatea comercială (ateliere de croitorie, fabrici de lumânări, fabrici de cărămidă, edituri) sau aveau profesii liberale (bancheri, avocați, medici). Dacă în 1919 erau 8.959 evrei în Satu Mare, în 1935 numărul lor crescuse la 12.000 evrei, pentru ca în 1941 să devină de
Templul Mare din Satu Mare () [Corola-website/Science/317412_a_318741]
-
memorială cu inscripția „Augusto Imperante Francisco I. exstructum 1810”. Suma alocată construcției s-a dovedit a fi insuficientă, pentru că această sumă era de ajuns doar să se construiască furnalul, hala furnalului și aducțiunile de apă. Pentru asta Mätz Sámuel, proprietarul atelierelor de fierărit împreună cu Asztalos József, maistrul dulgher au întocmit proiecte noi de investiții care cuprindeau și construirea unei locuințe maistrului topitor. Proiectele noi au fost aprobate în anul 1808 și cuprind următoarele: Și această sumă s-a dovedit a fi
Furnalul din Govăjdia () [Corola-website/Science/317435_a_318764]
-
de 1380,7 tone de fontă, furnalul a fost oprit pe de o parte deoarece creuzetul furnalului avea uzuri pronunțate și pe de altă parte pentru că s-a adunat o cantitate de fontă suficientă pentru câteva luni de prelucrare în atelierele de afânare. După rezidirea creuzetului furnalului, furnalul a fost pus din nou în funcțiune în anul 1814, a funcționat timp de șapte ani până în 1821, în funcție de disponibilitatea mangalului furnalul a funcționat alternativ cu furnalul de la Toplița. Lipsa de mangal într-
Furnalul din Govăjdia () [Corola-website/Science/317435_a_318764]
-
vânt inferioare față de fundul creuzetului: 47cm - Suprafața gurilor de vânt 16cm² fiecare Pentru lucrările enumerate s-au cheltuit 40529 forinți, 51 creițari, iar furnalul a fost pornit din nou pe 25 Noiembrie 1838. Îmbunătățirile implementate și renovarea furnalului de către proprietarul atelierelor de fierărit, s-au dovedit a fi benefice astfel cheltuielile de exploatare au scăzut de la 63,3 creițari la 55,5 creițari, dar din cauza lipsei de mangal furnalul a funcționat doar 7 luni astfel furnalul a fost oprit la sfârșitul
Furnalul din Govăjdia () [Corola-website/Science/317435_a_318764]
-
462Kg. Tezauriatul dispune Administrației sub dispoziția nr. 6962 scrisă în limba maghiară din 22 Iulie 1848 unirea legală a Ungariei cu Transilvania, și ordonă ca să se folosească în exclusivitate limba maghiară. În 9 August 1848, Administrația transmițând legea către conducerea atelierelor de fierărit tot în limba maghiară sub nr. 1513, totodată se așteaptă ca cei de la conducere să nu întâmpine probleme lingvistice. Printre documentele Govăjdiei începând din anul 1782, în majoritate documentele erau transmise în mare parte pe limba germană, mai
Furnalul din Govăjdia () [Corola-website/Science/317435_a_318764]
-
de public și de critici. Părinții lui , născut la Paris în ziua de 29 septembrie 1703, au fost Nicolas Boucher - pictor la academia Saint-Luc și proiectant de modele pentru broderii - și Elisabeth Lemesle. În anul 1720 începe să lucreze în atelierul lui François Lemoine (1688-1737), personalitate proeminentă a școlii franceze de pictură a acelor timpuri. Pe 28 august 1723, artistul, în vârstă de numai douăzeci de ani, obține premiul întâi al Academiei de Pictură și Sculptură din Paris, dar - din motive
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
prestigioasă categorie. În același an conducerea și administrarea manufacturilor de postavuri din Beauvais este preluată de pictorul Jean-Baptiste Oudry (1686-1755). La propunerea acestuia, Boucher va picta mai multe proiecte de tapiserii și "goblenuri" cu scene variate. Între anii 1735-1745, la atelierele din Beauvais, se vor realiza trei cicluri după proiectele artistului: unul intitulat "Jocuri italiene", cel de-al doilea este bazat pe modele chinezești, iar cel de-al treilea inspirat din legende privind personajul mitologic, "Psyché". Aceste țesături se numără printre
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
două proiecte mari pentru "goblenuri" ("Răsăritul soarelui" și "Apusul soarelui") și decorarea plafonului cabinetului Consiliului de Administrație. Apoi îi încredințează decorarea apartamentelor sale de la Bellevue și Crécy. Tot datorită ei, Boucher este numit în anul 1755 director artistic al celebrelor ateliere de țesături pariziene "Gobelins" (de unde provine numele renumitelor tapiserii). În același timp desenează multe motive ornamentale pe bibelouri de porțelan neemailate, produse de manufacturile de la Sèvres. Începând din anul 1759, comentariile criticilor devin mai aspre. Cele mai înverșunate atacuri provin
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
pictura. La 3 noiembrie 1855 sosește în capitala Franței, fără a bănui că nu se va mai întoarce niciodată în Statele Unite. Whistler descoperă entuziast lumea artistică din Paris. Aici frecventează Școala Imperială de Desen și, în 1856, se înscrie la atelierul pictorului Charles Gleyre. Câștigă ceva bani executînd la comandă copii ale unor capodopere din Louvre, unde are prilejul de a admira lucrările pictorului său preferat, Velázquez. Artistul călătorește mult. În Londra vizitează exponatele din "National Gallery", în Manchester are posibilitatea
James Abbott McNeill Whistler () [Corola-website/Science/317512_a_318841]
-
influență asupra picturii sale. ""La pian"" este prima operă importantă a lui Whistler. Artistul propune tabloul spre expunere la Salon, în 1859, dar juriul îl consideră "prea original" și îl respinge. Prietenul lui Whistler, pictorul François Bonvin, expune lucrarea în atelierul său din Paris, unde Courbet are ocazia să o vadă. Maestrul realismului îl felicită pe artistul american pentru debutul său reușit în pictură. În 1862, Whistler expune o serie de stampe la galeria de artă Martinet din Paris, tema lucrărilor
James Abbott McNeill Whistler () [Corola-website/Science/317512_a_318841]
-
și ospătăria - bucătăreasă. Tatăl lemnar, profesie pe care o mînuia excelent, putea face orice, începînd cu un scăunel mic și terminînd cu o casă aranjată bine cu uși și ferestre confecționate de el personal. Era un om erudit, citit. În atelierul său ținea o bibliotecă nu prea mare. Pentru Valentina se stăruia să aducă articole publicate prin ziare și reviste referitoare la artă, actori, pictură. El îi era sprijin în toate încercările sale de a-și forma personalitatea. În 1970, o
Valentina Cazacu () [Corola-website/Science/317489_a_318818]
-
Un atelier monetar roman era un atelier unde erau fabricate monede romane, în Roma antică. Sub Republica Romană, prima oficină de producere a monedelor apare în anul 290 î.Hr., pe Capitoliul din Roma, în Templul Iunonei Moneta (literal, "„Iunona care avertizează”"), de unde
Atelier monetar roman () [Corola-website/Science/321826_a_323155]
-
Un atelier monetar roman era un atelier unde erau fabricate monede romane, în Roma antică. Sub Republica Romană, prima oficină de producere a monedelor apare în anul 290 î.Hr., pe Capitoliul din Roma, în Templul Iunonei Moneta (literal, "„Iunona care avertizează”"), de unde derivă, de altfel, cuvântul "monedă
Atelier monetar roman () [Corola-website/Science/321826_a_323155]