23,159 matches
-
Ploieștilor". Pentru meritele sale, Ion Șt. Baicu a primit distincții, precum următoarele, păstrate în arhiva personală a beneficiarului: 1. "Mișcarea muncitorească și legislația muncii în România. 1864-1944", București, Editura Științifică, 1972 (coautor, capitolul II vizând anii 1918-1921, rezumatul tezei de doctorat, 50 din totalul de 300 pagini cu date inedite din arhive). 2. "Prahova - tradiții de luptă și înfăptuiri", Ploiești, “Întreprinderea Poligrafică”, 1974 (coautor, 30 din totalul de 180 pagini de istorie locală). 3. "Izvoare istorice prahovene. 1918-1928", culegere de documente
Ion Ștefan Baicu () [Corola-website/Science/320613_a_321942]
-
Magdalen College" de Oxford, absolvind în 1959. În anii 1964 și 1965 a studiat la Sorbonne și a fost profesor în același timp, de limba engleză la prestigiosul "Lycée Louis-le-Grand" („Liceu Ludovic cel Mare”) din Paris. În 1971 a luat doctoratul cu teza intitulată "Balzac and the Visual Arts" („Balzac și artele vizuale”) la Universitatea Oxford (DPhil). Între 1969-89 a fost profesor al Universității de Londra, iar din 1989 a devenit Fellow invitat la "Wolfson College" de Cambridge. S-a născut
Donald Adamson () [Corola-website/Science/320621_a_321950]
-
și inteligență. Ca urmare devine bursier la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Atena între anii 1927-1928 și al Facultății de Filosofie din München între anii 1928-1930. De asemenea urmează cursuri la Tübingen, Leipzig și Breslau, între 1930-1932, ca parte a doctoratului pe care îl susține cu mult succes în 1934 la Cernăuți. În această perioadă, la 1 septembrie 1929, este hirotonit diacon. Fiind celibatar acest gest însemna angajarea către monahism. La 23 noiembrie 1934 diaconul este hirotonit preot de către mitropolitul Nicolae
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]
-
cursuri post-universitare în organizarea și conducerea administrației publice, precum și cursuri de limbi straine. Acestora li se adaugă stagiile de specializare la Colegiul Europei (Bruges, Belgia) și la Institutul European de Administrație Publică (Maastricht, Olanda) din anii 1992-1993. Susține teza de doctorat în 1975, sub îndrumarea profesorilor Ioan Ceterchi și Ion Vântu. În 1992 este confirmat în calitate de profesor universitar în specializarea Drept administrativ și Știința administrației, iar în 2001 conducător de doctorat în Drept și Științe Administrative. În prefața lucrării "Democrația Constituțională
Ioan Alexandru (jurist) () [Corola-website/Science/320648_a_321977]
-
Administrație Publică (Maastricht, Olanda) din anii 1992-1993. Susține teza de doctorat în 1975, sub îndrumarea profesorilor Ioan Ceterchi și Ion Vântu. În 1992 este confirmat în calitate de profesor universitar în specializarea Drept administrativ și Știința administrației, iar în 2001 conducător de doctorat în Drept și Științe Administrative. În prefața lucrării "Democrația Constituțională utopie și/sau realitate," Alexandru Surdu, vicepreședinte al Academiei Române, arată că aceasta este: - O carte unică în peisajul doctrinei filosofico-juridice din țara noastră și sunt convins că va lansa un
Ioan Alexandru (jurist) () [Corola-website/Science/320648_a_321977]
-
n. 1929, Iași, România - d. 29 iunie 2015, Boulogne-Billancourt) a fost un fizician româno-francez, membru al Academiei Franceze de Știință, șef de cercetare al CNRS și profesor la Institutul Politehnic ("l'E'cole Polytechnique") din Paris. Cercetătorul și-a dat doctoratul în știință în 1951 la École Polytechnique din Paris, după care a făcut studii postdoctorale timp de un an de zile în cercetare la Universitatea din Liverpool din Regatul Unit. A continuat studiile postdoctorale la Universitatea Harvard, în SUA, în
Ionel Solomon () [Corola-website/Science/321519_a_322848]
-
mutat în Egipt unde a predat limba engleză timp de un an și unde a devenit interesat de cultura arabă și politica Orientului Mijlociu. Miéville și-a luat diploma în antropologie socială la universitatea Cambridge în 1994, iar masteratul și doctoratul în relații internaționale de la London School of Economics în 2001. Lucrarea sa de doctorat, publicată sub titlul "Între drepturi egale: o teorie marxistă a dreptului internațional", a fost publicată în Marea Britanie în 2005 la edituda Brill, în seria "Materialism Istoric
China Miéville () [Corola-website/Science/321530_a_322859]
-
a devenit interesat de cultura arabă și politica Orientului Mijlociu. Miéville și-a luat diploma în antropologie socială la universitatea Cambridge în 1994, iar masteratul și doctoratul în relații internaționale de la London School of Economics în 2001. Lucrarea sa de doctorat, publicată sub titlul "Între drepturi egale: o teorie marxistă a dreptului internațional", a fost publicată în Marea Britanie în 2005 la edituda Brill, în seria "Materialism Istoric", iar în Statele Unite în 2006 la editura "Haymarket Books". Miéville a declarat că speră
China Miéville () [Corola-website/Science/321530_a_322859]
-
ca "redactor documentarist" urmând ca trei ani mai târziu - în 1967 - să fie angajat (prin concurs) la Institutul de Istorie și Teorie Literară "George Călinescu" ca cercetător științific unde rămâne până la pensionare în 1982. În 1973 își suține lucrarea de doctorat în filologie cu teza "Ion Minulescu și conștiința simbolismului românesc". Prieten de o viață cu Gheorghe Bulgăr și mai târziu - până la moarte - cu dramaturgul Dan Tărchilă. Este prezent în: Ion Minulescu, Tudor Arghezi, V. Demetrius, Ion Caraion. Rainer Maria Rilke
Emil Manu () [Corola-website/Science/321565_a_322894]
-
să culturală din perioada liceului se datoreaza eminenților profesori Constantă și Mihai Tomoiagă în casa cărora a locuit împreună cu filosoful Radu Tomoiagă autor al primului dicționar filosofic după război. La liceu au predat diferite științe, o generatie de profesori cu doctorate în străinătate, D-na și D-nul Ivasiuc, D-nul Țânco, D-șoarele Berinde și Chindriș care au alimentat Maramureșul cu viitoare personalități. În liceu s-a bucurat de prietenia lui Leonida Neamțu, Alexandru Ivasiuc, Alexandru Berinde ș.a. Se pt, de
Petru Codrea () [Corola-website/Science/321686_a_323015]
-
lui Tudor Vornicu, Romeo Brădeanu și prof.dr.Victor Crăciun, am început o muncă de modernizare și diversificare a programelor tv, de dotare cu o noua tehnică de înregistrare pe banda de 2 țoli. Este și anul în care, intrând la doctorat, a trebuit să depun eforturi de pregătire și colaborare cu o serie de politologi: prof.univ.dr.Ion Babici, Traian Caraciuc, Ilie Seftiuc. Pentru a îndeplini toate condițiile doctorandului, conducătorul prof.univ.dr.Traian Caraciuc m-a antrenat în realizarea lucrării colective: “Probleme internaționale
Petru Codrea () [Corola-website/Science/321686_a_323015]
-
din Moldova: șef al Laboratorului Antichitate și Evul Mediu (Tracologie) (1990-2003); Complexul muzeal „Orheiul Vechi”: secretar științific (1993-2003). este primul arheolog din Republica Moldova care a obținut titlul de doctor în științe. În anul 1960 Ion Hîncu a susținut teza de doctorat: „Producția ceramicii rurale din Moldova în sec. VI-XVII”, în cadrul catedrei de arheologie a Universității de Stat „Mihail Lomonosov” din Moscova, sub îndrumarea lui Gh. B. Fedorov. În condițiile aspre ale regimului totalitar comunist, Ion Hîncu, a fost singurul cercetător
Ion Hîncu () [Corola-website/Science/321748_a_323077]
-
avantajele utilizării magneților permanenți. A predat cursurile: Universitatea Politehnica București: Mașini electrice speciale, Traductoare electrice, Circuite magnetice cu magneți permanenți; Universitatea Valahia din Târgoviște: Tehnologia mașinilor și aparatelor electrice, Strategia economică a inovării tehnologice, Managementul proiectelor. Este conducător științific de doctorate la Universitatea Politehnica București și la Universitatea Valahia din Târgoviște. În numele Camerei de Comerț și Industrie, Patronatului Român din Cercetare și Proiectare și a altor instituții a desfășuarat o susținută activitate de promovare a domeniilor: Transferul tehnologic al rezultatelor rezultatelor
Nicolae Vasile () [Corola-website/Science/320769_a_322098]
-
anii 1924 și 1926, apoi profesor secundar la Slatina (1927-1930) și Iași (1930-1936). A devenit profesor universitar la Facultatea de litere din Cluj în anul 1936, unde a activat până în anul morții 1952. Între anii 1930 și 1934, în vederea pregărtirii doctoratului, audiază la Paris cursurile lui D. Mornet, F. Baldensperger, P. Hazard, M. Roques și A. Mirambel, orientându-se spre studii de literatură comparată și activează ca lector de limba română la Universitatea Sorbona și la „Școala de limbi orientale”. Publică
Dumitru Popovici (critic literar) () [Corola-website/Science/320850_a_322179]
-
românească în anul 1929. A fost unul dintre membri fondatori ai revistei "Atheneum" din Iași în anul 1935, iar între anii 1935 și 1936 este la conducerea revistei. Debutul editorial are loc în anul 1935 când își publică teza de doctorat, "Ideologia literară a lui I. Heliade Rădulescu", urmată și întregită în același an de studiul "Santa cetate". A întemeiat și condus, între anii 1942 și 1948, în timpul refugiului, revista "Studii literare" la Sibiu, oraș unde a ținut cursuri de istoria
Dumitru Popovici (critic literar) () [Corola-website/Science/320850_a_322179]
-
care, după cum spunea, aveau "extraordinara" proprietate de a da naștere unor obiecte cu volum egal cu zero. 1790 - Se naște în Schulpforta, Saxonia. 1809 - Student la Universitatea din Leipzing. 1813 - Pleacă la Göttingen. Studiază cu Gauss. 1815 - Termină teza de doctorat despre ocultația stelelor fixe. 1816 - Obține, la Leipzig, un post de profesor de astronomie. 1818-1821 - Lucrează la observatorul din Leipzig. 1820 - Se însoară cu Dorothea Rothe. 1821 - Se naște fiul său, August Theodor. 1822 - Se naște fiica sa, Emilie. 1825
August Ferdinand Möbius () [Corola-website/Science/320859_a_322188]
-
ales președinte al "Centromarca", o asociație italiană, post pe care l-a deținut până în anul 1988. În 2001 își începe mandatul de patru ani la președinția "Assonime", o asociație italiană a Societăților Comerciale pe Acțiuni. În același an a primit Doctoratul Onorific în Managementul de Inginerie de la Politehnica din Milano. De atunci, el a primit diverse premii și recunoașteri: în 2003, la doi ani după ce Îndesit Company a preluat Hotpoint, un brand din Marea Britanie, a fost numit Comandat al Imperiului Britanic
Vittorio Merloni () [Corola-website/Science/320885_a_322214]
-
cricuri fără demontare, a acoperișului halei, demolarea prin pușcare a unui coș de fum și a unor fundații grele de mașini, lucrări de instalații. Trustul de construcții montaje energetice (TCME)(septembrie 1959-iunie 1962) A pregătit în fază înaintată teza de doctorat (conducător științific prof.dr.ing.A.Diaconu) dar, după prezentarea lucrărilor și absolvirea examenelor respective, a renunțat. A fost membru sau președinte în diverse organisme naționale și internaționale: Comisia mixtă româno-iugoslavă pentru SHEN Porțile de Fier, Comisia mixtă româno- bulgară pentru eficiența
Nicolae Mănescu () [Corola-website/Science/320906_a_322235]
-
de box, după care, după ce familia s-a mutat dincolo de Golf, la Berkeley, a practicat baschetul la Liceul Berkeley (Berkeley, California). După ce a absolvit facultatea de chimie de la Universitatea California, Berkeley, și-a continuat studiile acolo și a primit un doctorat în chimie fizică în mai 1938. A fost numit imediat instructor la catedra de chimie, și a devenit asistent universitar în 1941. Împreună cu colegul său, Martin Kamen, doctor de la Universitatea Chicago și cercetător în chimie și fizică nucleară și lucrând
Sam Ruben () [Corola-website/Science/320913_a_322242]
-
la laboratorul DuPont Experimental Station, de lângă Wilmington, Delaware, unde se făceau cercetări în domeniul polimerilor. Carothers a fost un chimist strălucit care, pe lângă dezvoltarea nailonului, a pus și bazele studiilor ce au dus la inventarea neoprenului. După ce și-a luat doctoratul, a predat la mai multe universități înainte de a fi angajat de DuPont pentru cercetări fundamentale. S-a căsătorit cu Helen Sweetman la 21 februarie 1936. Carothers suferea de depresie din tinerețe. În ciuda succesului cu nailonul, se simțea neîmplinit și lipsit
Wallace CarOther () [Corola-website/Science/320915_a_322244]
-
Litman) Ghelerter, conducător al mișcării socialiste din România și medic, ctitor de spitale la Iași și București. A urmat în orașul natal Conservatorul de Artă Dramatică, fiind elevul poetului și profesorului Mihai Codreanu, și Facultatea de Drept. Și-a luat doctoratul în drept la Paris. Apoi, timp de un deceniu, a practicat avocatura și ziaristica. A fost secretar de redacție la ziarul "Le Moment" din București și secretar al avocatului și scriitorului Demostene Botez. Primul contact cu lumea teatrului îl are
Moni Ghelerter () [Corola-website/Science/320937_a_322266]
-
mai târziu. și-a făcut studiile liceale la Halle (Germania). După un stagiu militar în țară, a urmat Academia Silvică din Tharandt (fondată de Heinrich Cotta in 1811) pe care a absolvit-o în anul 1887 cu o teza de doctorat. In primii ani a lucrat ca șef de ocol la Râșca și ca atașat al Circumscripției Sinaia-București. Impreună cu Theodor Pietraru a fondat Școala Superioară de Silvicultură de la Brănești (1894). In anul 1895 a fost atașat al Convenției Forestiere de la
Paul Grunau () [Corola-website/Science/320950_a_322279]
-
datorită intervenției fostului cancelar german Willy Brandt, care a convins autoritățile să-l expulzeze pe Đinđić în Germania în loc să-l închidă în Iugoslavia. El și-a continuat studiile cu profesorul Jürgen Habermas la Frankfurt. În Germania, Đinđić a obținut un doctorat în filosofie la Universitatea Konstanz în 1979 și a învățat foarte bine limba germană. În 1989, Đinđić a revenit în RSF Iugoslavia și a devenit cadru didactic la Universitatea Novi Sad, iar la 11 decembrie 1989, împreună cu alți intelectuali și
Zoran Đinđić () [Corola-website/Science/320945_a_322274]
-
finalul celui de al Doilea Război Balcanic. Tatăl său era Georgios Karamanlis, un profesor care a luptat în Conflictul Grec pentru Macedonia, în 1904-1908. După ce și-a petrecut copilăria în Macedonia, s-a dus la Atena pentru a-și susține doctoratul în drept. A practicat dreptul în Serres, a intrat în politică în Partidul Poporului și a fost ales membru al Parlamentului pentru prima dată la vârsta de 28 de ani, la alegerile legislative din 1936. Datorită problemelor de sănătate, Karamanlis
Konstantinos Karamanlis () [Corola-website/Science/320938_a_322267]
-
Drept din București. Între 1955-1959 Institutul de Arte Plastice Nicole Grigorescu din București, unde i-a avut profesori pe Simion Iuca , (gravura), George Oprescu, Eugen Schileru, Ionel Jianu, (istoria artei) și Gheorghe Ghițescu, anatomie și antropologie artistică. În 1978 obține Doctoratul în Istoria Artei la Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie, specialitatea Istoria artei, coordonator științific,Virgil Vătășianu. Ca artist plastic s-a dedicat în special tehnicilor desenului și acuarelei, realizând portrete, peisaje, flori și interioare. Este membră a Uniunii
Beatrice Bednarik () [Corola-website/Science/315315_a_316644]