24,150 matches
-
de lemn solid, cred că era stejar, cu încheieturile ferecate în colțari de fier, închis cu două lacăte sigure. Obiectul nu avea nici un nume, nu-i spuneam în nici un fel, dar credeam că este "lada de zestre". Mulți ani am dormit pe această ladă, toți anii studenției; nu mă deranja deloc duritatea suprafeței peste care o pătură groasă închipuia o saltea. Nu știam ce conține, ce ascunde această ladă; mă gândeam, desigur, la acest "tezaur" misterios, dar adormeam atât de repede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de februarie... Cam tristă zăpadă, ca orice nu este la timpul potrivit. Căutam urmele unor pași pe suprafața albă. Nu mai trecuse, probabil, nici un om până acum, la ora zece. Sâmbăta, lumea este mai mult în casă și copiii încă dorm. Se vedea pe zăpadă doar caligrafia unor labe de păsări, abia schițate. Nimeni și liniște, aproape nefirească această liniște. A trecut și un motan mare, negru, nu știu cu ce treabă. S-a uitat la mine cu ochii lui verzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
se întrebau din ce cauză îmi apar mie din când în când astfel de crize de idioție; plângeam, solidar cu copăcelul torturat. Datorită eseului lui Fowles, Copacul, mi-am închipuit lunga viață de copac muiat de ploi, clătinat de vânturi, dormind în picioare sau visând cu fruntea argintată de lună. Mi-am amintit de spusele unui cireș din Blaga, copac veșnic prădat de cireșe. Spunea cireșul: "Stelele deasupra mea, n-are cine mi le lua". Mi-am adus aminte de mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
să mă duc să o trezesc, încet, cu grijă, pe Regină, care urma să se pregătească pentru o plecare de două luni nu știu unde. Faimoasele bagaje așteptau de dimineață în mașină. Am intrat cu băgare de seamă, în vârful picioarelor. Regina dormea. Nu îndrăzneam încă să o deranjez, îi ascultam respirația, urmăream mișcările umărului care se ghicea sub plapuma ușoară. Nu mă vedea, eram în spatele ei. Știam că o să plece două luni și mă gândeam la minunata ei viață. îmi plăcea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a timpului. Se frământă, încep să-și etaleze fondul necrezut de mare de mofturi, "încasează câteva", indiferent de recomandările care combat agresivitatea față de ființele aflate la vârste mici, și se tot fâțâie, aducând un noroi consistent în casă. Refuză să doarmă după-amiaza, nu știu să joace decât "popa prostu"; să te ferească Dumnezeu de varianta copilului genialoid care, șahist avansat, te privește disprețuitor prin lentilele supradimensionate și îți trezește pofta de a te așeza la o masă, într-o tavernă. (Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
erau solide cu câteva decenii în urmă, când în lumea satului mai circula imboldul afectuos "nani" despre care filologii ne spun că vine direct din descântecele romane care îngânau la capul copilului un dulce "nenia". (Îl regăsim și în italiană: "...Dormi, dormi, nel mio seni, nina, nana, na".) Aceste naive îngânări poetice stau totuși la temelia sufletului copilului, care se construiește din dragostea mamei. O mulțime de cântece și obiceiuri care constituie microelementele sufletului îi lipsesc acestui nefericit copil nedorit. Cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
solide cu câteva decenii în urmă, când în lumea satului mai circula imboldul afectuos "nani" despre care filologii ne spun că vine direct din descântecele romane care îngânau la capul copilului un dulce "nenia". (Îl regăsim și în italiană: "...Dormi, dormi, nel mio seni, nina, nana, na".) Aceste naive îngânări poetice stau totuși la temelia sufletului copilului, care se construiește din dragostea mamei. O mulțime de cântece și obiceiuri care constituie microelementele sufletului îi lipsesc acestui nefericit copil nedorit. Cea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Sunt Victor, nu mă cunoști sau o faci pe nebunul?" Și m-a îmbrățișat posesiv. Era Victor deci acel domn cu înfățișare nepotrivită pentru un local de categoria "Rapidulețului". Victor, colegul meu de bancă din școala primară, liceu și facultate. Dormisem într-un pat, împărțisem foamea cu el o serie întreagă de ani, trecuserăm prin aceleași evenimente; eram, cumva, o identitate. Ne lega însă mai mult decât un trecut comun, o ciudată înclinație către vis, întrecându-ne într-un joc bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
că acolo sunt stafii; aceasta era dispoziția mea ca musafir al părintelui. Camere mari, mucegăite, închise cu lacăte duble; printre grilele obloanelor nu se zăreau decât câteva roze care aminteau că afară este o vreme însorită. Folosea o singură cameră, dormind pe o zdreanță de canapea veche, și avea acolo doua sau trei scaune desperecheate. Pe perete, o iconiță afumată, murdară, care mi se părea că îmi cere să o iau de acolo, să o eliberez. Camera, murdară, cum sunt pe lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
servea ca salon de reuniune a ofițerilor, cameră a hărților, a instrumentelor de navigație și a obiectelor de valoare. Secundul și alți ofițeri puteau avea cușete separate, minuscule, cu mobilier rudimentar, dacă dimensiunea navei le permitea. Echipajul locuia, mânca și dormea îngrămădit în spațiul mic, de la mijlocul vasului, făcut și mai mic de scările de acces pe punte și dedesubt, la magazii, de prezența tunurilor, a animalelor vii ținute pentru carne proaspătă (viței, capre, oi, găini), a armelor, a bagajelor și
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
cu sora și cu nepoțica lui în aceeași cameră, își adusese și o fată tânără, cu care trăia, se certau, se înjurau (se mai și băteau) și, firește, se împăcau... în aceeași cameră. Ba chiar, din când în când, mai dormeau la el în cameră, pe podele, și doi lucrători de la Arsenal, ajutoarele lui, toți bucureșteni „șmecheri”, pe care nu-i prea aveau la stomac gazdele noastre. În asemenea îmbulzeală nu e de mirare că tifosul exantematic a pătruns și în
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Siguranței erau desigur din timpul când am fost mobilizat pe front? - Cum, ai fost pe front?”, a ripostat mirat [285] Mihai Antonescu. Apoi, schimbând tonul, mi-a făgăduit că se va interesa de „cazul” meu, m-a sfătuit să nu dorm acasă vreo două zile și i-a dat dispoziții lui Bădăuță să vorbească cu generalul Tătăranu, sub-șeful Statului Major, până se întoarce el de la Predeal. Povestea demersurilor, a amânărilor acordate (întâi trei zile, apoi două săptămâni și în sfârșit câte
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
închisoare pentru o coțcărie măruntă, care ne înveselea serile, cântând ca pentru urs; într-o noapte a șters-o însă, fiindu-i dor de țigancă și de cei patru copii... Făcându-mi-se marele hatâr de a fi lăsat să dorm în cancelarie, aduceam în fiecare seară un pat din dormitor, dar odată cu el și nelipsiții [291] păduchi ai cazărmilor românești. Toate spălătoarele fiind înghețate, cu un simulacru de baie la o lună odată, cazarma colcăia de păduchi și până ce n-
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
dat noi alarma, nimeni nu s-a îngrijit de aceasta, căci doctorul regimentului se îngrijea de tuns „frezele” furierilor. Spre a scăpa de această josnică situație, câțiva dintre noi neam „descazarmat” cu de la noi putere: ieșeam seara prin gard și dormeam peste drum, unde închiriasem cămăruțe mobilate. La această mizerie fiziologică se adăuga și aceea morală inevitabilă vieții militare românești în actuala ei înfățișare și structură. Răutatea unora dintre ofițeri, mojicia în[n]ăscută a altora și a tuturor „majorilor”, copii
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
am vrut să ies cu ei la sapă Cu răutate m-au gonit. Aș vrea să sorb apa uitării, Să nu mai știu nici cine sunt, Să uit parfumul sărutării Și dragostea să n-o mai cânt. Aș vrea să dorm un veac de-arândul, Să uit de toți ce m-au știut, Să nu-mi mai pot întoarce gândul La câte-n lume am văzut. Aș vrea să fiu cel de-altădată, Cu-aceleași doruri și avânt, Să cred în fiecare
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
inclusiv profesorii, câte 2 kilometri de porumb culcat de furtună. Am stat acolo până a dat înghețul, cu răni infectate la mâini și la picioare, privind orizontul printre cizmele vechililor locali și ale unuia care „lucra” la facultatea noastră. Nopțile dormeam înghesuiți în paturile de sus, căci la cele de jos ajungeau apa și noroiul. Ne încălzeam cu șliboviță la lumânări de seu și adormeam ca brutele pe cărțile cărate cu noi pentru lucrarea de diplomă. Dacă am fi fost cu
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
ficat! Salon de chirurgie, opt paturi. Tot timpul se deschide furtunos ușa. Femeile de serviciu își caută teul rătăcit, infirmierele caută ploști să le redistribuie altor bolnavi. De sub perfuzii, tresar corpuri cu diverse organe lipsă. Pacientele din stânga salonului nu mai dorm nici sub narcotice. Își rumegă gemând durerile, contemplând pânzele de păianjen din colțurile opuse ale tavanului. Se simt bine unele cu altele. Au nume, identitate, istorii personale, se asistă reciproc în funcție de cât de independente au devenit de tuburi și punguțe
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
mileniului I. În fața lor, între casă și șanț, domeniul nimănui: brusturii, urzicile și scaieții publici. O țară corcodușieră subminată de ideologia integrării. La capetele de sate, alte corturi negre pe lângă clădiri din cărămidă sau chirpici, nefinisate, fără geamuri. În corturi dorm oamenii, iar în clădiri, caii. E vară și e bine să simți glia sub coaste. Până la Podul Constanța i-am păcălit că zona Chitila cu hârtoapele, cișmelele, ulițele și adesea bojdeucile ei nu este în București și am ținut o
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
bărbat, chiar și când ți-a trecut mălaiul prin traistă. Puterea te face vizibil public, chiar dacă ești doar un figurant. Cine nu este pe „sticlă”, indiferent cum, nici nu există. În discursurile de campanie, candidații povestesc despre faptul că nu dorm noaptea de grija noastră și a interesului public. Noi îi alegem, îi angajăm și le plătim pe față: salariile, diurnele, drumurile „europene”, benzina cu care se deplasează să țină legătura cu „teritoriul”, telefoanele mobile, hotelurile și, pe dos, firmele care
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
cauză filosofia populară dominantă era: „Decât să muncim cu rost, mai bine puțin și prost”. În urma ei, conservatori cum ne-am aflat și încă ne mai aflăm, a rămas o mare de „victime” cărora „statul” le-a transmis mesajul: „Cetățene, dormi în pace!”. Rezultatul este acela că întrebarea „ce faci ca să-ți câștigi existența?” adresată adulților sănătoși, nu este de loc populară. În schimb, populară este întrebarea: „Cum faci rost de bani?”. Răspunsul standard este acela că nu ne lasă ăia
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
public, adică: fotbalul, politica, muzica „lejeră”, vedetele, spectacolul, banii. Unii știu că „spectaculos” poate deveni orice este bine mediatizat: Cristian Tabără mediatizează spectaculos cărți. Eugeinia Vodă mediatizează relativ spectaculos profesioniști din diferite domenii, e drept, la ore la care poporul doarme, legănat și obosit de reclame, politicieni, fotbal și vedete sexy. Probabil că starea actuală trebuie asimilată aceluiași sindrom adolescentin, ușor schizoid: de la elogiul comunist al muncii grele a macaragiilor, țesătoarelor și metalurgiștilor, am trecut la elogiul loisir-ului, al spectacolului
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
erau cedate. Veniseră la putere legionarii iar în noiembrie a avut loc cutremurul de pământ. În acel an ne aflam la Iași. Ședeam cu chirie pe Sfântul Atanasie când, într-o noapte, mama nea trezit ca să ne scoată din casă. Dormeam cum dorm copiii, adânc, așa că n-am simțit cutremurul. Am văzut doar chipurile mamei și Soltanei, fata din casă, mai albe decât cămășile lor de noapte. Amândouă ajunseseră în pragul ușii, silindu-se să ne scoată în brațe. Abia atunci
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Veniseră la putere legionarii iar în noiembrie a avut loc cutremurul de pământ. În acel an ne aflam la Iași. Ședeam cu chirie pe Sfântul Atanasie când, într-o noapte, mama nea trezit ca să ne scoată din casă. Dormeam cum dorm copiii, adânc, așa că n-am simțit cutremurul. Am văzut doar chipurile mamei și Soltanei, fata din casă, mai albe decât cămășile lor de noapte. Amândouă ajunseseră în pragul ușii, silindu-se să ne scoată în brațe. Abia atunci m-a
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
necosită încă, pe cărare, urcă un bărbat tânăr, în trecere pe la otava în care, năimiți, au intrat cu coasele câțiva flăcăi. Își limpezește fața devale, la pârâu. E învățătorul ce apoi se îndreaptă către școala în care, într-o cămăruță, dorm nevinovat trei prunci care supun la grele încercări inima părinților. Un rictus sceptic față de veleitățile feciorului mai mare, de care se simte totuși mândru, s-a așternut pe obrazul bărbatului. Mama doar, sfânta mamă, privește cu o uimire blândă la
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Dom’le, de juma’ de oră mă piș și nu mai termin !... Soția, care era medic, nu coresponda cu dânsul. În locuința lor ușa de trecere era blocată cu cărți. Ștefan Cuciureanu își continua boema în odaia în care mânca, dormea și se spăla într-un lighean. Tot acolo își pregătea cursurile pe care nu apuca să le țină în întregimea lor. Din cele douăzeci și nouă de prelegeri anunțate la început de an, preda vreo opt-nouă. La examene, pe studenți
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]