KorAP: Find »[drukola/base=fire & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...897 898 899 ...980 >

24,491 matches

Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831

Când pe pământ e marele amurg/ și când pe cer e ma rea-nmormântare". El, poetul, rămâne animatorul veacurilor, se identifică cu firea, cu începuturile ei, cu ideea de absolut: "Cât de pustie-i zarea fără EL/ Poetul început de Fire/ Pe marginea prăpastiei lăsat". ("Între Pustie și nemărginire"). Poetului îi stau în față lumina necreată, necuprinsul, nemărginirea, fulgerele care îl făuresc, pentru că "fără capăt este începutul": "Mă clatină un frasin din adânc/ și ard în mine cerurile toate" pentru că simțim

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
plantare a viei", "Descântec de boală necunoscută". "Vraja descrisă" se vrea, într-un fel, o poezie artă-poetică. Maica Mumă este aceea care dă har poetului, Maica Mumă "piatră de făcut farmece/ vrajă descrisă" maica este aceea care îi dezvăluie sfânta fire: " Apoi le pune la cap piatra ca broasca țestoasă,/ pietroiul părinte cu grumaz cu umeri,/ pe care s-a scris miraculoasă împreunarea fetelor litere și a băieților numeri." Arta scrisului este similară focului care înfierbântă "care aprinde și care farmecă

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
pământul stă în centrul universului, Nichita Stănescu demonstrează, contemplă, meditează, pentru ca apoi, de undeva din afară, să recompună universul din pământ, aer și foc, într-un joc voit savant și naiv, dar oricum demiurgic. În poemul al IV-lea, "Despre firile contemplative...", el se îndoiește de propria demonstrație. Rațiunea a demonstrat heliocentrismul cu cifre, dar nu și cu înfățișările lumii sensibile, fapt ce-l determină să se bizuie mai mult pe intuiție decât pe studiul matematic al legilor ce jalonează universul

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
noi iubește și cât iubește și cum iubește? Unde și cum simțim iubirea? Dualitatea spirit-trup apare fără crispări, poetul meditează și se îndoiește de ceea ce știm despre spiritul și trupul îndrăgostit, așa se explică versurile de mai târziu, intitulate: "Despre firile contemplative, despre ce spun ele și despre unele sfaturi pe care am a le da" în care își consiliază semenii " Dau sfat:/ Către medicii, către fiziologiști, către anatomiști/ mai întâi/ să se îndoiască de faptul că/ inima/ e centrul sentimentelor

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
Pe o piatră." Atitudinea poetului este paradoxală, tocmai pentru a ne descrie o față ascunsă a lumii. Poemul "De două ori" reia ideea, parcă pentru a ne convinge că acesta este sensul artei lui, și anume, descoperirea aspectului dual al firii: Copacii au un hohot de râs/ în coroana de frunze și o lacrimă mare în rădăcină", de aceea, poetul se uită la lucruri de două ori: "Odată ca să fiu vesel,/ și odată ca să fiu trist". Ne convinge astfel că arta

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
de frunze și o lacrimă mare în rădăcină", de aceea, poetul se uită la lucruri de două ori: "Odată ca să fiu vesel,/ și odată ca să fiu trist". Ne convinge astfel că arta lui este, de fapt, un rezultat al descoperirii firii, al paradoxului ei. În acest context, și receptarea artei lui este dificilă, având în vedere învelișul vesel, superficial aparent și "miezul", cum spune el mal târziu, grav și trist. De aceea, în poemul "Capriciu", își va citi opera scaunelor din

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
și ei să facă pe grozavii,/ Morți cu ochi beliți", versuri în care apare și tragicul, ca în poemul "Fusul". Moara amintește sătenilor de moartea morăresei, femeie tânără și frumoasă. Numele personajelor au sonorități stranii, și ele se potrivesc cu firea lor. În zilele de sărbătoare oamenii nu au poreclă și numele lor este șters, "nume de pomelnic". Oamenii se nasc, fac nunți, sufăr de arșiță și mor, prilej pentru poet de a ne prezenta obiceiuri din moși-strămoși. Poemul "A bătut

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
poemele din "Istoria unei secunde", sunt frecvente repetițiile ce dezvăluie cititorului ideile exprimate: noi iubim, cineva, altcineva, astfel și nu altfel, "noi", care venim cu un întreg trecut de luptă, sau "noi" care n-am protestat niciodată, oameni în toată firea, oameni într-un moment istoric, "noi" care reprezentăm patria ("Ieșirea din sobă"). Noi suntem muzeul ce nu-și mai ajunge/ tablouri cețoase și busturi nătânge/ lucrează un pictor/ sub ceața de sânge." Cu cât înaintăm în volumele următoare, "Repetabila povară

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422

la îndemână tradiția. * Trebuie să constat cu tristețe tendința de a încadra comunismul, prin diferite nostalgii, în zona tradiționalului. Poate că ne este necesar curajul de a-l privi drept unul din evenimentele ce a adus la suprafață ceva din firea națiunii noastre. * Îmi lipsește un ritm al propriei existențe cu care să se armonizeze până și funcțiile biologice; este forma cea mai violentă a rupturii de natura, ce riscă să devină cumva și îndepărtare de sine. Cultura umanității s-a

„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401

pic mai mult de jumătate“ înseamnă. Îmi demonstrase deja că e maestru la vorbe, însă în pat era departe de standardele foarte înalte cu care mă obișnuise numărul trei; teoretic stătea bine, dar, când treceam la practică, se pierdea cu firea și uita cu totul de mine: nu mai contau decât satisfacțiile sale mărunte și (măcar la capitolul ăsta stătea bine) dese. Mai avea multe de învățat până să devină un bărbat demn de mine. Între noi fie vorba, nu eram

[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
există omisiuni, nu există scăpări. Scoateți aceste cuvinte din vocabularul de acasă. Sunt de folos la serviciu, când luați în discuție munca subalternilor, nu în bucătărie. Aici, acestea sunt înlocuite de inovație, nonconformism sau, dacă extraterestrul e mai tolerant din fire, sclipiri de geniu. Iar gusturile sunt „exotice“ sau „fantezi“. De ce aprofundăm conceptul de fantezie defensivă acum, înainte de a reveni în bucătărie? Simplu: pentru orice nereușită alibiul trebuie pregătit încă din piață. „N-a ieșit ciorba bună? Vai, iubi, dar nu

[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
așeze la masă (în cinstea lor și cu o carte de bucate franțuzească în față făcusem primele chifteluțe marinate din viața mea), dar nici atunci n-au apucat să mănânce prea mult; șeful de echipă, un tip mai evlavios din fire, a zis „Poftă bună, cu Dumnezeu înainte!“ și a luat o îmbucătură; a căzut la pământ ca secerat și l-au dus pe brațe până la baracă; mi-au spus a doua zi că inhalase praf de ciment și că era

[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
să le explic cât de simplu se face o vrajă în bucătărie. Toate au rămas cu gura căscată când le-am dezvăluit cum se prepară bunătățile întinse pe mese. Doar o fostă colegă de la Paris, o bulgăroaică mai vegetariană din fire, care acum conduce o bancă, a făcut un șoc nervos când a ajuns la masa centrală, pe care trona un purcel de lapte cu garnitură de legume. Mi-a zis că n-am suflet, că aș fi ademenit animăluțul cu

[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292

acțiunea. La actiune, participă personajele literare, care pot fi oameni, dar si plante, animale, sau lucruri animate de autor (ca în basme, legende sau fabule). De regula, însă, narațiunile prezintă întâmplari din viața oamenilor, acele întâmplări prin care scriitorul definește firea, caracterul, felul de a fi al personajului literar sau, atunci când apar personaje colective, modul de viată al societății omenești, într-o anume epoca. Printre speciile genului epic care au ca mod de expunere naratiunea, se numara: * basmul, * legenda, * povestea, * balada

LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
tulburat-o”, i-l arăta pe Nechifor “calare cu spatele întors spre ea”; altă dată l-a visat rău, “trecând o apa neagra... Era cu fața încolo”. Vitoria nu măsoara vremea cu calendarul, ci cu semnele cerului. Ea înțelege semnele firii. Elementele naturii îndeplinesc o funcție simbolică. Mai ales vântul dă semne: “trecu susuind prin crengile subțiratice ale mestecenilor”. Vitoria este o sinteză de spiritualitate străveche românească, ea respectă neabătut datina moștenită din vechime, manifestată în viața cotidiană, sau la evenimente

LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
un buzunar cu batista, și s-o pierzi ca și cum ai pierde o hârtie indiferentă, ca un afiș, după ce ai ieșit de la reprezentație... La atâta lipsă de judecată, să ți spui drept, nu m-așteptam! Ce Dumnezeu! Ești femei în toată firea, nu mai ești copil. Atâta neglijență nu se pomenește nici în romane, nici într-o piesă de teatru. Zoe: Judecă-mă, Fănică, judecă-mă... (plânge.) Da, așa e... am fost o copilă... am făcut o nerozie fără seamăn; dar acuma

LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
Discursurile sale ilustrează personajul semidoct, dar infatuat: "Industria română e admirabilă, e sublimă putem zice, dar lipsește cu desăvârșire"; "Societatea noastră, dar, noi ce aclamăm noi? Aclamăm munca, travaliul care nu se face deloc în țara noastră". Numele Cațavencu sugerează firea de mahalagiu (cață = mahalagioaică) și ipocrizia (cațaveică = haină cu două fețe), două din trăsăturile ce definesc acest personaj. Farfuridi și Brânzovenescu este un cuplu de imbecilitate, întruchipare a ramolismentului politic. Cei doi se atrag prin firile complet diferite: Farfuridi este

LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
noastră". Numele Cațavencu sugerează firea de mahalagiu (cață = mahalagioaică) și ipocrizia (cațaveică = haină cu două fețe), două din trăsăturile ce definesc acest personaj. Farfuridi și Brânzovenescu este un cuplu de imbecilitate, întruchipare a ramolismentului politic. Cei doi se atrag prin firile complet diferite: Farfuridi este coleric, prost, fudul, infatuat, iar Brânzovenescu este, dimpotrivă, placid, moale, fricos, o umbră a celuilalt. Inculți peste măsură, se feresc de trădare, cu care, de altfel, sunt de acord "dacă o cer interesele partidului, dar s-

LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
lacrimi de sânge", de sunetele fluierelor sau de căutările disperate ale mamei îngrijorate. Atitudinea păstorului este în ultimă instanță o atitudine eroică, bărbătească, dar care nu constă în dorința de a se jertfi, ci în supunerea liber consimțită la legile firii deoarece știe că moartea este un fenomen natural, firesc și inevitabil care acționează mai devreme sau mai târziu asupra a tot ce presupune viață, ce este perisabil, trecător. De aceea el o acceptă cu demnitate și seninătate, mai ales că

LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
lume, înlăturând astfel uitarea. Totodată el se consolează cu gândul ca după moarte va fi jelit de oile sale "cu lacrimi de sânge", aceasta fiind o puternică dovadă a durerii pricinuite de dispariția sa. Baciul moldovean este nu numai o fire sensibilă, ci și una meditativă, ceea ce i-a făcut pe unii comentatori ai baladei sa-1 considere un "homo conteplativus" (Liviu Rusu), căci întregul său testament nu este altceva decât o meditație gravă asupra existenței omenești, asupra vieții și morții. Înzestrat

LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
asupra posibilei dispariții, vibrează puternic în fața acestei posibilități a neprevăzutului și își concepe moartea ca pe o nuntă cosmică. Astfel își exprimă atât dragostea față de natură, cât și concepția sa asupra vieții și morții, văzând în moarte o lege a firii, o trecere firească în elementele naturii veșnice. Ciobanul moldovean dovedește că dispune de o extraordinară capacitate de înțelegere și pătrundere în tainele existenței umane, exprimându-și indirect o profundă dragoste de viață. Rostind ultima dorință testamentară, baciul o roagă pe

LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591

umană are dubla disponibilitate axiologică de a fi În egală măsură, și bună, și rea. Această constatare ne amintește de afirmația lui L. A. Seneca, care spunea: Binele și răul nu au sedii distincte În noi. Ele nu sunt altceva decât firea omenească Înclinată către bine sau rău”. Patologia morală Patologia morală este manifestarea răului În ființa umană. Mai exact, ea este consecința efectelor răului asupra omului sau a răului din om. Desigur că, din punctul de vedere al psihologiei morale, nu

[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
i se dau. Nebunia are În principal, rând un sens moral, fiind ceea ce nu este Bun. Ea se deosebește Însă de răutate, Întrucât răutatea este o intenție negativă premeditată și ulterior transpusă În act. Nebunia este Însă o schimbare a firii omului, ceva care-l stăpânește, pe care nu o poate gândi și nici Înțelege, ceva care-l depășește, situându-se deasupra și dincolo de el. Răutatea este o trăsătură de caracter negativă, imorală, pe când nebunia este o stare schimbată a naturii

[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
schimbat sau, altfel spus, al destinului ființei umane aflate În suferință. Din această perspectivă privită problema, destinul este acceptat ca fiind una dintre cele mai importante dimensiuni ale persoanei umane și nu ale vieții sale, mai exact, acea dimensiune a firii omenești de care depinde Însăși viața persoanei, felul În care aceasta se va desfășura, către ce posibilități se orientează, ce vrea, și mai ales ce poate, realiza În decursul vieții sale. Destinul nu mai este o fatalitate, ci o posibilitate

[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
un „punct de referință” În care se concentrează parcă Întreaga perfecțiune cosmică. Cel care vede și Înțelege această sinteză este Sophocle. Pentru el omul devine „replica și stăpânul lumii”. Este imaginea prometeică a celui care a Învins și stăpânește Întreaga fire, așa cum o spune mulțimea corului În fața cetății la Theba (Sophocle, „Antigona”Ă. „Din toate minunile lumii nici una nu este așa de uimitoare ca omul. Cu ajutorul vânturilor năpraznice el spintecă valurile care mugesc În jurul lui. Pe cea mai mare divinitate, Pământul

[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]