23,505 matches
-
ducate germane, a fost ridicat de la ducat la mare ducat în 1815 la Congresul de la Viena, tatăl său a ales să continue să folosească titlul de Duce în loc de cel de Mare Duce. Ca prinț moștenitor el a participat intens la guvernarea ducatului. La 24 iunie 1825, după cinci ani de văduvie, Augustus s-a căsătorit a doua oară cu Prințesa Ida de Anhalt-Bernburg-Schaumburg-Hoym, sora mai mică a primei soții. Augustus și Ida au avut un fiu, Petru, care s-a născut
Augustus, Mare Duce de Oldenburg () [Corola-website/Science/328107_a_329436]
-
în Grecia, Italia și America de Nord. Albania, la fel ca și alte state ex-comuniste, se află la moment într-o stare de tranziție de la un guvern totalitar și o economie controlată de stat la o piață liberă și un sistem de guvernare democratic.
Istoria Albaniei () [Corola-website/Science/328128_a_329457]
-
de cea mai mare putere militară a lumii grecești. Hegemonia Atenei prin Liga de la Delos i-a permis o lărgire fără termen de comparație a cadrului instituțional și funcționarea, mai bine de un secol, a formei celei mai radicale de guvernare democratică din istoria lumii antice.
Liga de la Delos () [Corola-website/Science/328148_a_329477]
-
avea să devină pretextul pentru declanșarea unui nou război ruso-otoman, care se va desfășura între 1787-1892. Imperiul Rus ocupă Ucraina, Crimeea și Principatele Române. Țara Românească și Moldova sunt puse de către țarina Ecaterina a II-a, între anii 1788-1792, sub guvernarea unică a prințului Grigori Potemkin. Ocupația rusească avea să aibă și o componentă religioasă. În ciuda protestelor Patriarhiei Ecumenice, Ecaterina a II-a a decis scoaterea teritoriilor ocupate de sub jurisdicția patriarhiei de la Constantinopol și trecerea lor sub ascultarea canonică a Patriarhiei
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
în apropiere de Bari de către Mihail Maurex, care sosise pe mare cu o armată de varegi (Wolff, 19-20). În contextul rivalității dintre fratele lui Godefroi, Petru al II-lea și Robert Guiscard, Godefroi a revenit la Trani și a preluat guvernarea asupra orașului. El a murit acolo nu după multă vreme, probabil în 1068. El a lăsat un fiu, Richard, ca moștenitor al său, însă Petru l-a deposedat imediat pe acesta, lăsându-i doar stăpânirea asupra Andriei. În scrierea lui
Godefroi de Taranto () [Corola-website/Science/328200_a_329529]
-
succese împotriva normanzilor în Italia, însă episodul a însemnat doar ultima amenințare bizantină în această direcție. Bari, capitala catepanatului bizantin, a fost țointa asediului normand începând din august 1068. În aprilie 1071, orașul a căzut și astfel ultimul avanpost al guvernării bizantine în Italia a fost desființat. După izgonirea bizantinilor din Apulia și din Calabria ("thema" Longobardia), Robert Guiscard a pus la cale un atac asupra posesunilor bizantine din Balcani, în Grecia însăși; cauza o poate constitui faptul că bizantinii susținuseră
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
sora ei a luat de soț pe fiul bastard al lui Roger, Iordan. Roger I a murit în 1101, iar Adelaida a guvernat că regenta de Sicilia pentru fiii ei care s-au succedat la domnie, Simon și Roger. Pe parcursul guvernării sale, emirul Christodulus a dobândit o mare influență la curte și Palermo a fost stabilit drept capitală a statului sicilian. Fie ca urmare a influenței sale sau în timpul regentei, fratelui ei Henric del Vasto i s-au conferit Paternò și
Adelaida del Vasto () [Corola-website/Science/328243_a_329572]
-
duce de Apulia, în vreme ce cel de al treilea fiu al lui Roger al II-lea, Alfons, era recunoscut ca principe de Capua. Apoi, ducele Roger a obținut orașul Napoli, transformându-l în parte integrantă a posesiunilor sale și punând capăt guvernării republicane care continuase după moartea lui Sergiu al VII-lea. În 1140, după promulgarea de către Roger al II-lea a Assizelor din Ariano, a fost emis primul "ducat (monedă)|ducat" purtând efigia tânărului duce, în îmbrăcăminte de luptă, alături de tatăl
Roger al III-lea de Apulia () [Corola-website/Science/328269_a_329598]
-
sub tatăl său. Guillaume avea doar 11 ani atunci când tatăl său, regele Guillaume I "cel Rău" a murit, drept pentru care Guillaume a fost plasat sub regența mamei sale, Margareta de Navarra. Până când a fost declarat adult în 1171, problemele guvernării au fost controlate mai întâi de cătrecancelarul Ștefan de Perche, vărul Margaretei (1166-1168), iar apoi de Valter Offamiglio, arhiepiscopul de Palermo, și de Matei de Ajello, vicecancelar. După preluarea directă a domniei, în 1174 și 1175 Guillaume a încheiat tratate
Guillaume al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328291_a_329620]
-
Veniturile regale au scăzut odată cu redistribuirea proprietăților monarhiei și reechilibrarea bugetului s-a făcut prin introducerea de noi taxe regale, care i-au vizat în principal pe musulmani și evrei. Andrei al II-lea a fost influențat puternic în actul guvernării de soția lui, Gertrude de Merania. Ea i-a sprijinit în mod deschis la curte pe rudele sau compatrioții săi, ceea ce a dus în final la asasinarea ei de către un grup de nobili locali în 1213. În regat a izbucnit
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
fost închisă după moartea sa din 1375. Ludovic I a murit fără să lase în urmă urmași de gen masculin și a fost succedat la tron în 1382 de fiica sa, Maria. Cei mai mulți dintre nobili s-au opus cu vehemență guvernării unei regine. Aceștia și-au exprimat sprijinul pentru ultimul membru masculin al dinastiei Angevine, Carol de Durazzo, care reușise să obțină tronul Regatului Neapolelui cu sprijinul puternic al lui Ludovic I. Chiar și partizanii tinerei regine erau divizați, cei mai mulți propunând
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
1387, Sigismund a trebuit să jure că avea să respecte „bunele obiceiuri strămoșești” ale regatului și că avea să-și aleagă consilierii dintre membrii ligii sau dintre urmașii acestora Deși regina Maria a fost eliberată, ea nu a intervenit în guvernarea regatului în anii care aveau să urmeze. Sigismund a cedat partizanilor săi numeroase domenii regale, numărul castelelor regale scăzând în primul deceniu al domniei sale de la 150 la 70. Aceste castele și satele care depindeau de ele au fost împărțite inițial
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
nobilimii persane în toate funcțiile din sistem: guvernatori și marele vizir. Abbasizii au încurajat convertirea la islam a populațiilor suspuse. Au avut ca centre Bagdadul, Samara și Merv, în Persia. Au stimulat sinteza culturii arabe. Au înfruntat probleme precum dificultatea guvernării, particularismele provinciale, contestările majore. În 786 a avut loc o altă rebeliune șiită la Mecca ce a fost reprimată. Șiiții s-au refugiat în Persia și Maghreb, fondând Regatul Idrisizilor în Maroc. Fatimizii, din 909 până în 1171, au pornit din
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
Nilus Doxopatrius. Regele încuraja pe cei învățați și practica toleranța față de credințele, rasele și limbile din regatul său. Pentru administrarea stăpânirii sale, el a angajat mulți greci și arabi, care aveau pregătirea necesară în tradițiile de mult implantate ale unei guvernări de tip centralizat. El a fost servit de către oameni de naționalități dintre cele mai diverse, precum englezul Thomas Brun, un "kaid" al "Curia"-ei, sau, în cadrul flotei, mai întâi de Christodulus, iar apoi de George de Antiohia, pe care i-
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
pe seama lui George de Antiohia. În 1147, amiralul s-a îmbarcat în Otranto cu 70 de galere, pentru a ataca Corfu. Potrivit cronicarului bizantin Niketas Choniates, insula a capitulat grație mitei oferite de George (ca și taxelor ridicate impuse de guvernarea imperială bizantină), primindu-i pe normanzi ca pe niște eliberatori. Lăsând acolo o garnizoană de 1.000 de oameni, George a navigat către Peloponez. El a jefuit Atena și a trecut imediat spre insulele din Marea Egee. Apoi, a devastat coasta
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
regat și să confirme posesiunile lui Roger prin Tratatul de la Mignano. Roger a petrecut mai mult de un deceniu, începând de la încoronarea sa și până la promulgarea Assizelor din Ariano, emițând o serie de legi, prin care intenționa să asigure o guvernare centralizată, care să asigure statul său împotriva multiplelor invazii și să reprime rebeliunilor principalilor vasali: Grimoald de Bari, Robert al II-lea de Capua, Rainulf al II-lea de Alife, Sergiu al VII-lea de Neapole etc. Cu ajutorul amiralului său
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]
-
ucis de o săgeată rătăcită (deși Falcandus, mereu gata să pună sub semnul întrebării caracterul lui Guillaume I, consideră că regele i-ar fi pricinuit fiului său o lovitură cauzatoare de moarte). Eliberat astfel de revoltele feudale, Guillaume a încredințat guvernarea regatului oamenilor crescuți la "școala" lui Maio, creând un fel de triumvirat: marele protonotar, Matei de Ajello; contele Silvestru de Marsico, care și moștenise proprietățile lui Maio; și episcopul Palmer de Siracusa, ales, dar neconsacrat. Acești din urmă ani domniei
Guillaume I al Siciliei () [Corola-website/Science/328286_a_329615]
-
lăsat regatul sau Romaei, în 133 î.Hr. că provincia din Asia, Pisidia a fost dat sub administrația Regatului Capadociei, care s-au dovedit a fi incapabil să-l guverneze. Pisidia umplanduse de pirați care au dominat Cilicia și Pamfilia până când guvernarea română a fost restaurată în anul 102 î.Hr.. În 39 î.Hr. Marcus Antonius încredințaează Pisidia regelui Amyntas din Galatia cerandui să distrugă bandele de rebeli din Munții Taurus, care amenințau drumurile de legătură ale Pisidiei și ale Pamfiliei. După ce Amyntas
Pisidia () [Corola-website/Science/327560_a_328889]
-
de către musulmani rutele comerciale au fost perturbate, iar zona a scăzut în importantă. În secolul al VIII-lea raidurile au crescut. Iar în secolul al XI-lea turcii selgiucizi au capturat zona și a fondat Sultanatul Selgiucid în Anatolia Centrală. Guvernare Pisidiei a fost schimabata de mai multe ori între Imperiului Român de Răsărit și turci până în 1176, cănd Marele Sultan Kılıçarslan l-a înfrânt pe Manuel Commenos în Myriokephalon, punanad capăt stăpânirii române.
Pisidia () [Corola-website/Science/327560_a_328889]
-
cimișir pe care le furnizează. Prin urmare, coastele sale au fost ocupate de greci de la o perioadă timpurie. Dintre acestea, un oraș înfloritor era Sinope.Iar Amastris, care est la câțiva kilometri de răul Părtenie, a devenit important în perioada guvernări monarhilor macedoneeni, în timp ce Amisus, o colonie din Sinope situat la o distanță scurtă la est de răul Halys (și, prin urmare, nu sunt strict în "Paflagonia" după cum remarcă Strabon). Orașele cele mai importante din interior au fost Gangra - în antichitate
Paflagonia () [Corola-website/Science/327662_a_328991]
-
până când nu a fost închis și castrat la ordinele Ducelui Oldrich. Cu toate acestea, există un grup mare de susținători ai fostului domnitor. Se crede că Bezprym a început persecuția sângeroasă împotriva lor, la scurt timp după ce și-a început guvernarea. Mulți reprezentanți ai elitei sociale poloneze au fost forțați să fugă. Reacția nu a fost numai pe fundal religios, ci și socială. În principal, această lupta a fost o reflectare a situației economice provocate de politica agresivă a lui Boleslau
Bezprym () [Corola-website/Science/327692_a_329021]
-
economice provocate de politica agresivă a lui Boleslau I și mai puțin favorabilă pentru Mieszko al II-lea. Înfrângerea în Bătălia din Vest a tăiat sursa de bază a existenței trupelor poloneze, care au fost forțate să jefuiască ținuturile occidentale. Guvernarea lui Bezprym nu a durat mult. Motivul căderii lui a fost cruzimea extremă. Potrivit Cornicilor din Hildesheim, acesta a fost ucis de oamenii lui în primăvara anului 1032. Probabil că instigatorii au fost chiar frații săi vitregi, iar conspiratorul principal
Bezprym () [Corola-website/Science/327692_a_329021]
-
fost ucis de oamenii lui în primăvara anului 1032. Probabil că instigatorii au fost chiar frații săi vitregi, iar conspiratorul principal a fost Otto, care a rămas liber în Germania. Locul de înmormântare este necunoscut. Statul polonez, ca rezultat al guvernării lui Bezprym, fusese slăbit substanțial. După moartea sa, țara a fost împărțită în trei: între Mieszko al II-lea, Otto și vărul său, Dytryk.
Bezprym () [Corola-website/Science/327692_a_329021]
-
când a preluat în cele din urmă conducerea Poloniei. Numai Gallus Anonymus îl menționează mai apoi cu ocazia descrierii călătoriei tatălui în Rusia Kieveană în 1018: "din cauza faptului că fiul său (...), Mieszko nu a fost considerat încă capabil să preia guvernarea, el a numit un regent din cadrul familiei sale în timpul călătoriei sale în Rusia Kieveană". Această afirmație a fost, probabil, rezultatul ignoranței complete a cronicarului, deoarece în 1018 Mieszko al II-lea avea 28 de ani și putea deja să conducă
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
precum Al Djihad Al Islami, și Comitetele populare ale rezistenței, susținute de Iran. Începând din 2001 militanți ai mișcărilor Hamas,Djihad Islami și altele au început să lanseze rachete și proiectile asupra așezărilor israeliene limitrofe, și în anii 2007-2012, în timpul guvernării Hamas, le-au intensificat îndreptându-le asupra a numeroase orașe din sudul Israelului, ca de pildă Sderot, Ofakim, Ashkelon, mai apoi, și Ashdod, Beer Sheva etc. Aceasta a dus la declanșarea de către Israel în anul 2009 a operațiunii Plumb topit
Conflictul dintre Israel și Fâșia Gaza () [Corola-website/Science/327723_a_329052]