22,890 matches
-
constituirea acestei tipologii rămân senzorialul, respectiv corpul și percepția, în toată complexitatea lor. Imaginea senzo-motorie generează structuri verbo-iconice care, odată încadrate pe schemele de memorare, dau naștere imaginarului corporal, bagajului de amintiri provocate de simțuri, precum și unei întregi game de senzații și afecte ce constituie interfața primară cu lumea sensibilă. Procesul de memorare este mai simplu și solicită cel mai redus interval pentru transformarea informației externe în interpretarea ei, însă acest lucru nu înseamnă că imaginarul aferent lui este mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și peste noi, cei uimiți de toate acestea, derutați, cumva, de întrebările care nu-și găsesc un răspuns firesc, sau de-a dreptul încarcerați în acel orizont al neputinței metodologice de a înainta către adevăr, având însă, nefiresc, o puternică senzație de certitudine asupra diverselor lucruri, primul dintre acestea fiind tocmai "ființa" noastră. Din perspectiva acreditărilor filosofice contemporane, mirările cu miză metodologică, așa cum sunt și cele de mai sus, reprezintă simptomul unei deficiențe "discursive". Doar expozeurile metodologice încărcate de certitudine constituie
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prin actul judecății, accentuează tehnic descrierea "fenomenului" lucrului întreg (sau perceput ca fiind întreg) pe baza reorizontalizărilor succesive ale relației actelor intenționale ale conștiinței cu propriul obiect al acesteia, care fac posibile, la un loc și în același timp, unitatea senzațiilor și a adumbririlor (ele însele, cumva, senzații) în "forma" obiectului constituit corespunzător obiectului intențional. Heidegger este, de asemenea, de aceeași părere, atunci când susține că "fenomenologia este descripție analitică a intenționalității în apriori-ul ei."18 În perspectiva unei atitudini fenomenologice
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lucrului întreg (sau perceput ca fiind întreg) pe baza reorizontalizărilor succesive ale relației actelor intenționale ale conștiinței cu propriul obiect al acesteia, care fac posibile, la un loc și în același timp, unitatea senzațiilor și a adumbririlor (ele însele, cumva, senzații) în "forma" obiectului constituit corespunzător obiectului intențional. Heidegger este, de asemenea, de aceeași părere, atunci când susține că "fenomenologia este descripție analitică a intenționalității în apriori-ul ei."18 În perspectiva unei atitudini fenomenologice (nu al metodei cu același nume), nimicul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca fiind autonome față de orice obiect pe care îl pot prelua și prelucra; de aici, la limită, și ideea despre "formele a priori" ale facultății de cunoaștere. Fără forma intelectului numită de Kant "judecată", categoria nu poate face trecerea de la senzații la "obiect". E drept, tocmai categoria este cea care "obiectualizează" senzațiile (prin intermedierea schemelor temporale ale imaginației transcendentale), însă numai în funcțiunea sa judicativă (ca funcție în judecată). Trecerea gândirii (în mod reprezentațional sau noetic) către lucruri, în vederea "sintezei" onticului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și prelucra; de aici, la limită, și ideea despre "formele a priori" ale facultății de cunoaștere. Fără forma intelectului numită de Kant "judecată", categoria nu poate face trecerea de la senzații la "obiect". E drept, tocmai categoria este cea care "obiectualizează" senzațiile (prin intermedierea schemelor temporale ale imaginației transcendentale), însă numai în funcțiunea sa judicativă (ca funcție în judecată). Trecerea gândirii (în mod reprezentațional sau noetic) către lucruri, în vederea "sintezei" onticului cu lingvisticul, este, așadar, problematică. Căci onticul pare a fi de la
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
intervenția ființei nu complică problemele relațiilor dintre aceste instanțe: ontic, lingvistic, logic? Desigur! De fapt, cea mai adâncă problemă dintre toate cele semnalate sau sugerate mai sus este, poate, aceea a relației dintre "lucru" și ceea ce este luat astfel (prin senzații, de exemplu) și devenit (constituit ca) obiect al unei reprezentări, al unui gând etc.; problema se adâncește dacă relația în cauză apare, așa cum s-a sugerat mai sus, ca o sinteză între ontic (lucrul) și lingvistic (cuvântul sau termenul); sinteza
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ambele semnificative doar pentru logica transcendentală. Cel dintâi reprezintă, desigur, acordul dintre cunoștință (judecată) și propriul său obiect dat empiric. Ceea ce este cu totul semnificativ aici este faptul că însăși aprehensiunea ca fapt al unității sintetice necesară oricărei cunoștințe, alături de senzație și de sinteza imaginației devine ceva anume: aprehensiunea cutare, diferită de orice altă aprehensiune, adică "această aprehensiune", survenită printr-o anumită sinteză a diversului sensibil. Acesta din urmă, ca "fenomen", este condiționat de aprehensiune, de unitatea sintetică a conceptului corespunzător
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
să înceapă cu o "teorie transcendentală a elementelor", care cuprinde: a) o teorie despre componenta sensibilă a cunoașterii (a sensibilității, ca prim nivel al facultății de cunoaștere) nelipsită, în forma intuiției (care poate fi și pură, adică neamestecată cu vreo senzație), din nicio cunoștință; b) și o teorie despre componenta propriu-zis logică, dependentă de spontaneitatea gândirii; cercetarea se va încheia cu o "metodologie transcendentală", ocupată cu câteva probleme "formale", toate referitoare la posibilitatea unui sistem complet al rațiunii pure. Analitica și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
subiect al cunoașterii. Existența lui, dimpotrivă, este legată în mod necesar de acesta din urmă, de subiect; fără a fi total subiectiv, fiindcă în structura cunoștinței trebuie să se afle și elementul propriu-zis obiectiv, în forma sintezei sensibilului (imposibil în afara senzației) într-o reprezentare, concept. Totuși, ce este timpul? Este formă a priori a simțului intern determinând "raportul reprezentărilor în starea noastră internă". Fiindcă și reprezentările al căror obiect este lucrul extern aparțin stării interne a subiectului, pentru că ele trebuie să
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și interior al conștiinței, deși este fără fisură (ca un flux continuu al conștiinței) nu constituie el însuși fără întrerupere durate care să fie umplute, acest fapt fiind unul dintre motivele pentru care sunt admise și acte nonintenționale ale conștiinței (senzațiile, de exmplu). În reducția judicativă însă, este stabilită o anumită ordine, care deja a fost pusă în temă și chiar descrisă: la început sunt sensurile logice, apoi cele ontologice, la care se ajunge în ordinea strictă a reducției printr-un
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
spre om, nu spre omul Callias. Apoi are loc printre aceste caractere generale prime o nouă persistență, până se ajunge la indivizibil și general (universal); (...) Este deci evident că trebuie să cunoaștem primele principii cu ajutorul inducției. Căci în acest chip senzația ne dezvăluie generalul." -Aristotel, Analitica secundă, II, 19, 100 a, în Organon, III, pp. 189-190. 70 Cf. Analitica primă, I, 5, 27 a, p. 22. A se vedea și Nota 63 (Mircea Florian); Ibidem, II, 11, 61 a, pp. 208-217
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Erfahrung und Urteil. Untersuchungen zur Genealogie der Logik, p. 64. 81 "... principiile sunt obiectul intelectului intuitiv ..." Analitica secundă, II, 19, 100 a; 191. 82 (1) " Este deci evident că trebuie să cunoaștem primele principii cu ajutorul inducției. Căci în acest chip senzația ne dezvăluie generalul."; (2) "Deoarece totuși numai intelectul intuitiv este mai adevărat decât știința, principiile sunt obiectul intelectului intuitiv." Analitica secundă, II, 19, 100 a; pp. 189-191. 83 Cf. G. Patzig, Silogistica aristotelică. Cercetări logico-filologice asupra cărții "A" a "Analiticelor
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
puterea termică necesară umidificării izoterme a debitului de aer volumic q(v,umidif). (2.106) Aceste formule se vor aplica exclusiv în situația de iarnă, la creșterea umidității aerului înainte de a fi refulat în încăperile climatizate, pentru a se evita senzația de uscăciune la interior din cauza unei umidități relative scăzute. În condiții de vară, nu se utilizează umidificarea aerului. Mărimi de ieșire f2ι(2), X(2), P(umidif) ÎI.2.7.5. Aplicații Domeniile principale de aplicare ale metodelor prezentate în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187120_a_188449]
-
puțin. Cei dintâi soli ai nopții se ivesc treptat. Soarele dispare încetișor, ducându-se la culcare. Octav Gheorghiță AMURG DE TOAMNĂ Într-o zi, pe la amurg, am fost în parc cu câțiva colegi. Când am intrat în parc, am avut senzația că am intrat în Împărăția Toamnei. Acolo, totul era diferit: frunzele, copacii, iarba. Covoarele erau țesute din iarbă și frunze uscate, de toate culorile. Servitorii erau uscați de bătrânețe, iar arborii în genunchi mi se aplecau de parcă aș fi fost
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
meargă cu mine, nu s-ar fi întâmplat acest accident. Cu toate acestea , Roly a înțeles situația și suntem cei mai buni prieteni. Alexandru-Daniel Căpraru CĂPRIOARA Razele neiertătoare ale lui august străpungeau cu săgețile insuportabile totul în jur, așa încât aveai senzația că te topești. Niciun zgomot nu se împotrivea căldurii toride. Pădurea cu copacii uriași stătea aplecată.În acest univers torid, urletul unei căprioare sfredeli depărtarea. Nu mi venea a crede că-n această arșiță o vietate mai poate totuși grăi
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
nu e autentic, nici o intenție finalizată, nici un gest nu-i redă sensul pierdut al vieții. Toate căderile, toate compromisurile, toate eșecurile sînt echivalente, pentru antieroul lui Constantin Popa (astfel l-a văzut, cu dreptate, regizorul Dan Nasta), cu tot atîtea senzații ale morții: Știi de cîte ori am murit în ședință? Nu știi. Dar cel mai mult am murit cînd l-am iertat pe Pandele". Pandele îi fusese adversar și prin calomniile acestuia el fusese răsturnat din funcția ca și din
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
care se mișcă și acționează. Montarea lui Dan Nasta (semnatar atât al regiei cît și al scenografiei) a accentuat caracterul "derizoriu" al tragediei din Calul verde, astfel încît micimea ambiției morale a personajelor se degajă insidios de pretutindeni, într-o senzație de stagnare exasperantă. Interpreții sînt foarte bine aleși, cu o excepție paradoxală! autorul Constantin Popa, care este și interpretul rolului principal. Nu că actorul nu s-ar achita cu totul onorabil de sarcinile impuse de regie (ba chiar bănuiesc că
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Păi dacă pute! Gh. P. doi: (cu un cu totul alt înțeles) ---Da... pute... Gh. P. unu: Da zău așa..., că nu-mi mai face nici o plăcere să mă uit prin chestiile astea... C-am ajuns să cred..., să am senzația că răsfoiesc... niște morminte...; cînd întorc o pagină, parcă întorc o lespede... Gh. P. doi: Atunci ce să-ți aduc? Gh. P. unu: Că mi-ai făcut din toate zilele libere niște praznice...; ar mai trebui să vii și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
pornește de la o decizie politică luată cu aproximativ 25 de ani în urmă - construirea respectivului cartier de locuințe pentru familiile tinere. Atribuirea rolului de cauză a creșterii delincvenței juvenile unei asemenea decizii atât de îndepărtate în timp pare stranie. Această senzație dispare de îndată ce aflăm argumentele aduse: modelul explicativ al procesului de cauzare. În noul cartier s-au mutat, cu 25 de ani în urmă, tineri căsătoriți. A urmat, cum era de așteptat, o largă generație de copii. În momentul analizei, situația
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
aflați la vârsta adolescenței. Într-un studiu realizat pe un eșantion de 470 de tineri (235 de băieți și 235 de fete), Anton Aluja-Fabregat și Rafael Torrubia-Beltri (1998, 986) au arătat că o mare parte dintre aceștia (agresivi, căutători de senzații tari, impulsivi) sunt amatori de filme violente. ,, Acești elevi sunt judecați de profesorii lor ca fiind mai puțin sociabili, ei prezentând niveluri scăzute de responsabilitate, de interes față de studiu, respectiv de capacitatea de a conduce, având și rezultate școlare foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
figură proastă, opresivă, e polul negativ al ființei noastre, e tot ce poate fi mai străin de Unul divin. Dar poate fi ceva cu totul străin de acest Unu, lăsat complet în afara lui? Diatribele împotriva trupului în sine stîrnesc mereu senzația inconfortabilă de incompletitudine metafizică. Cînd gîndim libertatea după modelul alegerii ori după cel al separării de condiționări (al căror simbol este trupul), această libertate rămîne incompletă, lasă ceva în afara ei, menține o exterioritate față de care ea se definește prin opoziție
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
manieră și stil, este alcătuită din câteva zguduitoare reportaje, în tradiția și sensul acordate de Egon Erwin Kisch acestui gen literar. Lupta pentru pâinea cea de toate zilele, pentru supraviețuire impresionează prin nuditatea relatării; fără glazura epicului sau a anecdoticului, senzația de autentic devine mult mai pregnantă. Următoarele scrieri - microromanul Vițelul de aur (1949), care continuă cu Izgonirea din rai (1956), nuvelele Cuptorul nr. 3 (1950), Linia de foc (1950), Erupția (1951), Mama (1951), Poveste de dragoste (1951) - sunt doar tentative
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289641_a_290970]
-
rationaliste a lui Kant (1724-1804) care s-a pronunțat împotriva empirismului și asociaționismului susținând că, dacă ideile noastre apar odată cu experiența, ele nu aparțin în totalitate experienței; altfel spus, ceea ce primează ca sursă pentru cunoștințele noastre este rațiunea și nu senzația. Pentru a înțelege ceea ce se întâmplă, trebuie, deci, să introducem unele „variabile intermediare” legate de organizarea înnăscută a creierului nostru. Este ceea ce fac, la începutul secolului XX, gestaltiștii. Ei sunt primii care au introdus teoriile cognitive în psihologie. Astfel, Kohler
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
este evidentă. Grila BASIC ID Modelul lui Lazarus, numit BASIC ID, își propune să evidențieze un profil de acțiune terapeutică care să permită o intervenție multimodală. Datele sunt grupate, de asemenea, în șapte dimensiuni: - comportament manifest (B); - afecte (A) și senzații (S) ce însoțesc acest comportament; - imagerie mentală (I) în relație cu acest comportament; - cogniție (C) ce corespunde ideilor și credințelor în raport cu comportamentul și posibilitățile de schimbare; - relații interpersonale (I) în conexiune cu comportamentul; - droguri (D) precizând starea fizică, consumul de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]