KorAP: Find »[drukola/base=zâmbi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...897 898 899 ...945 >

23,608 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869

un răspuns cu care să mă întorc în Europa"! Din această eroare, pardonabilă azi, s-a născut toponimicul "Indiile de vest" pentru noile teritorii descoperite și denumirea de "indieni" dată băștinașilor. Azi, cu computerul la îndemână, ne putem permite să zâmbim de scenele descrise în "Jurnal" cu privire la "discuțiile" Amiralului cu "indienii" postați în fața sa, "așa cum i-au născut mamele lor", precum și de eforturile făcute de "traducătorul" expediției, evreul convertit Luis de Torres, specialist în "spaniola ebraică și...arabă". Oricum, "interlocutorii" luați

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
și umbre! La Havana, când ieșeam cu soția la cumpărături la magazinele "pe valută", ne întâlneam cu Che cu pușca în mână pe bancnotele de "tres pesos convertibles", iar când mergeam în piața " de cartier" de fructe și legume, ne zâmbea de pe bancno-ta de "tres pesos cubanos", un Che în medalion, fără pușca și de 25 de ori "mai ieftin" decât Che cu pușcă! Era un omagiu adus după dispariția sa atât "Guerillero Heroico", cât și celui care a fost primul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
1940 de Hemingway artistului cubanez Samuel Feijao: "Caut solidaritate. Pentru asta vin în Cuba". La exclamația lui Feijao "dar aici viața e teribilă", Hemingway a continuat "da, dar în țara mea e și mai rău. Cel puțin aici iți mai zâmbește cineva. Ăsta-i adevărul!" În deceniul trei al secolului trecut "gazda" lui Hemingway la Havana a fost hotelul "Ambos Mundos", situat în centrul Havanei Vechi, la întretăierea străzilor Obispo și Mercaderes. De la "Ambos Mundos" faci câțiva pași și ajungi la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
articole sub embargou": în discuțiile cu colegul de la Ambasadă din Cuba acesta îmi "indicase" să aduc cu mine chibrituri, sare și... hârtie higienică. Am trecut cu bine formalitățile, la vederea pașaportului diplomatic autoritățile permi-țându-mi trecerea fără control. Am răsuflat ușurat, zâmbind în final la gândul că în lume se poate face contrabandă nu numai cu droguri, arme, pietre prețioase... ci și cu chibrituri, sare si... hârtie higienică! (în cele 10 zile petrecute în Cuba aveam să-mi dau seama că nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356

cîte-o ploșniță. Stăteam lîngă calorifer, puțin umezit de la abur, cînd l-am auzit pe Norton bătînd la ușă. I-am deschis și l-am văzut stînd pe holul Întunecat cu un pachet mare sub braț, Înfășurat În hîrtie maronie. A zîmbit și-a zis „Salut”. - Intră, Norton, și scoate-ți haina. A despachetat mitraliera. Am asamblat-o Împreună și i-am verificat percutorul. Am spus c-o să-i găsesc un cumpărător. Norton a zis: - Ia uite, Încă ceva ce mi-a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
În cameră erau un mic aparat de radio, un Buddha chinezesc cu o lumînare votivă În față, bibelouri ieftine. Un tip zăcea Întins pe o canapea. CÎnd am intrat În cameră, s-a ridicat și-a zis salut și a zîmbit prietenos, dînd la iveală niște dinți maronii, pătați. Avea o voce cu inflexiuni din sud și un accent est-texan. Jack a spus: - Roy, el e un prieten de-al meu. Are niște morfină de vînzare. Tipul s-a Îndreptat și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
de expert un flacon de benzedrină, extrăgînd hîrtia pliată și dîndu-mi trei fîșii. - Înfășoar-o-ntr-o pastilă și dă-o pe gît cu cafea. HÎrtia emana un iz grețos de mentol. Mai mulți inși care stăteau prin jur au adulmecat și au zîmbit. Aproape că m-am Înecat cu cocoloșul de hîrtie, dar pînă la urmă s-a dus. Mary a ales niște piese meseriașe de-ale ei și a Început să bată darabana-n masă cu o expresie de cretin care se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
banchete libere În jur. Roy a-nceput să lucreze prin spatele meu. Fazanul se tot mișca și o dată s-a trezit și s-a uitat la mine cu o privire tulbure și ofuscată. Un negru care stătea În fața noastră a zîmbit. - Coloratul e cuminte, mi-a zis Roy la ureche. E OK. Roy nu reușea să găsească portofelul. Situația devenea periculoasă. Simțeam transpirația scurgîndu-mi-se pe brațe. - Hai s-o lăsăm baltă, am spus eu. - Nu. E un fazan ca lumea. Stă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
sau a altei bucăți de pînză, care să-i dea contur. Gains era așa. Se materializa În paltonul altcuiva. Gains avea un zîmbet malițios, de copil, care contrasta În mod șocant cu ochii lui albastru deschis, bătrîni și fără viață. ZÎmbea și asculta ceva care părea să-l Încînte de undeva dinăuntrul lui. CÎteodată, după o doză, zîmbea și asculta ceva spunea șmecherește „Marfa asta e tare”. Cu același zîmbet povestea despre declinul și nenorocirile altora. „Herman era un băiat frumos

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
paltonul altcuiva. Gains avea un zîmbet malițios, de copil, care contrasta În mod șocant cu ochii lui albastru deschis, bătrîni și fără viață. ZÎmbea și asculta ceva care părea să-l Încînte de undeva dinăuntrul lui. CÎteodată, după o doză, zîmbea și asculta ceva spunea șmecherește „Marfa asta e tare”. Cu același zîmbet povestea despre declinul și nenorocirile altora. „Herman era un băiat frumos cînd a venit prima oară la New York. Necazul e că și-a pierdut aspectul.” Gains era unul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
mai adesea puștii ziceau că e ca lumea și asta era tot. Încă o fază, ca barbituricele sau amfetaminele sau pileala sau iarba. Dar cîțiva dintre ei reveneau pînă picau În plasă, iar Gains Îi privea pe acești convertiți și zîmbea ca un prelat al mărfii. Puțin mai tîrziu Îl auzeai spunînd „Serios, cutare-și-cutare tre’ să priceapă că nu mai pot să am grijă de el”. Angajamentul expirase. Era vremea să plătească. Și să plătească pentru tot restul vieții, așteptînd la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
de la Academia Navală din Annapolis, o scrisoare veche, soioasă, de la „prietenul meu, căpitanul”, o legitimație de la masoni și una de la Cavalerii lui Columb. - Fiecare din astea ajută, a zis arătîndu-mi documentele. A stat așa puțin, tăcut și meditativ. Apoi a zîmbit. - O victimă a Împrejurărilor, a zis. S-a ridicat și și-a pus grijuliu plicul la loc. - SÎnt pe lista neagră cam la toate casele de amanet din New York. Nu te superi dacă te rog să duci paltonul ăsta la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
mi-l aranjeze. Era puțin rupt la un buzunar. - De unde-l are? - Zice că de la Brooks Brothers. Dar e genul care ar zice despre orice a furat că e de la Brooks Brothers sau de la Abercrombie & Fitch. - Păcat, a zis Gains, zîmbind. Autobuzul Îmi pleacă la șase. N-o să pot să-i dau celelalte două capsule pe care i le-am promis. - Nu-ți fă probleme. Are să ne dea douăj’ de dolari. - Da? Păi, atunci nu mai contează. *** Bill Gains a plecat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
pus să-i fac istoricul dependenței mele. Avea un stil amabil și eficient. Mi-a ascultat relatarea, Întrerupîndu-mă din cînd În cînd cu cîte-o observație sau o Întrebare. CÎnd am vorbit despre cum cumpăram marfă cu sfertul de uncie, a zîmbit și a zis : - Vindeați cîte ceva din ea ca să faceți față, hm? În final s-a lăsat pe spate În fotoliu. - După cum știți, puteți pleca de aici cu un preaviz de douăzeci și patru de ore. Unii pleacă după zece zile și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
vieții fără să fim deranjați. Ne-am dus cu paharele la o masă. Îmi pregăteam o scuză ca să pot pleca. Tipul a zis brusc: - Acum, de pildă, știu că ești interesat de droguri. - De unde știi? am Întrebat. - Știu, a zis, zîmbind. Știu că ești pe-aici ca să faci faci investigații În legătură cu drogurile. Am făcut eu Însumi multă treabă În direcția asta. Am fost aici, la FBI, de cincizeci de ori ca să le spun ce știu. Știi, bineînțeles, cum merg drogurile mînă-n

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
gaborii i-au scotocit. Gaborul care Îl ochise pe Pat a găsit imediat bățul de iarbă În buzunarul de la cămașa lui Cole. - Am destul aici cît să salt toată gașca. Gaborul ăsta avea o față cu pielea netedă, roșie, și zîmbea În continuu. Mi-a găsit pistolul În torpedou. - E o armă străină, a zis. E Înregistrată la Fisc? - Credeam că asta se aplică numai la armele complet automate, am zis, alea care trag mai mult de-un foc la o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
torpedou. - E o armă străină, a zis. E Înregistrată la Fisc? - Credeam că asta se aplică numai la armele complet automate, am zis, alea care trag mai mult de-un foc la o apăsare pe trăgaci. - Nu, a zis gaborul zîmbind, se aplică la toate armele automate străine. Știam că n-are dreptate, dar n-avea nici un rost să-l contrazic. S-a uitat la brațele mele. - Te-ai găurit atîta-n locu’ acela, că e pe cale să se infecteze, a zis

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
mașinii mele. Nu le venea să creadă că e a mea. Am fost scotocit de cel puțin șase ori, de diverși inși. În cele din urmă am fost Închiși toți Într-o celulă de vreo doi pe doi jumate. Pat zîmbea și-și freca mîinile. - O să cam fie niște trăgători În sevraj pe-aici prin-năuntru, a zis el. Puțin mai tîrziu gardianul a venit și m-a chemat. Am fost dus Într-o cămăruță de lîngă holul de la intrarea-n

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
au intrat și s-au Înșirat În fața biroului. Morton a răsfoit un teanc de hîrtii. S-a uitat spre McCarthy și s-a-ntors spre un agent tînăr, tuns periuță. - Ai ceva despre el? a-ntrebat. Agentul a clătinat din cap și a zîmbit. Și-a ridicat un picior, - Vezi picioru’ ăsta? i-a zis el lui McCarthy. O să ți-l bag drept În gîtlej. - Nu mă-ncurc eu cu marfă, domnu’ Morton, a zis McCarthy, pentru că nu vreau să merg la-nchisoare. - Ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
același efect ca și marfa. CÎnd mă sculasem și-ncepusem să umblu, a venit să stea de vorbă cu mine un psihiatru. Era foarte Înalt. Avea picioare lungi și un trup greu, În formă de pară, cu partea subțiată deasupra. ZÎmbea În timp ce vorbea și avea o voce plîngăreață. Nu era efeminat. Pur și simplu n-avea nimic din ceea ce face dintr-un bărbat bărbat. Ăsta era doctorul Fredericks, psihiatrul-șef al spitalului. A pus Întrebarea pe care o pun toți: - De ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
de animal. M-am Întors să mă uit mai bine la băiatul care se apropiase. Acum e-acum. - ¿Por qué triste? am Întrebat. („De ce ești supărat?”) Nu era cine știe ce ca deschidere, dar nu stăteam acolo să fac conversație. Băiatul a zîmbit, dînd la iveală niște gingii foarte roșii și dinți ascuțiți, cu spații mari Între ei. A dat din umeri și-a spus ceva cum că nu e supărat sau nu-n mod special. M-am uitat prin Încăpere. - Vámonos a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
dezbracă. Și-a Împăturit cu grijă costumul albastru, ponosit. Și-a scos cămașa și și-a pus-o peste sacou, pe speteaza unui scaun. Avea pielea netedă și arămie. Băiatul și-a dat jos chiloții și s-a-ntors și mi-a zîmbit. Apoi a venit și s-a așezat lîngă mine pe pat. Mi-am plimbat o mînă Încet pe spatele lui, urmărindu-i cu cealaltă curbura pieptului pînă la abdomenul plat și bronzat. Băiatul a zîmbit și s-a-ntins pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
și s-a-ntors și mi-a zîmbit. Apoi a venit și s-a așezat lîngă mine pe pat. Mi-am plimbat o mînă Încet pe spatele lui, urmărindu-i cu cealaltă curbura pieptului pînă la abdomenul plat și bronzat. Băiatul a zîmbit și s-a-ntins pe pat. Mai tîrziu am fumat o țigară, cu umerii atingîndu-ni-se sub pătură. Băiatul a spus că trebuie să plece. Ne-am Îmbrăcat. M-am Întrebat dacă ar vrea bani. Am hotărît că nu. Afară ne-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
un gen care provoacă probleme. - O să chem garda, a zis, pornind spre un telefon montat pe un stîlp. I-am smuls telefonul din mînă și l-am Împins Înspre bar cu atîta putere, că și-a pierdut echilibrul. Mi-a zîmbit. Avea dinții acoperiți de o peliculă maronie. S-a-ntors cu spatele, l-a strigat pe barman și i-a arătat bucata de hop. Am ieșit și-am luat un taxi. Mi-amintesc că m-am Întors acasă și-am luat altă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
Doctoru’ ăsta e unul bun. - Mda, are mînă bună la scris. Ike a rîs și a dat din umeri. - OK. S-a-ntors Într-o oră cu Rollins și cu alt doctor. CÎnd au intrat În casă, doctorul a adulmecat și-a zîmbit și a dat din cap, Întorcîndu-se spre Rollins. Avea o față rotundă, zîmbitoare, orientală. M-a examinat rapid și m-a-ntrebat dacă pot să urinez. Apoi, Întorcîndu-se spre Ike, l-a Întrebat dacă aveam crize. Ike mi-a zis: - Întreabă dac-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]