225,008 matches
-
tuneluri de metrou. Primul tunel al premetroului a fost deschis pe 20 decembrie 1969, între stația De Brouckère din centrul orașului și stația Schuman din districtul instituțiilor europene. Această linie a fost ulterior convertita în metrou greu și, din 20 septembrie 1976, este parte a liniei 1A/B. În decembrie 1970 a fost pus în exploatare și tunelul de premetrou de sub centură interioară a orașului, între stațiile Madou și Porte de Namur / Naamsepoort. Această linie a fost extinsă spre nord până la
Premetroul din Bruxelles () [Corola-website/Science/335844_a_337173]
-
1878, prin care Muntenegru și Serbia au devenit independente și și-au extins teritoriul, în vreme ce Austro-Ungaria a ocupat Bosnia și Herțegovina pentru 30 de ani, deși ea rămânea "de jure" teritoriu otoman. Încă de la sfârșitul lui august și începutul lui septembrie 1874, liderii din Herțegovina Jovan Gutić, Simun Zečević, Ilija Stevanović, Trivko Grubačić, și Petar Radović, s-au întâlnit și au hotărât să înceapă pregătirile de luptă. Ei au pregătit arme și muniții, case conspirative și au decis ca, cu ajutorul Muntenegrului
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
au reușit să adune 15.000 de bărbați și 48 de tunuri. Rebelii numărau circa 10.000 și erau mult mai slab echipați, ca urmare au încercat să-i abordeze pe turci în ambuscade și în lupte de gherilă. În septembrie turcii erau asediați în Niksic, Nevesinje, Gacko, și Bileća. La sfârșitul lunii, turcii au adus alte 4 batalioane de nizami. În luna octombrie, rebelii au cucerit 49 de posturi de grăniceri din zonele Gacko, Golije și Bunyan, turcii fiind împiedicați
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
Muntenegrului, care a condus la declarația de război dată Imperiului Otoman la 30 iunie 1876. Insurgenții herțegovineni au aderat la armata Muntenegrului și au contribuit la bătălia de la Vučji Do din 28 iulie 1876 si la cucerirea orașului Niksic în septembrie 1877. În anul 1878, armata muntenegreană a operat în zona litoralului, iar insurgenții în Herțegovina. Conform lui Herr Fric, rebelii sârbi erau „extrem de numeroși și în unele cazuri bine înarmați” și erau împărțiți în următoarele unități: Obiectivul cetelor era de
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
i-au încetinit pe moscoviți. Ordinul Livonian, condus de Wolter von Plettenberg, s-a alăturat și el războiului ca aliat al Lituaniei. Trupele livone au câștigat în august 1501, au asediat Pskovul, și au câștigat bătălia de pe lacul Smolino în septembrie 1502. În 1502, Ivan al III-lea a organizat o campanie de cucerire a Smolenskului, dar orașul a rezistat asediului întrucât moscoviții au ales o strategie slabă și nu aveau suficientă artilerie. Negocierile de pace au început pe la jumătatea lui
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
fost închis de ruși. În acest moment, Rusia a început să sufere un șir de înfrângeri. Mai întâi, în 1512, , , a prădat Severia și a învins o forță rusească de 6000 de oșteni; apoi au fost învinși în (la 8 septembrie). În ciuda victoriei, armata polono-lituaniană nu a putut manevra suficient de rapid pentru a recuceri Smolenskul. În 1518, forțele rusești au fost învinse în , când, conform legendei, forțele lituaniene au fost inspirate de sfântul lor protector, Cazimir. Rușii au invadat Lituania
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
Camil Petrescu. A fost publicată fragmentar în "Universul literar", nr. 17 din 25 aprilie 1926, și anume scena închisorii de la Conciergcrie (actul IV). A fost publicată și în foileton în "Vremea", primele 14 tablouri fiind tipărite în numerele 129 (4 septembrie 1926) - 155 (18 decembrie 1926). Apare integral în volum la Editura Vremea din București în anul 1931. Este o dramă istorică în cinci acte, 20 de tablouri, având cca. 100 de personaje. Acțiunea are loc în timpul Revoluției franceze. , mai favorabil
Danton () [Corola-website/Science/335863_a_337192]
-
la școala din comuna natală, iar restul la Școala primară nr. 2 din Turnu Severin. Studiile liceale le-a urmat la Liceul Traian din Turnu Severin, făcînd parte din prima serie de elevi care a susținut concurs de admitere, în septembrie 1908, fiind clasificat primul din 120 de elevi admiși. Pasiunea pentru limba și literatura franceză a fost cultivată de profesorul său, George Oprescu, care peste ani a ajuns profesor universitar de Istoria Artei, membru titular al Academiei Române, autor al unei
Constantin Hălălău () [Corola-website/Science/335856_a_337185]
-
sau Nesocotință și fericire” al lui Balzac, realizată la 19 ani, pe cînd era elev la Turnu Severin, a fost prima în limba română, rămînînd în manuscris pînă în 2007, cînd a apărut în foileton în revista Oglinda literară. În septembrie 1918 a dat examen de admitere la Institutul Medico-Militar din Iași, unde a fost clasificat primul din 126 de admiși. A început studiile medicale la Facultatea de Medicină din Iași și din decembrie 1918 a trecut la Facultatea de Medicină
Constantin Hălălău () [Corola-website/Science/335856_a_337185]
-
solului său, Lancki, de către fiul "landmeisterului" drept pretext pentru a invada sudul Livoniei cu o armată de circa 80.000 de oameni. El a obligat părțile aflate în concurență în Livonia să se reconcilieze la tabăra sa de la Pozvol în septembrie 1557. Acolo, au semnat Tratatul de la Pozvol, prin care se stabilea o alianță reciprocă atât defensivă cât și ofensivă, împotriva Rusiei, și care a provocat declanșarea Războiului Livonian. Ivan al IV-lea considera cererea de protecție din partea Uniunii Polono-Lituaniene în conformitate cu
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
trupele din Livonia. De-a lungul lui 1561, un armistițiu ruso-lituanian (convenit a dura până în 1562) a fost respectat de ambele părți. În schimbul unui împrumut și a unei garanții a protecției daneze, episcopul Johann von Münchhausen a semnat la 26 septembrie 1559 un tratat prin care îi acorda lui Frederick al II-lea al Danemarcei dreptul de a numi episcopul de , act ce însemna practic vânzarea acestor teritorii în schimbul a 30.000 de taleri. Frederick al II-lea l-a numit
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
soția lui Ioan, prințesa polono-lituaniană Ecaterina Jagellonica, întrucât fusese în concurență cu Ioan pentru intrarea prin căsătorie în familia regală polono-lituaniană. În iulie 1569, Ioan a trimis o solie în Rusia, în frunte cu , care a sosit în Novgorod în septembrie, după care la Moscova au sosit ambasadorii trimiși de Ivan în 1567 în Suedia pentru a o aduce pe Ecaterina. Ivan a refuzat să se întâlnească el însuși cu solii, pe care i-a obligat să negocieze în schimb cu
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
forță polono-suedeză a cucerit orașul și castelul Wenden la începutul lui 1578. Forțele rusești nu au reușit să recucerească orașul în februarie, atacul lor fiind urmat de o ofensivă suedeză îndreptată spre Pernau (Pärnu), Dorpat și Novgorod printre altele. În septembrie, Ivan a răspuns trimițând o armată de 18.000 de oameni, care au recucerit Oberpahlen (Põltsamaa) de la Suedia și s-au îndreptat apoi către Wenden. La sosirea lor la Wenden, armata rusă a asediat orașul, dar a fost întâmpinată de
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
august 1579. Bathory a numit apoi un aliat apropiat, membru al curții sale, Jan Zamoyski, în fruntea unei forțe de 48.000 de oameni, inclusiv 25.000 din Lituania, împotriva cetății Velikie Luki pe care a capturat-o la 5 septembrie 1580. Fără altă rezistență semnificativă, garnizoane ca Sokol, Velij și Usvzat au căzut cu repeziciune. În 1581, forța , o cetate bine fortificată și masiv apărată. Susținerea financiară din partea parlamentului polon a fost însă retrasă, iar Bathory nu a reușit să
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
Operația de apărare de pe frontul de sud a fost cea de-a doua operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua parte a lunii septembrie și până la începutul lunii ianuarie 1917, având ca obiectiv principal asigurarea libertății de acțiune a forțelor române pe frontul din Transilvania, prin apărarea aliniamentului fluviului Dunărea și deswfășurarea unei acțiuni ofensive cu caracter limitat pentru atingerea aliniamentului Rusciuk - Șumla - Varna
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
format din o divizie de infanterie și o divizie de cavalerie rusești și Divizia sârbă, cu un efectiv total de circa 30.000 de oameni. Concentrarea trupelor rusești s-a realizat în raionul Medgidia-Peștera, însă cu întârziere, abia la 1 septembrie 1916. La începutul campaniei, comandant al Armatei 3 era generalul de divizie Mihail Aslan, având în subordine Corpurile VI și VII Armată comandate de generalii Gheorghe Văleanu și Ioan Rașcu. Comanda marilor unități era asigurată de: general de brigadă Constantin
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
se renunțase la planul inițial care prevedea o acțiune ofensivă în sud, și se decisese adoptarea defensivei strategice, „"întărirea Turtucaiei era din punct de vedere strategic o greșeală evidentă și de nepermis"”. Bătălia de la Turtucaia s-a desfășurat între 1-6 septembrie 1916. Pe 2 septembrie, forțele bulgaro-germane aflate sub comanda generalului Mackensen au început să atace pozițiile Armatei României din zona fortificată Turtucaia. Capul de pod era apărat de trupele Diviziei 17 Infanterie sub conducerea generalului Constantin Teodorescu și formate preponderent
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
inițial care prevedea o acțiune ofensivă în sud, și se decisese adoptarea defensivei strategice, „"întărirea Turtucaiei era din punct de vedere strategic o greșeală evidentă și de nepermis"”. Bătălia de la Turtucaia s-a desfășurat între 1-6 septembrie 1916. Pe 2 septembrie, forțele bulgaro-germane aflate sub comanda generalului Mackensen au început să atace pozițiile Armatei României din zona fortificată Turtucaia. Capul de pod era apărat de trupele Diviziei 17 Infanterie sub conducerea generalului Constantin Teodorescu și formate preponderent din rezerviști. Din cauza în
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
asupra Capitalei, în spatele forțelor din Transilvania, amenințare care nu era serioasă în fapt, armata bulgară neavând capacitatea de a angaja forțe semnificative la nord de Dunăre, în condițiile în care avea masat grosul forțelor pe frontul de la Salonic. La 15 septembrie 1916, regele convoacă la Periș un Consiliu de Război la care participă primul ministru, locțiitorul șefului Marelui Cartier General - generalul Dumitru Iliescu, și comandanții de armate, generalii Ioan Culcer, Alexandru Averescu si Constantin Prezan. Pe timpul consiliului s-au conturat două
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
militară - a fost o improvizație cu efecte dezastruoase pentru începutul campaniei anului 1916 în România"”. Acest lucru a fost recunoscut după război chiar de principalul ei artizan, generalul Averescu, care arăta că: Operația de la Flămânda s-a desfășurat între 23 septembrie - 6 octombrie 1916. Planul inițial prevăzând trecerea la sud de Dunăre a unui număr de 6 divizii și executarea unui atac concentric cu acestea și forțele din Dobrogea, în vederea respingerii forțelor bulgaro-germane. După construirea unui pod la Flămânda și trecerea
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
Carpați, în timp ce un număr important de divizii românești se deplasau de pe un front pe altul în marșuri istovitoare. „"S-a dovedit încă odată adevărul dictonului conform căruia generalul care nu știe să piardă o provincie pierde întreaga țară"”. La 1 septembrie 1916 Armata a 3-a bulgară a trecut frontiera bulgaro-română și a înaintat spre Dobrogea. Generalul rus Andrei Medardovici Zaioncikovski și trupele sale au sosit în grabă pentru a întări frontul aliat româno-rus, în încercarea de oprire a armatei lui
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
sale au sosit în grabă pentru a întări frontul aliat româno-rus, în încercarea de oprire a armatei lui Mackensen mai înainte ca acestea să cucerească calea ferată București - Constanța. Au urmat lupte grele, cu atacuri și contraatacuri viguroase până pe 21 septembrie. În Dobrogea, generalul Mackensen a lansat o nouă ofensivă pe 20 octombrie, după o lună de pregătiri atente, și trupele amestecate de sub comanda sa au reușit să le învingă pe cele ruse. Rușii au fost forțați să se retragă din
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
pe locul 59 din 167 de țări într-un studiu al revistei financiare "The Economist" privind starea democrației în 2015, fiind descrisă ca o "democrație defectuoasă", asemenea altor țări din Europa Centrală și de Est. Într-un studiu APADOR-CH din septembrie 2015 se arată că Guvernul (ministere, agenții guvernamentale), instanțele de judecată și Parlamentul sunt instituțiile care încalcă cel mai des drepturile omului în România. La nivel perceptiv, același studiu relevă că cele mai discriminate categorii de persoane sunt cele cu
Drepturile omului în România () [Corola-website/Science/335852_a_337181]
-
este un film american de genul science fiction și thriller, regizat de James Ward Byrkit, acesta fiind debutul său regizoral. Filmul a avut premiera pe 19 septembrie 2013, la Festivalul de Film de la Austin. În rolul principal joacă Emily Baldoni, ea trebuind să se confrunte cu întâmplările stranii ce au loc în timpul trecerii unei comete pe deasupra Pământului. Filmul se rotește în jurul a șase persoane la o cină
Coherence () [Corola-website/Science/335872_a_337201]
-
(în maghiară Steiner Gábor, n.28 mai 1858 Timișoara - 9 septembrie 1944 Beverly Hills) a fost un director de teatru, regizor, actor, impresar, editor și om de afaceri austriac, evreu născut în Banat s-a născut în 1858 la Timișoara ca al treilea dintre cei cinci copii ai actorului și directorului
Gabor Steiner () [Corola-website/Science/335876_a_337205]