22,893 matches
-
capete. Se poate calcula capacitatea acestui condensator folosind teorema lui Gauss. Se construiește suprafața Gauss (indicată în figura alăturată). Fluxul electric al intensității "E" este nul pe suprafața Gauss aflată la mijlocul plăcii din cauză că intensitatea câmpului electric din interiorul unui conductor metalic ce conține sarcină electrică constantă este nulă. Fluxul lui "E" pe suprafețele de la capete este tot nul în măsura în care câmpul electric poate fi considerat nedeformat la extremitățile condensatorului. "Φ" = "E×S" = "Q" / "ε" (1) unde "E" = "U" / "d" "Q" = "C×U
Teorema lui Earnshaw () [Corola-website/Science/321168_a_322497]
-
fitinguri ambutisate la cald: coturi sudate, capace, funduri; fitinguri ambutisate la rece și sudate: reducții conice concentrice și excentrice, coturi din segmenți, teuri) și "cazangerie" (o gamă mare de vase de presiune; schimbătoare de căldură; coloane; rezervoare de stocare; structuri metalice cu diverse utilizări; asamblări mecano-sudate, statice sau dinamice). Număr de angajați în 2008: 2.550 Cifra de afaceri:
Vilmar () [Corola-website/Science/321175_a_322504]
-
lucrările sale. Robert Boyle observă în 1675 că forțele de atracție sau respingere dintre sarcinile electrice se propagă și în vid. În 1729, Stephen Gray (1666 - 1736) observă că electricitatea poate fi transportată dintr-un loc într-altul prin fire metalice și astfel realizează distincția dintre conductori și izolatori. În plus, demonstrează că electricitatea acumulată în corpuri se distribuie pe suprafața acestora. Fizicianul francez Du Fay (1698 - 1739) face diferența în electricitate pozitivă și negativă, pe care de fapt el o
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
care ulterior va sta la baza construcției condensatoarelor. Aceasta a fost inventată, în același an, dar în mod independent, și de Ewald Georg von Kleist. William Watson (1715 - 1787) a perfecționat butelia de Leyda utilizând pentru cele două armături foițe metalice subțiri, mărind astfel capacitatea acesteia de a acumula electricitate. A confirmat concepția lui Du Fay privind existența a două tipuri de sarcină electrică adăugând că cea pozitivă înseamnă de fapt un surplus de sarcină, iar cea negativă un deficit și
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
reprezintă altceva decât o descărcare electrică atmosferică. Jesse Ramsden aduce o perfecționare mașinii electrostatice, care este acum prevăzută cu un disc de sticlă rotit prin intermediul unei manivele și care prin frecare de patru porțiuni de piele produce electrizarea unui tub metalic. Charles Coulomb (1736 - 1806) este cel care formulează legile cantitative ale electrostaticii. În 1785, stabilește expresia forței electrostatice dintre două corpuri încărcate, în funcție de mărimea sarcinilor electrice și de distanța dintre corpuri, denumită ulterior legea lui Coulomb. Fizicianul italian Luigi Galvani
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
genereze tensiuni înalte, ce vor fi utilizate în noi domenii de studii și cercetare. Aceasta se compune acum din două discuri de sticlă ce se rotesc în plan vertical în sensuri opuse, iar sarcina electrică era colectată de două bare metalice. Fizicianul italian Antonio Pacinotti (1841 - 1912) construiește în jurul anului 1860 un generator de curent continuu, pe care inginerul belgian Zénobe Gramme (1826 - 1901) îl perfecționează, astfel că în 1870, realizează primul generator electric pentru uz industrial, așa-numitul "dinam a
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
Electrochimia este un domeniu de intereferență dintre chimie și electricitate, care studiază reacțiile electrochimice și aplicațiile acestora: electroliza, coroziunea, acumulatorii electrici, bateriile, procedeele electrochimice de acoperire metalică. Cel mai important procedeu care este studiat de electrochimie este electroliza, ce reprezintă o reacție chimică ce are loc la trecerea curentului electric. Reacțiile electrochimice sunt acele reacții chimice care au loc în soluții chimice aflate în contact cu materiale
Electrochimie () [Corola-website/Science/320615_a_321944]
-
discipolul său, Andreas Cunaeus, au rezolvat problema cu ajutorul unui recipient de sticlă umplut cu apă în care era scufundat capătul inferior al unei bare de alamă. Recipientul era căptușit, atât la interior cât și la exterior cu câte o foiță metalică subțire. Rezultatul descoperirii a fost comunicat fizicianului francez René Réaumur în ianuarie 1746. Jean-Antoine Nollet a denumit invenția butelie de Leyda. La scurt timp, este dat publicității faptul că și fizicianul german Ewald Georg von Kleist construise ceva similar la
Pieter van Musschenbroek () [Corola-website/Science/320708_a_322037]
-
consolidat pereții exteriori, care au fost izolați termic cu polistiren, s-a modificat forma turlei (inițial era octogonală, în prezent este pătrată), s-a înlocuit învelitoarea de tablă de pe acoperișul bisericii și al turlei și s-a montat o ușă metalică și ferestre termopan. În prezent, Biserica romano-catolică din Hârlău este filială a Parohiei romano-catolice "Sf. Înălțarea Sfintei Cruci" din satul Cotnari. Liturghii sunt celebrate doar în zilele de marți (dimineața) și duminică (seara) sau cu ocazia unor sărbători religioase. Comunitatea
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Hârlău () [Corola-website/Science/320688_a_322017]
-
unui proiect de 130 de milioane de dolari care va dura 18 luni, MTA a început să instaleze grătare noi pentru sistemele de colectare a apei de ploaie, în scopul de a preveni curgerea apei în spațiile metroului. Aceste structuri metalice, proiectate cu ajutorul unor arhitecți și gândite ca opere de artă, vor fi așezate peste grătarele deja existente, dar cu o prelungire de 76-100 mm, pentru a preveni ca gunoaiele și ploaia să inunde metroul. Formele acestor construcții vor fi diferite
Metroul din New York () [Corola-website/Science/320669_a_321998]
-
pentru a mări grosimea totală. În contact cu acest înveliș, minele magnetice cădeau de pe vehicule din cauza propriei greutăți și din cauza vibrațiilor vehiculului. Zimmeritul nu avea proprietăți antimagnetice propriu-zise, materialul din care era compus împiedica contactul dintre mina magnetică și suprafața metalică. Zimmeritul a fost aplicat pe suprafața unor tancuri și a unor autotunuri (acoperite complet de blindaj) din decembrie 1943 până pe 9 septembrie 1944. Pe vehiculele de luptă blindate care nu erau închise complet era foarte rar aplicat. Vehiculele aveau un
Zimmerit () [Corola-website/Science/320764_a_322093]
-
aceasta era o ocazie de a fi prezentat pentru milioane de oameni care altfel nu l-ar fi putut vedea. În 1914, însă, de teamă că crăpătura s-ar putea mări pe drumul cu trenul, primăria a instalat o structură metalică de susținere în interiorul clopotului, denumită generic „păianjenul”. În februarie 1915, clopotul a fost lovit ușor cu ciocane de lemn pentru a produce sunete ce au fost transmise la târg ca semnal de deschidere, transmisiune care a și inaugurat serviciul telefonic
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
ezitare. Această tendință genrală, numită expresionism, caracterizează și opera lui Alberto Giacometti (1901-1988), ale cărui statuete, de grosimea unei lame, cuprinse de remușcări, de îngrijorare. După 1945, marea majoritate a publicului a acceptat tot mai mult sculptura modernă. Pionierul sculpturilor metalice David Smith care lucrase ca sudor cu ani în urmă a colorat câteva din creațiile sale, această practică fiind preluată de Anthony Caro, care a apărut în anii 60 ca proeminent sculptor englez de metale. La sfârșitul anilor 50, pop-art-ul
Sculptura secolului al XX-lea () [Corola-website/Science/321557_a_322886]
-
este prima cu noul vocalist José Andrëa în locul vechiului vocalist Jorge Sálon. Astfel, trupa își continuă ascensiunea muzicală, cu participări la alte festivaluri cu specific folk-celtic și rock în Spania. Ca stil muzical, trupa Maago de Oz abordează genurile folk metalic și rock. În România, genul muzical folk este reprezentat de curentul muzical rock nordic cu influențe metalice spre heavy-metal, sau rock-celtic. Atingând succese de amploare din ce în ce mai mari, trupa Maago de Oz lansează cel de-al treilea album, "La leyenda de la
Mägo de Oz () [Corola-website/Science/321553_a_322882]
-
muzicală, cu participări la alte festivaluri cu specific folk-celtic și rock în Spania. Ca stil muzical, trupa Maago de Oz abordează genurile folk metalic și rock. În România, genul muzical folk este reprezentat de curentul muzical rock nordic cu influențe metalice spre heavy-metal, sau rock-celtic. Atingând succese de amploare din ce în ce mai mari, trupa Maago de Oz lansează cel de-al treilea album, "La leyenda de la mancha" (în ), conținând în întregime piesele în limba spaniolă. Asemena albumelor având ca temă vrăjitoria, sau Iisus
Mägo de Oz () [Corola-website/Science/321553_a_322882]
-
scene din apocalipsa; 3. pictura din interiorul bisericii este frescă, pictorul însă rămâne anonim; 4. biserica a fost modernizată în jurul anului 1960, atunci când s-a introdus curentul electric, parchet și, câțiva ani mai târziu, a fost legată cu o centură metalică pentru a-i întări strictura de rezistență; 5. ansamblul arhitectural în care este încadrată biserica cuprinde și o clopotniță la fel de veche pe care stau inscripții slavone și care se pare este contemporană cu biserica; 6. biserica a fost parte integrantă
Biserica Intrarea în biserică a Maicii Domnului din Mierlești () [Corola-website/Science/321584_a_322913]
-
astfel de coif a fost descoperit la Tarquinia. Asemenea coifuri au mai fost descoperite și în alte situri funerare din centrul și nordul Italiei și datează din secolele IX-VII î.H.. Un alt tip de coif asemănător( însă fără creastă metalică) era ,clopotul”. Armura conținea uneori platoșă de zale. La un moment dat, romanii au adoptat falanga de la hopliți, introdusă în Italia, probabil de către coloniștii veniți din Grecia. Primul autor care a folosit termenul de ,falangă”(,φαλαγξ”) este Homer. Numele hopliților
Armata romană timpurie () [Corola-website/Science/321613_a_322942]
-
0,25 mm) pliate. Acestea se îndreptau automat în momentul în care proiectilul părăsea țeava. Focosul consta într-un amestec de TNT și hexogen și era capabil să perforeze majoritatea tancurilor folosite de către Aliați. Explozibilul era amplasat în spatele unui con metalic. În momentul impactului, la baza conul era concentrată toată puterea explozivă. Jetul de plasmă care rezulta în urma vaporizării conului metalic era capabil să perforeze turela unui tanc Sherman și să iasă prin partea cealaltă. După tragere, tubul de metal putea
Panzerfaust () [Corola-website/Science/321630_a_322959]
-
de TNT și hexogen și era capabil să perforeze majoritatea tancurilor folosite de către Aliați. Explozibilul era amplasat în spatele unui con metalic. În momentul impactului, la baza conul era concentrată toată puterea explozivă. Jetul de plasmă care rezulta în urma vaporizării conului metalic era capabil să perforeze turela unui tanc Sherman și să iasă prin partea cealaltă. După tragere, tubul de metal putea fi aruncat, arma fiind de unică folosință. Aruncătoarele de grenade Panzerfaust au fost folosite în număr mare începând cu luna
Panzerfaust () [Corola-website/Science/321630_a_322959]
-
trebuia să se adăpostească imediat. Jetul de foc care ieșea prin spatele tubului de metal era periculos. Manualele (deseori o simplă foaie cu instrucțiuni și ilustrații) recomandau menținerea unei distanțe sigure de cel puțin 10 metri în spatele trăgătorului. Pe tubul metalic al armei era scris cu litere mari de culoare roșie un mesaj de avertizare "Achtung! Feuerstrahl!" ("Atenție!Jet de foc!!"). Aruncătoarele de grenade Panzerfaust necesitau și o mentenanță atentă. Dacă detonatorul (o simplă capsă) era umed, arma era compromisă. Spre
Panzerfaust () [Corola-website/Science/321630_a_322959]
-
partea superioară se deschide în față (pentru a asigura o anumită protecție în timpul desantului), iar partea inferioară se deschide în jos (pentru a forma o treaptă). Pentru a facilita accesul prin obloanele din plafon, cutia blindată este prevăzută cu trepte metalice. Carcasa blindată este prevăzută cu ambrazuri pentru executarea tragerilor cu armamentul individual: patru în partea dreaptă și trei în partea stângă. Soldații folosesc periscoapele dreptunghiulare fixe (poziționate câte trei în lateral) pentru a observa țintele inamice. Camera energetică este separată
B33 Zimbru () [Corola-website/Science/321694_a_323023]
-
de o licărire care îi urmează mișcarile lui Minogue în timp real, purtând pe mâini manuși sport, care îi luminează fața și corpul, datorită luminilor încorporate. În a doua parte, Kylie apare pe scena cu scaune albe, purtând o costumație metalică aurită. După aceasta, artista se mișcă în aceleași mișcări coregrafice folosite la interpretarea cântecul în cadrul concursului american de talente "America's Got Talent". Împingerea scaunelor pe o parte indica începutul următoarei părți din videoclip. Minogue apare piedestal, ridicând-se delicat
Get Outta My Way () [Corola-website/Science/320797_a_322126]
-
unu "subiect" și dezvoltarea lui într-un program școlar guvernamental - de exemplu, un precog a fost diagnosticat inițial ca idiot hidrocefalic, dar talentul i-a fost depistat sub țesutul deteriorat al creierului. Precogii sunt menținuți în poziții rigide de benzi metalice, clești și fire, care îi țin atașați de scaune speciale cu spătar înalt. Nevoile lor fiziologice sunt rezolvate automat și se spune că nu au nevoi spirituale. Aspectul lor fizic diferă oarecum de cel al oamenilor obișnuiți, având capete mari
Raport minoritar () [Corola-website/Science/320808_a_322137]
-
sofisticați identici oamenilor, pentru a se putea infiltra și ucide. Cei trei sovietici întâlniți de maiorul Hendricks — Klaus, Rudi și Tasso — îi povestesc cum întreaga armată sovietică și structura ei de comandă a colapsat măcelărită de noii roboți. Din rămășițele metalice recuperate sunt identificate două varietăți: I-V, un soldat rănit și III-V, David. Varietatea II-V - "varietatea a doua" - rămâne necunoscută. Diferitele modele sunt produse independent unele de altele, în fabrici diferite. Sovieticii dezvăluie că dispozitivele de protecție ale
Varietatea a doua () [Corola-website/Science/320825_a_322154]
-
lemn sau legată de coadă cu un lanț. Din prima formă derivă sceptrul, ca însemn al puterii suverane. A doua formă era, ca și buzduganul, o armă masivă. La o coada de lemn se atașa, cu un lanț, o ghioagă metalică, cu sau fără țepi. Acest tip de armă se numea și "bici de luptă". Buzduganul derivă din ghioaga din lemn prevăzută cu țepi de metal, folosită ca o armă a țăranilor chemați la luptă, care erau prea săraci să-și
Buzdugan (armă) () [Corola-website/Science/320854_a_322183]