22,890 matches
-
consumul de medicamente sau de droguri. Cottraux a adăugat două dimensiuni: - expectanță (E) în raport cu așteptările subiectului, - atitudini (A) privind atitudinile terapeutului vis-à-vis de subiect. Acest al doilea model pune și mai mult accentul pe evenimentele interne în funcție de patru concepte: afecte, senzații, imagerie mentală și cogniție. El este primul model care propune în mod clar o strategie terapeutică multimodală. Grila SECCA Grila SECCA este elaborată pentru problematici anxioase și depresive: fobii, atacuri de panică, depresie și disfuncții sexuale. Ea are drept țintă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
eșecuri sau a unei puternice anxietăți. Această anticipare întărește atunci producerea comportamentului problemă de evitare/salvare. Inventarul consecințelor se realizează cu aceeași dificultate cu care se realizează cel al variabilelor contextuale. Efortul este diminuat cu ajutorul întrebărilor deschise sau închise în legătură cu senzațiile, sentimentele și gândurile consecutive comportamentului problemă cât și cu atitudinile și reacțiile celor apropiați. Unele întrebări pot fi înglobate în tema de auto-observare. Descrierea secvențială, concretă și precisă, a consecințelor evită sau limitează unele „interpretări” abuzive din partea clinicianului. Studiul antecedentelor
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în mod efectiv și observabil: la sfârșitul celor paisprezece ședințe de grup, Paul nu mai sărea peste bariera din metrou, Didier petrecea mai puțin timp controlând și reparând ascensoarele sale, Émilie ieșea din casă fără mănuși și și-a recăpătat senzațiile tactile pierdute de-a lungul anilor, iar Claire citea repede cărțile necesare redactării lucrării sale și și-a obținut diploma. Exemplul unei terapii de grup oferită pacienților suferind de TOC este aplicabil și în cazul altor terapii (individuale sau de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
informații ajută pacientul să-și canalizeze efortul curajos asupra acestor cincisprezece zile cruciale și să nu se lase cuprins de angoasă, acest lucru fiind valabil mai ales pentru persoanele care suferă de agorafobie și de tulburare de panică hipercentrate asupra senzațiilor lor fizice. Va trebui să perseverați și să așteptați cel puțin încă patru până la șase săptămâni pentru a resimți primele beneficii ale tratamentului. Acest lucru este normal”. Persoanele care suferă de tulburări anxioase și fobice sunt cele care au îndoieli
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
care suferă de această tulburare. Atacul de panică și tulburarea de panică Atacul de panică Atacul de panică poate fi definit ca o criză de angoasă majoră în cadrul căreia apar numeroase simptome cum ar fi palpitațiile, o impresie de sufocare, senzații de ștrangulare, de instabilitate, de derealizare... Aceste simptome crează persoanei respective sentimentul de pierdere a controlului de sine, și poate provoca de la teama de a nu leșina până la aceea de a nu deveni nebun. Intensitatea senzațiilor trăite, neputința pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
o impresie de sufocare, senzații de ștrangulare, de instabilitate, de derealizare... Aceste simptome crează persoanei respective sentimentul de pierdere a controlului de sine, și poate provoca de la teama de a nu leșina până la aceea de a nu deveni nebun. Intensitatea senzațiilor trăite, neputința pe care o resimte persoana în a le controla, starea de alarmă pe care o generează aceste senzații evocă iminența unui pericol major, inclusiv pe acela de a muri. Astfel, teama în legătură cu revenirea unui atac de panică, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
controlului de sine, și poate provoca de la teama de a nu leșina până la aceea de a nu deveni nebun. Intensitatea senzațiilor trăite, neputința pe care o resimte persoana în a le controla, starea de alarmă pe care o generează aceste senzații evocă iminența unui pericol major, inclusiv pe acela de a muri. Astfel, teama în legătură cu revenirea unui atac de panică, împreună cu consecințele sale potențiale, amplifică riscul ca atacul de panică să se transforme într-o veritabilă tulburare de panică. Conform DSM-IV
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
căile de acces senzoriale și memorie, pe de o parte, și generatorii reacțiilor de teamă, pe de altă parte, amigdala reprezintă, în prezent, o țintă favorită a cercetării. Modelul comportamental Goldstein și Chambless propun un model de condiționare interoceptiv pavlovian. Senzațiile corporale, pe care persoana le percepe în momentul în care aceasta declanșează un atac de panică, devin stimuli condiționali care facilitează activarea atacului de panică. Persoana care suferă de tulburare de panică dezvoltă un comportament hiperatent în legătură cu toate senzațiile corporale
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pavlovian. Senzațiile corporale, pe care persoana le percepe în momentul în care aceasta declanșează un atac de panică, devin stimuli condiționali care facilitează activarea atacului de panică. Persoana care suferă de tulburare de panică dezvoltă un comportament hiperatent în legătură cu toate senzațiile corporale și devine expert în reperarea modificărilor fiziologice. Prin asociere repetată a acestor senzații cu declanșarea unui atac de panică, în momentul în care este percepută o senzație corporală se poate declanșa un răspuns anxios major, care se poate transforma
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
un atac de panică, devin stimuli condiționali care facilitează activarea atacului de panică. Persoana care suferă de tulburare de panică dezvoltă un comportament hiperatent în legătură cu toate senzațiile corporale și devine expert în reperarea modificărilor fiziologice. Prin asociere repetată a acestor senzații cu declanșarea unui atac de panică, în momentul în care este percepută o senzație corporală se poate declanșa un răspuns anxios major, care se poate transforma într-un atac de panică. Acest model explică, în parte, atacurile de panică nocturne
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
care suferă de tulburare de panică dezvoltă un comportament hiperatent în legătură cu toate senzațiile corporale și devine expert în reperarea modificărilor fiziologice. Prin asociere repetată a acestor senzații cu declanșarea unui atac de panică, în momentul în care este percepută o senzație corporală se poate declanșa un răspuns anxios major, care se poate transforma într-un atac de panică. Acest model explică, în parte, atacurile de panică nocturne: ele pot fi explicate prin acest mecanism de condiționare prin care orice schimbare în
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în răspunsul fiziologic facilitează activarea unui atac de panică. Faptul că pacientul își reduce angoasa, evitând situațiile fobogene, întărește acest comportament de evitare sau de evadare Modelul cognitiv Interpretarea catastrofică și memorizarea acesteia In cadrul modelului cognitiv, interpretarea catastrofică a senzațiilor corporale conduce la atacul de panică. In dimensiunea anxioasă, prelucrarea informației este filtrată de noțiunea de pericol. Persoana care suferă de atacuri de panică memorează o asociere sistematică între excitarea fiziologică și pericol. Această prelucrare a informației activează un sistem
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
o creștere a activității sistemului nervos autonom, antrenând contracturi musculare, fenomene de vasoconstrucție, o creștere a presiunii sanguine, o accelerare a ritmului cardiac; respirația devine sacadată, gâfâitoare și conduce la hiperventilația însoțită de cortegiul său de simptome; - o componentă psihosenzorială: senzații de depersonalizare, derealizare, dezechilibru sau instabilitate, de distorsiuni perceptive diverse... - o componentă cognitivă caracterizată de cogniții catastrofice; incapacitatea de a domina această teamă antrenează un sentiment de eșec și o pierdere a încrederii în sine care antrenează un sentiment de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
fiziologice pe care le declanșează ca reacție la situația fobogenă mai degrabă decât la situația ca atare. Relaxarea Sunt propuse apoi unele tehnici de relaxare pentru ca pacientul să învețe să controleze răspunsul comportamental tensionat. Intervenții asupra cognițiilor Interpretarea catastrofică a senzațiilor corporale Chiar dacă hiperventilația produce cele mai multe dintre senzațiile corporale trăite în timpul unor atacuri de panică, hiperventilația voluntară produce rar panică subiecților non anxioși. De asemenea, starea de panică rezultă dintr-o interpretare catastrofică a unor senzații corporale. De fapt, pacientul fobic
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
la situația fobogenă mai degrabă decât la situația ca atare. Relaxarea Sunt propuse apoi unele tehnici de relaxare pentru ca pacientul să învețe să controleze răspunsul comportamental tensionat. Intervenții asupra cognițiilor Interpretarea catastrofică a senzațiilor corporale Chiar dacă hiperventilația produce cele mai multe dintre senzațiile corporale trăite în timpul unor atacuri de panică, hiperventilația voluntară produce rar panică subiecților non anxioși. De asemenea, starea de panică rezultă dintr-o interpretare catastrofică a unor senzații corporale. De fapt, pacientul fobic își percepe senzațiile corporale ca fiind mai
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
asupra cognițiilor Interpretarea catastrofică a senzațiilor corporale Chiar dacă hiperventilația produce cele mai multe dintre senzațiile corporale trăite în timpul unor atacuri de panică, hiperventilația voluntară produce rar panică subiecților non anxioși. De asemenea, starea de panică rezultă dintr-o interpretare catastrofică a unor senzații corporale. De fapt, pacientul fobic își percepe senzațiile corporale ca fiind mai periculoase decât sunt acestea în realitate și concluzionează, astfel, că există un pericol fizic sau mental iminent („Inima mea bate = risc să fac un infarct”). Anxietatea care rezultă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
hiperventilația produce cele mai multe dintre senzațiile corporale trăite în timpul unor atacuri de panică, hiperventilația voluntară produce rar panică subiecților non anxioși. De asemenea, starea de panică rezultă dintr-o interpretare catastrofică a unor senzații corporale. De fapt, pacientul fobic își percepe senzațiile corporale ca fiind mai periculoase decât sunt acestea în realitate și concluzionează, astfel, că există un pericol fizic sau mental iminent („Inima mea bate = risc să fac un infarct”). Anxietatea care rezultă din această interpretare catastrofică intensifică reacțiile corporale, care
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
care percepe dispariția acesteia. Expunerea se poate realiza și prin distorsiunea realității virtuale. Dacă evitarea este asociată consecințelor catastrofice neplăcute, i se cere pacientului să-și imagineze că leșină, că-și pierde controlul. Dacă evitarea este legată de teama de senzații fiziologice asociate declanșării atacului de panică, i se propune pacientului să urce scările, să alerge, să facă saună... astfel încât să se confrunte cu senzații de bătăi de inimă accelerate, de respirație tăiată, de sufocare, de senzații de transpirație... Oricare ar
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
să-și imagineze că leșină, că-și pierde controlul. Dacă evitarea este legată de teama de senzații fiziologice asociate declanșării atacului de panică, i se propune pacientului să urce scările, să alerge, să facă saună... astfel încât să se confrunte cu senzații de bătăi de inimă accelerate, de respirație tăiată, de sufocare, de senzații de transpirație... Oricare ar fi maniera în care este abordată expunerea, scopul este întotdeauna expunerea in vivo prin intermediul sarcinilor stabilite în mod erarhic, împreună cu pacientul. Această ierarhie este
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
legată de teama de senzații fiziologice asociate declanșării atacului de panică, i se propune pacientului să urce scările, să alerge, să facă saună... astfel încât să se confrunte cu senzații de bătăi de inimă accelerate, de respirație tăiată, de sufocare, de senzații de transpirație... Oricare ar fi maniera în care este abordată expunerea, scopul este întotdeauna expunerea in vivo prin intermediul sarcinilor stabilite în mod erarhic, împreună cu pacientul. Această ierarhie este organizată în jurul unei teme centrale valabilă pentru toate situațiile neplăcute. Expunere gradată
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ani, s-a adresat psihiatrului din cadrul serviciului de urgență pentru atacuri de panică. Cu câteva zile în urmă, ea a fost adusă de către SAMU la serviciul de urgență al spitalului pentru durere toracică și palpitații. Ea prezenta, în plus, o senzație de sufocare, tremurături, amețeli și certitudinea unei morți iminente. Toate examinările au avut rezultate normale și simptomele au dispărut în urma administrării unui comprimat de alprazolam 1 mg. Psihiatrul de gardă a recomandat pacientei un tratament ambulatoriu. Doamna S. vine la
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în această noapte. - Il voi trezi pe soțul meu. - Se va enerva pe mine, nu mă va mai iubi. Situație - A fi singură acasă. - Magazin mare, cinematograf, mulțime. - A dormi, noaptea. Emoție - Angoasă. - Palpitații, jenă sau durere toracică. - Dificultăți respiratorii, senzații de sufocare. - Amețeli. Diacronie Date structurale posibile - Genetice: nu există tulburări în familie. - Personalitate: nu există tulburări de personalitate, a fost mereu anxioasă, are un nivel ridicat de exigență personală (nevoia de a fi perfectă). Factori istorici posibili de menținere
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Să poată călători cu mijloacele de transport în comun, singură, la ore de vârf. - Să iasă din casă pentru a se relaxa împreună cu soțul său (cinematograf, teatru și restaurant). - Să stopeze tratamentul medicamentos (benzodiazepine). Tehnicile terapeutice Tratamentul pentru realizarea controlului senzațiilor legate de atacul de panică constă într-o informație în legătură cu activarea sistemului nervos simpatic prin distorsiunea emoțiilor și gândurilor ce induc un răspuns tensionat. Terapeutul propune tehnici de reglare și control a respirației, cât și tehnici de relaxare. Tehnicile comportamentale
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
care apar în situația în care nu refuză. In cadrul celui de al treilea joc de rol, JȘrșmie joacă rolul celui care refuză iar terapeutul îl ajută și îi cere să repete scena de mai multe ori, pentru a trăi senzații plăcute. Noțiunea de empatie este abordată pe larg. Negocierea ocupă un loc important pentru JȘrșmie în cazurile de refuz profesional. Situațiile sunt repede exemplificate, pentru a amplifica sentimentul de eficiență personală și a relua dificultățile întâmpinate. Feedback Pacientul, apoi terapeutul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
normal. Trăirea unor așteptări nerealiste legate de perfecțiune (de exemplu, a fi total degajat și strălucitor). ” Voi începe imediat, probabil, să roșesc”. „Sunt atâtea momente în care am roșit în aceste situații”. (Imaginile apar în conștiința sa, odată cu emoțiile și senzațiile fizice de suferință). „Trebuie să reușeșc să nu roșesc și să par că mă simt bine”. In cadrul situațiilor sociale Concentrarea atenției asupra stării sale de disconfort și nu asupra situației în desfășurare. Focalizare asupra detaliilor negative sau generatoare de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]