23,608 matches
-
fost? A rîs. - Am fost la cutie. Oricum, n-am vrut s-apar pe-aici, fiindcă știam că te-ai lăsat. Te-ai lăsat de tot? - Mda, m-am lăsat. - Atunci n-ai avea chef de-o doză? Ike Bătrînu’ zîmbea. - Păi... Am simțit o adiere din vechea stare de excitare, ca atunci cînd te-ntîlnești cu cineva cu care te culcai cîndva și deodată apare excitația și știți amîndoi că o să vă culcați din nou unul cu altul. Ike a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
drumul. Am slăbit garoul, și pipeta mi s-a golit În venă. Coca mi s-a dus În cap, o amețeală și o tensiune plăcute, În timp ce morfina mi s-a-mprăștiat prin corp În valuri liniștitoare. - A fost În regulă? a-ntrebat Ike, zîmbind. - Dacă Dumnezeu a făcut ceva mai bun, l-a ținut pentru El, am zis. Ike curăța acul, pompînd apă prin el. - Ei bine, a zis el aiurea-n tramvai, cînd se va face apelu’ acolo sus, cre’ c-o să fim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Riker’s. Roy avusese mereu o părere inflexibilă și puritană despre ciripitori. „Nu-nțeleg cum poate trăi un ciripitor cu el Însuși”, Îmi zisese el o dată. L-am Întrebat pe Bill despre dependenții copii. A dat din cap și-a zîmbit - un zîmbet hulpav, malefic: - Da, Lexington e plin acuma de băiețași. * * * Într-o zi stăteam În barul Opera din Mexico City și m-am Întîlnit cu un politician pe care-l cunoșteam. Stătea la bar cu un șervet băgat după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
zi, în timp ce stătea la umbră unei frunze de brustur să se adăpostească de razele soarelui și se gândea la ce să facă, cum să facă, îi apăru pe neașteptate în fața MelculCodobelcul, cel ce-și duce căsuța în spinare. Melcul îi zâmbi și îi spuse vesel: „ Salut! Mă bucur să te văd azi!”. Surprins de acest salut neașteptat, Țepeluș zâmbi la rândul lui și îi răspunse: „Salut! Și mie îmi pare bine că te văd! Apoi începură să vorbească împreună de parca se
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
la ce să facă, cum să facă, îi apăru pe neașteptate în fața MelculCodobelcul, cel ce-și duce căsuța în spinare. Melcul îi zâmbi și îi spuse vesel: „ Salut! Mă bucur să te văd azi!”. Surprins de acest salut neașteptat, Țepeluș zâmbi la rândul lui și îi răspunse: „Salut! Și mie îmi pare bine că te văd! Apoi începură să vorbească împreună de parca se cunoșteau de când lumea. După ce pleca Melcul-Codobelcul, Țepeluș rămase pe gânduri. Tocmai atunci trecea pe acolo Furnica-Hărnicuța care ducea
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
împreună grăuntele, până la mușuroiul furnicii. După ce furnică îi mulțumi pentru ajutor, se despărțiră și Țepeluș se întoarse acasă. Toată noaptea i-a visat pe Melcul-Codobelcul și pe Furnica-Hărnicuța. A doua zi, Țepeluș, țopăind prin luminiș, se apropie de Vulpișor, îi zâmbi cu un zâmbet cât putu el de mare și îi zise: „Slaut! Mă bucur să te văd astăzi!” Vulpișor se uită la el, parcă surprins, dar îi zâmbi și el și-l întreba ce mai face, apoi avură o convorbire
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
A doua zi, Țepeluș, țopăind prin luminiș, se apropie de Vulpișor, îi zâmbi cu un zâmbet cât putu el de mare și îi zise: „Slaut! Mă bucur să te văd astăzi!” Vulpișor se uită la el, parcă surprins, dar îi zâmbi și el și-l întreba ce mai face, apoi avură o convorbire plăcută despre vara asta călduroasă. Mai tarziu, în aceeași zi, se apropie de casă Riței-Veverița, si o întreba dacă nu vrea să-o ajute să caute niște alune
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
întrece orice regulă. Al cui este tabloul?” La întrebare a răspuns Vasile Savonea: -„E al pictorului de la Reșița”, arătându-mă cu mâna. Murariu privind în direcția mea a zis: ”Ah, te cunosc!” Și-a făcut un gest netezindu-și sacoul, zâmbind mi-a întins mâna zicând: ” Felicitări, dă-i înainte!” Pe domnul Murariu îl cunoscusem la Reșița, la un salon de toamnă. După vernisajul expoziției a urmat momentul discuțiilor amicale, protocolul. La masa de protocol, când am vrut să umplu paharele
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
Iftinchi este unul dintre aceștia.” „Clipe împotriva morții” de Gloria Lăcătușu În tabără la Gărâna Participând la diferite expoziții în calitate de sculptor, nu am putut să trec nepăsător pe lângă tablourile expuse pe simeze, care de fiecare dată mă priveau și îmi zâmbeau datorită sutelor de tonuri viu colorate, ce mă obligau să zăbovesc în fața lor, zâmbind fără să vreau la mesajul pe care autorul mi-l transmitea cu ajutorul pensulei. Astfel am devenit un admirator fidel și cum era de așteptat, am început
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
Gărâna Participând la diferite expoziții în calitate de sculptor, nu am putut să trec nepăsător pe lângă tablourile expuse pe simeze, care de fiecare dată mă priveau și îmi zâmbeau datorită sutelor de tonuri viu colorate, ce mă obligau să zăbovesc în fața lor, zâmbind fără să vreau la mesajul pe care autorul mi-l transmitea cu ajutorul pensulei. Astfel am devenit un admirator fidel și cum era de așteptat, am început în ianuarie 2000 să realizez primele mele desene în creioane colorate. Au urmat cele
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
le mai cer încă o dată părerea. Următoarea săptămână eram din nou cu tablourile sub braț îndreptându-mă spre centru, pentru a mă reîntâlni cu colegii. Acum e altceva, sunt bune, e posibil să iei și premiu”, mi-a spus Bălăceanu zâmbind. Nu eram prea lămurit în privința zâmbetului, dar mi-am zis că mă voi lămuri mai târziu. Am plecat spre casă bucuros. Pășind agale spre casă cu tablourile sub braț îmi treceau prin minte diferite lucruri referitoare la expoziția care urma
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
calm, dar să nu fii moale, auzi, să nu fii moale, pune șaua pe ei, Pascule. „Pe ei“, adică pe noi, pe redacție, de bună seamă. — Pun, domnule director, îl asigura, liniștitor, Mihai Pascu pe mult agitatul nostru șef suprem, zâmbind amuzat-complice către cei de față, la rândul lor amuzați. Că era un amuzament secret și în mâiniile lui G. Ivașcu, ba chiar și o urmă de răsfăț, eu nu am nici o îndoială. Și mai era ceva: o formă paradoxală de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
consultările telefonice cu prietenii din țară, în fine, întoarcerea din ziua de 19 de cembrie 1971, toate acestea adaugă tensiuni dramatice jurnalului, care dobândește, nepremeditat, cum am spus, anvergură de operă epică. De pe coperta volumului Un român la Paris ne zâmbește enigmatic „caidul“ mișcării onirice, cum l-a numit L. Dimov pe D. Țepeneag, în anii când acesta conducea cu mâini ferme gruparea sa literară nu prea numeroasă, dar nespus de turbulentă și de sâcâitoare pentru autoritățile culturale ale vremii. O
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
amintindu și de întâlnire, se interesa de fiecare scriitor. Știa cum trăiește, ce necazuri are și dacă putea să-l ajute, nu pregeta (Vasile Voiculescu în Steaua nr. 8, 1967). În cazul de față, după ce au discutat, gazda i-a zâmbit cu amărăciune și a încheiat oarecum nostalgic: „Așa tinerețe aș fi vrut să am și eu”... Cu Magda Isanos discuția li s-a încheiat altfel: „Dumneata, i-a spus medicul-poet, acum și redactor de radio, trebuie să scrii numai poezie
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Sunt mulțumite să dea, insă silite, ce vor. Orice femeie-nșelată de Venus prin sila păstrează O amintire ce nu-i semn de necinste, ci dar. Iar dacă-n lupta izbândă va fi câștigată de dansa, Fața-i în van va zâmbi, jale-i în inima ei. În faimosul fragment ce priveste Fortuna, la sfârșitul capitolului 25 din Îl Principe, Machiavelli efectuează o operație revoluționară grefând energia erotică găsită la acesti poeți minori pe o temă mult mai tradițională a Fortunei ca
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
de Istorie decât Cetatea lui Dumnezeu" (1959a, p. 348; Marrou, 1970). Reputația lui Orosius a atins punctul culminant în secolul al XIV-lea, cănd Dante l-a plasat în al zecelea canto al Paradisului, acolo unde el este descris ca "zâmbind într-un mic cerc de lumină", printre doctori învățați, "că apărător al vremilor creștine ale cărui [scrieri] în latină au fost folosite de Augustin" (10.118-20). Siger din Brabant al carui eternalism a fost condamnat în 1277 apare în același
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
ar mai fi stăpân pe sine. Ea, Tolla, îl ascultă sorbindu-i cu nesaț cuvintele eminesciene"). Sau, luând la întâmplare orice altă secvență ("Să presupunem că este duminică superbă la Berlin. Cu gândul la scrisoarea primită din partea domnului Maiorescu, poetul zâmbește vag /un zâmbet din acelea, zâmbetul lui, un zâmbet abia schițat, în colțul gurii/. Se îmbată de miresmele tari ale noii primăveri înspre care își deschide larg porțile inimii..." ș.a.m.d.), romanul se compune încet și temeinic într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
al unei construcții metaforice ori formează sintagme împreună cu diferite epitete sugestive și chiar metaforice". Sunt, așadar, urmărite aceste construcții, punând în evidență valoarea estetică a metaforelor astfel promovate. Un exemplu: În haină de imagini cu frunte visătoare/ Apar în fața lumei zâmbind cu întristare", din poezia Poveste. Această construcție metaforică atrage atenția Lucia Cifor dezvoltă "conotația bogăției spirituale a poeziei". Domnia sa mai remarcă la Eminescu exprimarea prin "imagini sensibile", exprimare specifică artei "o idee hegeliană", însă "consubstanțialitatea formei lingvistice cu conținutul" este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
decât un cavou ori monument, oricât de bogat. Oricum, cel mult două generații sunt suficiente pentru uitare. E preferabilă iarba și pomii unui cimitir tradițional, adică livada sub care se topesc fără urmă cei duși dintre noi. Cât mă privește, zâmbesc condescendent atunci când sunt obligat să-mi arunc privirea pe vreun astfel de monument, standardizat, deplâng biata țărână batjocorită astfel și natura agresată și prefer să ajung cenușă. E mai rapid, curat și economic. Iar natura se va bucura mai curând
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
răspuns la întrebarea chinuitoare: eu al cui sunt? Am remarcat reacții foarte concludente în străinătate, în lumea liberă europeană. Cumpărând brânză telemea într-un supermagazin, am spus casierei că am cumpărat telemea grecească deoarece este cea mai bună. Mi-a zâmbit prietenos și mi-a spus: „cea mai buna telemea este cea turcească”. Am privit pe ecusonul ei, avea nume turcesc. Am discutat cândva cu un grec. Mi-a spus cu mândrie că cea mai frumoasă viață e în Grecia, unde
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
prăpăstii, după care, în loc să gâfăie și să zacă de oboseală, se angajează în lupte și bătăi cumplite, în care dau și primesc lovituri ucigătoare, după care în mod normal s-ar impune spitalizări, ghips și îngrijiri medicale. Acești eroi însă, zâmbesc cu fața plină de sânge (suc de roșii sau simplă vopsea roșie) și își sărută cu gingășie iubita salvată. Am și aici ceva experiență. Eram prieten la Fabrica de Rulmenți din Brașov cu Carvatski, antrenorul de box al echipei întreprinderii
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
iar controalele se înmulțeau. Puțin înainte de graniță, a ieșit din păpușoi un grup de soldați înarmați până în dinți, care ne-au controlat actele și conținutul mașinii. A urmat vama cu toată birocrația, așteptările, controalele, bancurile proaste la care trebuia să zâmbim ca să nu îi supărăm, apoi s-a ridicat o barieră groasă din țeavă metalică, și strângând puternic dinții și volanul din mână, am trecut încet prin țara nimănui și am ajuns la granița Ungariei. Încă nu ne puteam relaxa, eram
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
satu-n care m-am născut... Am pribegit prin lume ca să scap de cătușele de acasă, ca să pot colinda lumea, ca să pot savura libertatea, cunoașterea, lumina și toate binefacerile civilizației moderne. Cât am fost privit ca un turist, toți mi-au zâmbit prietenos. Când au aflat însă că vreau să mă stabileasc alături de ei, zâmbetele au disparut, cuvintele au devenit reci și dușmănoase. M-am lovit brusc de zidul rece al nepăsării, neîncrederii, inacceptanței, al invidiei, uneori al dușmăniei, al disprețului, al
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
am un mod propriu, poate un dar divin, de a stabili legături cu copiii din jur. Aflați în cărucioare, în brațele sau de mâna părințior, o privire sau un gest prietenos îi face pe aceștia să-mi răspundă, să-mi zâmbească și să mi adreseze priviri dezarmante, pline de lumină, de căldură, de bucurie sinceră. O punte nevăzută se înfiripează dintr-odată între sufletul meu și cel al copilului. În acele clipe simt că mă topesc, uit tot ce e rău
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
avea împreună cu atelierele cam 2000 de angajați) și lucram în liniște câteva ore bune, până când veneau și ceilalți. Mă amuzam când pe la ora 10.00, veneau mândri și bine dispuși o mulțime de colegi strigând „Guten Morgen”, la care eu zâmbeam spunându-mi în gând ,,asta a fost când am venit eu, dragilor”. Avantajul meu era că eu puteam pleca acasă la ora 14.30 având deja cele 8 ore reglementare, iar ei puteau pleca acasă doar la ora 19.00
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]