226,569 matches
-
Bâlvănești, Cireșu, Godeanu, Ilovița, Isverna, Izvoru Barzii, Obârșia-Cloșani, Podeni și Ponoarele și pe cel al orașului Baia de Arama) și în cea nord-vestică a județului Gorj, pe teritoriul comunei Padeș. Parcul natural este încadrat între Munții Mehedinți (grupa muntoasă a Munților Retezat-Godeanu aparținând de lanțul muntos al Carpaților Meridionali) și Piemontul Getic, în imediata apropiere a drumului național DN6, care leagă municipiul Drobeta-Turnu Severin de Caransebeș. a fost declarat arie protejată prin "Hotărârea de Guvern nr. 2.151 din 30 noiembrie 2004" (privind
Geoparcul Platoul Mehedinți () [Corola-website/Science/327238_a_328567]
-
albe cuarțifere) formate în Oligocen în urma cu circa 30 de milioane de ani, aflate la nivelul unui afloriment situat pe un versant acoperit cu blocuri de stancă și grohotiș. Aici s-au descoperit resturi fosile de pești preistorici (specii ce aparțin genurilor Lepidopus, Alosa, Scorpaena, Sardinella, Clupea etc.) situate în marne, gresii și conglomerate. Printre acestea s-a găsit și un pește lung de 1,8 m (Palaeorhynchus humorensis) în partea superioara a stâncii, într-o intercalație subțire de argile disodilice
Piatra Pinului și Piatra Șoimului () [Corola-website/Science/327231_a_328560]
-
a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip botanic situată în județul Suceava, pe teritoriul administrativ al comunei Moldova-Sulița. Aria naturală cu o suprafață de 116,40 hectare se află în versantul estic al Obcinelor Mestecăniș (o grupă muntoasă ce aparține Carpaților Maramureșului și Bucovinei la o altitudine de 1100 m, la confluența pâraielor Dârmocsa și Tătarca, în partea estică a Tinovului Găina - Lucina. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea
Răchitișul Mare () [Corola-website/Science/327288_a_328617]
-
tezaur. Din fericire, febra căutării și descoperirile făcute sunt atent supravegheate de Andu și de agenții săi, care intervin în ultima clipă și îi arestează pe răufăcători. Tezaurul se dovedește a avea mai bine de două mii de ani, artefactul luminos aparținând unei civilizații acvatice dispărute, cea a oamenilor-șerpi. Trecând de la un conducător dac la altul, tezaurul a fost în cele din urmă predat centurionului roman Marcus Claudius Senex. Acesta l-a ascuns și a stabilit un lanț de mesaje care să
Statuia șarpelui () [Corola-website/Science/327296_a_328625]
-
perioada 900-1200, Ganesha devenind de acum o zietate independentă cu proprii săi adoratori. Acest exemplu scoate în evidență câteva din elementele iconografice commune tuturor reprezentărilor. O statuie aproape identică a fost datată de către Paul Martin-Dubost 973-1200, iar o alta ca aparținând secolului 12 de către Prapaditya Pal . Ganesha are capul unui elefant și o burta foarte mare. Aceasta statuie are patru brațe , ceea ce este comun pentru reprezentările lui Ganesha. În mâna dreaptă de jos regăsim propriul său colț de fildeș rupt iar
Ganesha () [Corola-website/Science/327311_a_328640]
-
întoarcerii trompei pentru a degusta o delicatesă ce se află în mâna sa stângă de jos este o trăsătură particulară arhaică. O statuie mai primitivă gasită în una din grotele de la Ellora având aceeași formă generală a fost datată ca aparținând secolului 7. Detaliile celorlalte mâini sunt dificil de descris în statuia din dreapta. În configurația standard, Ganesha ține de obicei o bardă sau un instrument de dresare a elefanților, un fel de țepușă(en: ), într-una din mâinile de sus și
Ganesha () [Corola-website/Science/327311_a_328640]
-
rupt. Importanța acestei trăsături distincte este descrisă în care susține ca numele celei de a doua a lui Ganesha este Ekadanta. Burta foarte pronunțată a lui Ganesha este un alt atribut distinct ce apare chiar din primele reprezentări sculpturale ce aparțin perioadei Gupta(secolele 4-6). Această trăsatură este atât de importantă încât, conform "Mudgala Purana", două întrupări diferite ale lui Ganesha au nume ce se bazează pe această trăsătură: "Lambodara" (Cel cu burtă mare, sau, literal, Cel a cărui burtă atărnă
Ganesha () [Corola-website/Science/327311_a_328640]
-
limbi indo-europene (predominant cele italice) și cele non-indo-europene (ex. Limba etruscă). Alfabetele derivă de la niște variante ale alfabetelor grecești, utilizate la Ischia și Cumae în Golful Napoli în cel de-al optulea secol, înainte de Hristos. Mai multe limbi indo-europene care aparțineau aceleași familii, a limbilor italice (falisca, membri a grupului limbilor sabelle, inclusiv osca, umbriana și limbi aparținând altor subgrupuri ale limbilor indo-europene, precum limbile galică, venetică și mesapică) au utilizat acest alfabet. Scrierea runică, specifică limbilor germanice a fost derivată
Alfabetul etrusc () [Corola-website/Science/327320_a_328649]
-
alfabetelor grecești, utilizate la Ischia și Cumae în Golful Napoli în cel de-al optulea secol, înainte de Hristos. Mai multe limbi indo-europene care aparțineau aceleași familii, a limbilor italice (falisca, membri a grupului limbilor sabelle, inclusiv osca, umbriana și limbi aparținând altor subgrupuri ale limbilor indo-europene, precum limbile galică, venetică și mesapică) au utilizat acest alfabet. Scrierea runică, specifică limbilor germanice a fost derivată din unul din aceste alfabete până la sfârșitul secolului al II-lea î.Hr.
Alfabetul etrusc () [Corola-website/Science/327320_a_328649]
-
dolari SUA în toată lumea. Un virus a scăpat dintr-o instalație secretă numită „Stupul” („The Hive”), transformând personalului în zombi înfometați și provocând mutații în Laboratorul cu „Animale”. Calculatorul complexului închide baza pentru a preveni infecția. Corporația „Umbrella” de care aparține complexul trimite o unitate militară de elită care se întâlnește cu Alice. Aceasta suferă de amnezie din cauza expunerii la o substanță chimică. Unitatea militară trebuie să oprească computerul și să iasă afară, dar se luptă cu zombi, mutanți și cu
Resident Evil: Experiment fatal () [Corola-website/Science/327355_a_328684]
-
ridicată cu peste 200 de ani în urmă, este Casa Popii Udriște, din satul Olari, ce datează din 1802. Muzeul expune și două biserici: prima o ctitorie a Bălașei Cornoiu de la 1821 cu hramul Sf. Ioan Botezătorul, iar a doua, aparținând familiei Tătărescu, care au fost strămutate în anul 2002 de la Poiana Rovinari, precum și fântâna Sf. Arhangheli (1896). În cursul anilor 2000 - 2002, de la Poiana - Rovinari a fost strămutat în cadrul Secției de Etnografie de la Curtișoara ansamblul arhitectural Gheorghe Tătărescu, compus din
Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj () [Corola-website/Science/327336_a_328665]
-
populare din Muntenia, pe care muzeografii au fost nevoiți să o mute în altă locație, în condiții mult mai proaste. Nu se știe ce se va întâmpla cu cele 16 case care se află pe terenul care acum nu mai aparține muzeului. Costurile pentru mutarea acestora sunt enorme și muzeul nu dispune de fondurile necesare. Specialiștii în patrimoniul cultural sunt de părere că toate casele care fac parte din Muzeul de la Curtișoara trebuie păstrate pe actualul amplasament. În acest scop, autoritățile
Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj () [Corola-website/Science/327336_a_328665]
-
Moseley a prezis noi elemente. În timpul cercetărilor sale din cadrul Proiectului Manhattan din 1943, Glenn T. Seaborg a trecut prin dificultăți neașteptate încercând să izoleze americiul (95) și curiul (96). El a început să se întrebe dacă aceste elemente mai degrabă aparțineau unei serii diferite de elemente, care ar fi putut să explice de ce proprietățile chimice ale noilor elemente erau diferite față de cele așteptate. În 1945, el a mers împotriva sfaturilor colegilor săi și a sugerat o schimbare semnificativă tabelului lui Mendeleev
Istoria tabelului periodic () [Corola-website/Science/327335_a_328664]
-
ul ("Mustela putorius") este un carnivor de mici dimensiuni aparținând familiei Mustelidelor, răspândit în majoritatea Europei, nordul Africii și Asia occidentală. ul a fost îmblânzit încă din timpuri străvechi, aproximativ acum 2500 ani, pentru vânătoarea de iepuri de câmp, astfel obținându-se subspecia "Mustela putorius furo". Dihorul primordial a fost
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
sat din comuna Homorod, județul Brașov, Transilvania, România. Mercheașa se află la o distanță de 11 km de Rupea. Prima atestare documentară a localității este făcută într-un registru bisericesc de evidență a impozitelor, unde este amintită așezarea "Stristfordia" ca aparținând de Scaunul Rupea. Mercheașa este învecinată la nord de satul Jimbor, la sud de comuna Homorod (de care aparține administrativ), iar la sud-vest de comuna Cața. În subsolul localității se găsește un masiv de sare. Tradiția exploatării apei sărate de către
Biserica fortificată din Mercheașa () [Corola-website/Science/327359_a_328688]
-
Prima atestare documentară a localității este făcută într-un registru bisericesc de evidență a impozitelor, unde este amintită așezarea "Stristfordia" ca aparținând de Scaunul Rupea. Mercheașa este învecinată la nord de satul Jimbor, la sud de comuna Homorod (de care aparține administrativ), iar la sud-vest de comuna Cața. În subsolul localității se găsește un masiv de sare. Tradiția exploatării apei sărate de către localnici (din fântâni special amenajate) și a folosirii acesteia în gospodării s-a păstrat în aceasta zonă până în prezent
Biserica fortificată din Mercheașa () [Corola-website/Science/327359_a_328688]
-
mare, prin evaporare (una din aceste saline este exploatată până în prezent în apropierea comunei Nea Kessani). Cele mai apropiate insule din Marea Traciei sunt insulele Thasos (30 km distanță, înspre sud-vest) și Samotrace (Samothraki) (75 km distanță, înspre sud-est), care aparțin aceleiași regiuni administrative (Macedonia de Est și Tracia). Calea de comunicație rutieră cea mai importantă pentru comuna Avdira este drumul regional Vafeika-Archea Avdira, care îi asigură legătura cu Abdera antică și satele de pe coastă (înspre sud) și centrul administrativ al
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
internațional al acestei regiuni s-a modificat de mai multe ori, în urma Războiului ruso-turc din 1877-1778, a Războaielor Balcanice din 1912-1913 și a Primului Război Mondial. Prin Tratatul de pace de la Neuilly-sur-Seine, din 1919, regiunea Traciei Occidentale revine definitiv Greciei, căreia îi aparține până în prezent. (O paranteză în această evoluție o constituie perioada celui de-al Doilea Război Mondial, când Bulgaria a ocupat vremelnic regiunea, dar a fost obligată să o retrocedeze după încheierea conflictului). Integrarea Traciei Occidentale în teritoriul Greciei, alături de celelalte
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
pentru a se refugia în Turcia. Cert este faptul că, în urma acestor mișcări de populații, componența etnică a populației noii comune Avdira s-a modificat în favoarea elementului grec. De la data constituirii ei și până la sfârșitul anului 1944, comuna Avdira a aparținut prefecturii Rodopi. În componența ei intrau, inițial, satele: Kalfalar (rebotezat în 1928, sub numele „Myrodaton”), Pezoula, Ghiona, Veloni și Mandra Tsikour (devenit comună de sine stătătoare în 1928, sub numele „Mandra”). Un alt sat, sub numele „Kousiabali”, a aparținut deasemenea
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
a aparținut prefecturii Rodopi. În componența ei intrau, inițial, satele: Kalfalar (rebotezat în 1928, sub numele „Myrodaton”), Pezoula, Ghiona, Veloni și Mandra Tsikour (devenit comună de sine stătătoare în 1928, sub numele „Mandra”). Un alt sat, sub numele „Kousiabali”, a aparținut deasemenea comunei Avdira, între 1928 și 1940. De la 21 decembrie 1944, comuna Avdira și satele aparținâtoare sunt transferate prefecturii Xanthi. Satul Myrodato se desprinde și devine comună de sine stătătoare în 1947. Satele Paralia Avdiron și Ayios Athanasios intră în
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
Lefkippos (Leucip), iar în 1991 satul Protagoras, botezate astfel în cinstea filosofilor antici din Abdera. Prin reforma administrativ-teritorială din 1997 din Grecia („Planul Kapodistrias”), Avdira a fost ridicată la rang de „municipalitate” (δήμος, "dimos"), cu primar și consiliu municipal proprii, aparținând în continuare prefecturii Xanthi. Între 1997 și 2010, fosta comună Avdira devine centrul administrativ al acestei „municipalități”. Alături de ea, în componența noii unități administrative mai intră comunele Mandra (constituită în 1928), Myrodato (constituită în 1947, cu satele Myrodato și Erodios
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
a copiilor (Pedikes Kataskinosis), Pezoula și Skala Avdiron. Diviziunile administrative supraordonate comunei Avdira sunt: „unitatea municipală” Avdira (cuprinzând comunele Avdira, Mandra, Myrodato și Nea Kessani) și „municipalitatea Avdira” (cuprinzând „unitățile municipale” Avdira, Vistonida și Selero). La rândul ei, „municipalitatea” Avdira aparține „unității regionale” (fosta prefectură) Xanthi, inclusă în regiunea administrativă Macedonia de Est și Tracia, cu sediul la Komotini. În fine, aceasta din urmă (împreună cu regiunea Macedoniei centrale) face parte din „administrația descentralizată” Macedonia, cu sediul la Salonic. La recensământul din
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
Măcelarilor din Cetatea Medievală, trupa formată din tineri actori vrea să abordeze prin proiecte unice stratul intelectual român din Târgu Mureș. Drepturile lingvistice, culturale și economice a comunității maghiare din Târgu Mureș sunt garantate de către legislația în vigoare. Astfel cetățenii aparținând acestei etnii pot folosi limba lor maternă în instituțiile primăriei și a instituțiilor de stat deconcentrate cu scopul de a comunica oral sau scris, totodată toate inscripțiile publice de aici trebuie să fie bilingve, iar informațiile de interes public se
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
de către Valea Trotușului de Dealul Oușoru (783 m) la vest. Dincolo de aliniamentul Gură Văii - Slobozia, în sud-estul culmii supraviețuiește între Trotuș și Siret un mic fragment piemontan - Piemontul Orbenilor (sau Pâncești)- continuare la nord de Trotuș a Piemontului Zăbrăuț, care aparține de Subcarpații de Curbura. Axul central al Pietricicăi aflat între munții flișului și soclul scufundat al Platformei Moldovenești, este un sinclinal suspendat umplut cu depozite mai dure, în cadrul unui sinclinoriu mai larg deversat peste bordura vestică a acestei platforme. Pietricica
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
ascuțit arealul. Cel mai apropiat aeroport este la Bacău. La mică distanță de municipiul Bacău la poalele dealului Moșului, în satul Sărată sunt izvoare cu apă sulfuroasa, clorurata, iodurată, calcica și bromurată. Aici funcționează o bază de tratament balnear care aparține de Episcopia Romano-Catolică de Iași și un ștrand cu apă sărată termala particular. Spre sud la mică distanță de vârful Cărunta, se află Poiana Ciciola, unde se află o capelă catolică dedicată Fecioarei Maria.Aici anual are loc o ceremonie
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]