280 matches
-
un cu totul alt secol, de pe o cu totul altă planetă. 347 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Practic, n-aveai nevoie decât de o voce bălaie și nevinovată, care să-ți înceapă: "...Lacul codrilor albastru". Deslușeai imediat plescăitul apei (îmbîcsită de mareea aceea de nuferi galbeni), repezindu- se ritmic în placa frontală a șifonierului. Nemaiavând de zăbovit decât patru versuri, până cînd: "Ea din trestii să răsară" și să-ți cadă lin pe piept. Lin scria, lin cădea. De răsărit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
motoare, directorul și inginerul șef, fiecare pe la diverse ore și cu probleme diferite; în prima zi erau împreună și nu l-au recunoscut printre muncitori. - Unde este studentul? l-au descusut pe maistru. - La baia de degresat! Zâmbind, îl arătă îmbâcsit de praf și uleiuri până la gât. L-au recunoscut imediat după celebra chică pe care au luat-o ca reper pentru altă dată și întrebându-l pe meșter din priviri cum se comportă. Acesta le confirmă bănuielile: - Da, îmi
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
permanențe. România n-are nimic original în afară de țărani, artă populară și peisaj (de care nu e responsabilă). Dar cu țăranii nu putem intra decât prin poarta de din dos a istoriei. Este înfiorătoare atmosfera primitivă, telurică, nediferențiată a acestei țări, îmbîcsită de superstiție și scepticism, amestec steril, blestem ereditar. Toată România miroase a pământ. Unii spun că e sănătate; ca și cum aceasta ar fi un elogiu! Să nu fim noi capabili a deveni mai mult decât un biet popor? Aceasta este întrebarea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mari. Dacă sistemele de curățare, cum ar fi ficatul, rinichii, intestinele etc. nu funcționează la capacitate maximă, riscul apariției unor probleme de sănătate este foarte ridicat. Dacă vom le permite substanțelor reziduale să se acumuleze în în noi, ne vom îmbâcsim organismul. Sângele este afectat primul și reacționează prin a deveni mai vâscos, iar circulația se va face cu dificultate. La puțin timp, oxigenul necesar unei funcționări a celulelor și organelor din corpul noastru nu mai este suficient. Din acest moment
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
urme de sărătură uscată pe sub omoplați, goleau pahar după pahar din vinul ieftin, dubios, vorbind pe apucate, înjurând cu glas ferm, fără perdea, șefii, vremea aceasta prea secetoasă, femeile pe care le-au avut sau nu, înnodând sau deznodând prietenii, îmbâcsind aerul cu fumul acru al țigărilor ieftine fără filtru. Figura lui bicisnică, ștearsă care foarte rar putea fi văzută ziua pe străzile orașului, furișată, prelingându-se pe lângă ziduri și trecători, niciodată nu putea fi zărită în locuri din acestea ce
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
așa au fost posibile cele două cărți spectacol: "Eleusis" (1970) și "Amintiri" (1973). De-altfel Al. Piru și Marian Popa l-au impus pe poet: "Leonid Dimov este singurul poet care-și refuză metaforele cosmogonice, teogonice și sociogonice ce-au îmbâcsit lirica noastră actuală 2." Se mai poate vorbi despre conștiința artistică a lui Leonid Dimov. "Eleusis" este cartea-n care se suprapune versul și imaginea stranie într-o lume inimaginabil de diversă. Cartea nu este paginată și versurile fără titlu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fecior de brumă, cuvântul altar de tăcere, blestem închis în ambră. Insula Leuky este, ne-o spune însuși poetul, "în imaginea verbului a înflori", insulă a somnului în care poetul se refugiază beat de nostalgia depărtărilor și sufocat de orașul îmbâcsit de fum. Metaforele continuă să fie susținute de sugestii simbolice; astfel, în orașul cu fabrici de conserve și de spirit: "Fântânile în timpul nopții exaltate se resemnau/ într-o răcoare mai mult făgăduită, așteptând"2. Fără să fie poet suprarealist, Dan
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nepăsătoare și mecanice, băieți voinici pe care nu-i doare niciodată capul. În jurul meu, printre copaci, în lumina soarelui, curgea un curent vioi și amplu, plin de viață și de puritate. Eu eram menit să rămân veșnic în marginea lui, îmbâcsit de întuneric și de slăbiciuni de leșin 255; sau: ,,pentru întâia oară îmi simțeam capul strâns puternic în scheletul craniului. Îngrozitor și dureros prizonierat"256. Conștientizarea situației sale are ca efect imediat libertatea eului de a proiecta lumea exterioară conform
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
înadins. Sângele e tot roșu în ființe". Abia acum discipolul își dădea seama că aerul neverosimil al salonului venea și din pricina fumului albastru de țigară, din ce în ce mai des, care întreținea în încăperea slab luminată de sfeștnice o semiobscuritate lăptoasă, de altar îmbâcsit de mirodenii, când deodată uitând de ciudata explicație vitalistă privirea îi era atrasă în altă parte. În fund, un obiect neobișnuit, o mobilă ciudată se profila în ceață. Era un tron, un adevărat tron, înalt și îngust, din lemn sculptat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
chilia lui; gravuri de o sluțenie care-ți taie pofta de mîncare, toate în ramă de lemn negru lustruit și cu dungi aurite; o pendulă încadrată în solzi de aramă; o sobă verde, lămpi de Argand pline de colb și îmbîcsite de ulei, o masă lungă, acoperită cu o mușama atît de soioasă, încît un client poznaș dinafară s-ar fi putut iscăli pe ea întrebuințînd degetul în loc de plaivaz; scaune schiloade, mici crîmpeie din acele rogojini de papură ferfenițită, care se
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
două maluri, în răstimpuri, chemarea broaștelor sau ciudate țipete de păsări. Uriașul se apropie de șofer. Acesta, mic și slab, sprijinit de unul din stâlpii de bambus, își înfundase mâinile în buzunarele unei salopete, cândva albastră, dar care acum era îmbâcsită de praful roșu ce le scrâșnise toată ziua între dinți. Cu un surâs fericit pe fața lui tânără dar plină de zbârcituri, privea, fără să vadă, stelele istovite ce mai pluteau încă pe cerul umed. Dar țipetele de pasăre se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
a suplinit prea des dialogul. Istoria lumii și viața fiecărui om nu sunt decât niște agitate tranziții. Interesul sapă albia istoriei. În istorie, remușcările au statut de paleative. Unele popoare sunt doar bănuite că sunt națiuni. Testamentele unor popoare sunt îmbâcsite de amenințări, injurii și blesteme. Și rădăcinile ne sunt hoinare. Popoarelor necăjite le-au rămas capodoperele nescrise. Grosul populației îl constituie martorii inactivi ai istoriei. Patriotismul poate fi o sinteză de comemorări și proiecte.. Misiunea istoricilor e să fabrice argumente
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de multe ori cu vocea ta matinală din golful îngustat de coșmaruri neîmplinite având Luna mentor de seamă; tu împărăteasa ideilor înhățate ai cucerit lumea mea agitată și iluziile spulberate! În magazinul de ciudățenii ai împachetat veri foșnitoare care mă îmbâcseau, gelozii en gros, nori încărcați cu iluzii plesnitoare, inconștiențe duse în răspăr, vagi urme de iubire ivite palid conturate printre cioburi de ametist și te-ai calmat călcând munții peste un copac anemic pe care l-ai crescut cu lapte
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
măciuci, știu că zâmbești, și ei îi plăcea să spună că are corpul așa de mișto de la măciuci, dar noi aici vorbim de gimnastică artistică, tăticu', de performanță, nu de ce-ți trece ție prin capul ăla plin de zegras îmbîcsit de sex, motiv pentru care te și bănuiesc că ai cumpărat cartea asta, doar-doar vei afla ce am futut sau nu din ce am declarat sau mi s-a pus în cârcă. Deci coapsele desenate cu compasul și apoi corectate
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
câte o țară a lor, altele abia își clădeau întîile orașe, celelalte erau numai neamuri de păstori rătăcind în căutarea pășunii. Fiecare vorbea altă limbă, se închina altor zei și urmărea alte țeluri în viața niciodată la fel și totdeauna îmbîcsită de griji și primejdii. De aceea strecurarea prin aceste ținuturi a celor doi oameni negri trecând prin Sumer, prin Akkad, prin Assur și prin alte țări și orașe, prin mulțimea de localnici și de negustori hananei, de oameni rome sau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
strâns pula, iar când mi-o scot ea tot nu dă drumu prezervativului. Și-l scoate singură din rect. Pe capătul lui sunt mici dâre de căcat. Însă scula mea e curată ca un fluier de rahat. Slavă curului, cuibușor Îmbâcsiși murdar! Plătesc curva și-i spun să se care dracu și să mă lase-n pace. Mă prăbușesc pe pat și trag un pui zdravăn de somn vreo juma de oră. Când mă trezesc mă simt singur și deprimat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
avertisment, poate. "Atenție, nu treceți indiferenți". Istoria a renunțat la nuanțe aici. Cel care ucidea și cel care aștepta să fie ucis se aflau față în față și se priveau în ochi. Între ei, tăcerea care a rămas. În aerul îmbîcsit de ploaie nu se mai aud decât picăturile de apă. Prizonierii se mineralizau înlăuntru, dar înainte înnebuneau. Ploaia de-acum e cu totul altfel decât cea de azi-noapte. E una din acele ploi care înverzesc zidurile, macină piatra și o
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
sau una cu instincte deviate. Ridic privirea, dar, cum se întîmplă de obicei în orașe, cerul e absent. Există ploi, există soare, există noapte și există zi, dar toate emană parcă din ziduri, sunt o prelungire a zidurilor. Aerul e îmbîcsit de o pâcla fină și am senzația că va ploua. Sau chiar plouă? Parcă a tremurat luciul apei. Insomnia nopții tropicale dă vântului, când adie, un sunet bizar, de cântec de sirenă venit din junglă, insistent, insidios, ca mirosul de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
fugă după ea cu lacrimi În ochi și să-i spună: Mulțumesc, iubita mea, să-i spună: Nu sunt vrednic de aceste favoruri, dar se stăpânea, ba chiar se grăbea să deschidă geamurile ca să alunge fumul de țigară care Îi Îmbâcsise bucătăria. Avea o viziune vagă, În care zăcea bolnav În pat, iar Nina Îl Îngrijea, sau din contră, Nina agoniza, iar el Îi umezea buzele și Îi ștergea sudoarea de pe frunte. La zece minute după ce venise din ploaie, stătea deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
peisaj selenar. Îmbrăcat În uniformă militară, dar fără centiron și fără armă, mergea pe un drum de țară părăsit, iar de o parte și de alta, știa bine, se Întindeau câmpuri de mine. Ținea minte mai ales că aerul era Îmbâcsit și foarte cenușiu, ca Înainte de furtună. În depărtare se auzea un clopot care bătea Încet și rar, iar dangătul lui răsuna peste văile ascunse vederii. Nu se zărea nici țipenie de om În preajmă. Nici un semn al vreunei așezări omenești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
le-am oferit unui medic, care o cususe înainte de căsătoria ei cu un vechi și neobosit pretendent. Parcă o văd și acum, venind să-mi facă o vizită chiar a doua zi după noaptea nunții. Intrase indispusă în cămăruța mea îmbâcsită cu miros de ulei și de mizerie, azvârlindu-și pe canapea pălărioara bărbătească de fetru cafeniu, pe care și-o scoase cu vârful degetelor prinse de calota țuguiată. Trântită apoi, moale și picior peste picior, în faimosul meu fotoliu, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu adevărat. Dar nu-și înțelegea durerea cu mintea, era numai o certitudine a trupului de care și-a dat seama doar după un alt timp, când avea senzația că se ridică niște pâcle asemenea vălurilor de pe creierii ei, încă îmbâcsiți cu anestezice, încât nu ar fi fost în stare să-și spună dacă se trezește sau dacă e doar la limita mereu oscilantă dintre somn și trezie ori dacă, mai rău, toate nu sunt decât fascinații ale încăsomnului în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
N‑am avut zăbrele sau alte chestii de‑astea. A râs, dar râsul ei mi s‑a părut forțat. Am digerat toate astea câteva momente și am Încercat să mă Împac cu imaginea micuței hippie Lily, Încolțită Într‑o celulă Îmbâcsită de urină de o lesbiană furioasă și posesivă. — Unde dracu’ a fost Băiatul‑Cu‑Inel‑În‑Limbă În toată povestea asta? Te‑a lăsat pur și simplu să zaci În pușcărie? Dar, chiar Înainte ca ea să‑mi poată răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
domnul Mundy rosti cuvintele astea, el nu fu capabil să răspundă. Se trezi că urăște atingerea mîinii domnului Mundy. Domnul Mundy așteptă, apoi se depărtă. Se duse spre bucătărie. Închise ușa salonului În urma lui, iar Duncan simți brusc aerul Închis, Îmbîcsit din camera mică, Întunecată și Înțesată de mobilă. Avu sentimentul oribil al căderii, se vedea căzînd printr-un puț Îngust. Dar panica, la fel ca dezamăgirea, se amplifică și apoi se stinse. Domnul Mundy se Întoarse la timp cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mergeau curvele sau erau găzduiți refugiați, familii din Malta, Polonia. Viv nu era sigură din ce alte locuri. Cel la care trebuia să ajungă era pe o stradă dincolo de Mornington Crescent. Mirosea a prînzuri cu sos de friptură și covoare Îmbîcsite de praf. Dar femeia de la recepție era cumsecade. — Domnișoara Pearce, zise ea zîmbind și uitîndu-se de cartea de identitate a lui Viv, apoi căutînd În registru rezervarea. În trecere? Întocmai. Pentru că zilele astea o fată putea invoca o sumedenie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]