388 matches
-
picături amare, alunecam pe străzi tăcut și-ngândurat, mă îmbăta durerea cu gust de disperare, se închidea pământul sub cerul înnorat. Pe străzi de frig, murdare, mă ajungea trisțetea, mă fulgera în suflet ceva din tot ce-a fost, se îmbăia în lacrimi de doliu tinerețea și toate erau lacrimi strivite fără rost. Ardeau dureri amare în suflet fără număr, eram o rugă frântă pe-altarul dărâmat și aș fi plâns în hohot nebun pe orice umăr, m-aș fi lăsat
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
putea trece cu ușurință drept un iaz. Făcută din lemn de calitate, are forma unei gigantice frunze de lotus, iar picturile de pe ea sunt minunate, cu detaliile florii de lotus reproduse uimitor de viu. Nu am obiceiul de a mă îmbăia zilnic. În Wuhu, mă spălam o dată la două luni în timpul iernii, iar vara înotam în lac. Îl întreb pe An-te-hai dacă aș putea să înot în lacul imperial atunci când se va face cald. — Nu, răspunde eunucul. Majestatea Sa dorește ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
imperial atunci când se va face cald. — Nu, răspunde eunucul. Majestatea Sa dorește ca trupurile doamnelor sale să fie acoperite tot timpul. Doamnele de onoare mă anunță că baia e pregătită. An-te-hai îmi spune că am de ales între a fi îmbăiată de eunuci sau de slujitoare. Bineînțeles că de slujitoare, îi răspund. Ar fi stânjenitor să-mi expun trupul în fața eunucilor. După înfățișare, ei nu par cu nimic diferiți de bărbații obișnuiți. Nu mi-i pot închipui atingându-mi corpul. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
săltând în albe valuri, În clipa următoare frunze de salcie plutesc pe-a vântului aripi. Pregătirile oficiale durează mai multe ore. De la palatul împăratului sunt trimiși eunuci ca să dea o mână de ajutor. Eunucii mei și doamnele de onoare mă îmbăiază și mă parfumează. Goală, sunt înfășurată într-o bucată de mătase albă și purtată într-o litieră de patru eunuci. Sunt în drum spre iatacul împăratului Hsien Feng, situat în Sala Dezvoltării Spiritulae, la trei palate mai la sud de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să mă gândesc că intenția lui Nuharoo e să-mi îmbolnăvească fiul, dar nu mă pot împiedica să nu stărui în această idee. Nuharoo susține că nu avem dreptul să modificăm tradiția: — Din împărat în împărat, fiecare moștenitor a fost îmbăiat în același mod. — Însă stămoșii noștri erau altfel de oameni, o contrazic eu. Trăiau pe spinarea calului și umblau pe jumătate dezbrăcați. Îi reamintesc lui Nuharoo că tatăl lui Tung Chih e un om cu sănătatea șubredă și că pruncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
liniștește ca oceanul după furtună. Fără să aprindă lumânarea, An-te-hai se dă jos din pat. O șuviță de păr ud mi-a căzut pe față. Simt gustul transpirației mele. La lumina lunii, eunucul pregătește un lighean cu apă caldă. Mă îmbăiază cu tandrețe cu un prosop. O face mângâietor, de parcă ar fi făcut asta toată viața. Alunec într-un somn liniștitor. 21 Mi-a fost trimisă copia unui decret scris de Su Shun în numele lui Tung Chih către prințul Kung. Decretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sex în fiecare cameră fără să-ți fie teamă c-o să fii întrerupt? A fost minunat. A fost aproape ca și când am fi fost căsătoriți, însă fără să fiu sufocată. în fiecare seară dădeam fuga acasă, la celălalt, pregăteam cina, ne îmbăiam tacticoși împreună și făceam sex pe podeaua din bucătărie, pe podeaua din baie, pe podeaua din sufragerie, pe podeaua din hol și pe podeaua din dormitor. Dimineața plecam împreună și luam același metrou spre serviciu. Luke avea întotdeauna pregătit discursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu-mi făcuseră nici o impresie. Lucy a vrut să meargă la magazin cu rochia nouă și cu pantofii de lac și am fost de acord, cu condiția să facă mai întâi o baie. I-am spus că am experiență la îmbăiat copii și, ca să îmi susțin afirmația, am scos un album cu fotografii din bibliotecă și i-am arătat câteva poze ale lui Rachel - dintre care una, în mod miraculos, era a fiicei mele într-o baie cu clăbuc, când avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fără să devin robul lui supus până la crimă, așa cum a fost tatăl meu. Și nici nu vreau să mor otrăvit din cauza lui pentru vreo Zoică, fie ea și cu coroană domnească, așa cum a pățit Luminăția Sa, bunicul Ienăchiță. Prințul se îmbăia în cabinetul de toaletă din primitoarea sa casă de pe Podul Târgului de Afară. Scufundat până la bărbie în apa caldă, asculta zgomotele casei cu ochii închiși.Era una dintre marile plăceri ale vieții și unul din puținele lui momente de relaxare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
prezenți nu mai apucară să afle ce soartă au avut de înfruntat păgânii, vălătucii de fum sau de nori scoțând, curând, la iveală fantastice interioare de haremuri și băi cu mozaicuri din pietre prețioase în care dormeau, dansau sau se îmbăiau cadâne aproape goale, acoperite doar de diademe, coliere și brățări sclipitoare. Regele Soare culegea cu satisfacție întrebările pe care spectatorii uimiți și le șopteau unii altora: „Dar unde sunt cadânele? Cum de le vedem, dacă nu sunt?”. Și, cu nespusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și a popii cu care împărțeam camera. El venea des în oraș, ca să țină slujbe. Vinerea și sâmbăta se ducea la prostituate, duminica slujea liturghia într-o biserică de la margine de oraș. Bătrânii hotărâseră că duminica era ziua noastră de îmbăiat - atunci ne băgăm în cadă cu toții, unul după altul, eu la sfârșit - însă popa prefera să se abțină de la scăldat. Biserica și curățenia nu fac casa bună, mai ales dacă amândouă au la dispoziție numai duminica. Omul îmi muta nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de seamă că eram trei. Așadar vom merge la ea. Stă într-un bloc, la etajul șapte, doar cu soțul ei. Copiii le sunt de mult plecați în Canada. Ne pun o cameră la dispoziție. Până ne schimbăm și ne îmbăiem, în sufragerie ne așteaptă deja o masă copioasă, împodobită ca la un restaurant de cinci stele. Mâncăm, povestim, ni se arată poze și facem poze. Toți ne străduim să-i lăsăm o impresie excelentă Maikăi. Se pare că am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la încălzit niște apă, să mă spăl. Toată talpa piciorului drept mi-era roșie. De nu știu unde a apărut Zuza - râcâia ușa cu ghearele, să-i dau drumul înăuntru. Hai fetițo, repede! S-a tolănit mulțumită, eu am început să mă îmbăiez. În mai puțin de trei minute a sărit în patru labe scuturându-și capul și urlând ca la mort. Am dat-o afară! De-abia apucasem să mă șterg, când cineva a sunat la poartă. Cine naiba mă mai toca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai vechi sau mai noi de care își aminteau. S¬au amuzat când Teofana i-a vorbit despre prima ei zi de grădiniță. — Cum a fost?era curios să afle Cezar. — De cu seara, mamă-mea, fie iertată, m-a îmbăiat, m-a spălat pe cap, mi-a aranjat hăinuțele, uniforma, tot spunându-mi că mâinr voi merge la grădiniță. — Te-ai bucurat, nu? Foarte mult. Dar știi de ce? Dcaă-mi spui. Probabil te gândeai că te vei întâlni cu alți copii
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ciudate, albite de făină. Lumpă stătea toată ziua cocoțat pe gard, pentru că muncitorii de-acolo îl mai trimiteau după vreun ziar sau după țigări, îi dădeau în schimb câte o japoneză rumenă sau o chiflă fierbinte, pe care țigănușul le îmbăia cu gura lui știrbă și o oră întreagă. Clădirea fabricii de pâine este dominată de un coș de cărămidă mai înalt decât blocul nostru, care se ridică, gros și roșu, spre nori, din mijlocul bănuților ovali ai frunzelor de salcâm
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vedere moral și că băile calde urmate de moliciunea paturilor pot da oamenilor unele idei nocive. S-a afirmat chiar că unii funcționari și-au făcut un obicei din a pleca de la serviciu la patru și jumătate, pentru a se îmbăia și a se odihni până la șase, după care se duc direct la cârciumă. Am întâlnit și eu asemenea delincvenți. Vi i-am înfățișat pe cetățenii orașului nostru ca pe niște oameni sobri, cu vederi înguste, ceea ce este într-adevăr caracteristic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
podea și ocupând aproape întregul spațiu al încăperii. Inițial fusese destinat băilor ușoare ale pacienților reumatici sau ale celor ce suferiseră traumatisme ale membrelor inferioare, urmând apoi să-și urmeze cura de odihnă în „Camere“. Acum însă, faimoasele ape albastre îmbăiau, în momentul când intră George în sală, o droaie de mămici gânguritoare și zâmbitoare și tot atâția bebeluși care înotau plescăind și împroșcând apa. Pruncii acvatici alcătuiau, într-adevăr, o priveliște uimitoare. Sugari, dintre care unii nici nu împliniseră șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aproape, o mierlă cânta extaziată, cu triluri lirice ca de privighetoare. Salcâmul se înveșmântase în frunzișul de vară. Crengile-i grăsune, încovoiate, păreau a fi mădularele unui animal rotofei. Grădina era îmbălsămată de mireasma mălinilor. De fapt, întregul Ennistone era îmbăiat în parfumul dulce-acrișor al acestui prețios arbust. Pearl, mi-e frică. De ce ți-e frică, iubito? Să tragem storurile. E prea devreme. I-am scris lui Margot. Foarte bine ai făcut. Uită-te ce frumos arată în chip de presse-papier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Și e suficient să mă imaginez pe vremea lui Praxitele, într-una din cele două împrejurări (serbările de la Eleusis și cele organizate în onoarea lui Poseidon) când toată gloria masculină a Atenei ieșea pe plajă, s-o vadă pe Frina îmbăindu-se goală, sau să-mi amintesc cum îi transforma Circe în porci, cu o baghetă vrăjită, pe unii (pe care i-aș putea indica eu) pentru a mă vrea, în clipa aceea, "antic". Habar n-aveam, până acum, că marea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
departe de a fi fost încîntați, ca turiștii care o admiră azi în muzeu, au strigat, scandalizați, ca ultimii pudibonzi: "E un sacrilegiu!" Cei indignați nu vedeau nimic rău în a sta la pândă când Frina se ducea să se îmbăieze, goală, în mare, dar s-au revoltat când Praxitele a transformat-o în zeiță. Așa ceva reprezenta, în ochii lor, o libertate prea mare. Cu toate că în nudurile clasice goliciunea pare castă, n-are nimic provocator, specialiștii țin să ne atragă atenția
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Întâi intri tu în cadă. Când socotești de cuviință, mă chemi. Și vin și eu. Și ne simțim, ambii, ca-n sânul celui de sus. Bine? Dacă zici tu, da, bine. Ea a intrat în cadă. A început a se-mbăia. El și-a asigurat un ștreang, dintr-o funie de rufe. A socotit unde să-l agațe, și cum să-l așeze, pentru ca,în momentul când ea, strigată de el, o să bage capul, când o să vrea să vadă unde e
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ieșea din zid era făcută și ea din oglinzi. Se rotunjea puternic începând de la sol până la o înălțime de aproape un metru. Apa, ieșind din trei mari robinete, se năpustea și se învolbura zgomotos în jurul unui bărbat enorm, gol, roșcat, îmbăiat de patru tinere. Bărbatul ridică ochii. Îl văzu pe Gosseyn și făcu semn tinerelor să se dea la o parte. Erau niște fete vioaie. Una dintre ele opri apa. Celelalte se dădură înapoi. Liniștea se instaura în sala de baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Bărbatul ridică ochii. Îl văzu pe Gosseyn și făcu semn tinerelor să se dea la o parte. Erau niște fete vioaie. Una dintre ele opri apa. Celelalte se dădură înapoi. Liniștea se instaura în sala de baie. Cel ce se îmbăia se lăsă pe spate, strângându-și buzele, cu sprâncenele contractate, și-l măsură pe zveltul Gosseyn-Ashargin. Tensiunea provocată de această examinare asupra sitemului nervos al lui Ashargin era grozavă. De vreo zece ori, printr-un efort de voință, Gosseyn făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
halat. După ce i-l luară, ele îl șterseră cu prosoape, cu mișcări viguroase. În final un halat de cameră, de culoarea părului său de foc îi fu prezentat. Îl îmbrăcă și" vorbi din nou, zâmbind mereu. - Îmi place să fiu îmbăiat de către femei. Ele au o blândețe care-mi destinde spiritul. Gosseyn nu spuse nimic. Remarca lui Enro se voia umoristică, dar, ca la atâția oameni care nu se înțelegeau pe ei înșiși, nu făcea decât să-l trădeze. Întreaga sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
afective ale altor indivizi lipsiți de bun simț i-ar determina să comploteze și să se răzvrătească. În același timp, ar muri miliarde, doar pentru ca un nevrozat să-și facă plăcerea de a obliga câteva doamne în plus să-l îmbăieze în fiecare dimineață. Omul nu era decât lipsit de bun simț, dar declanșase un război de maniac. Trebuia să fie împiedicat să se extindă. La una din uși se făcu zarvă și meditația lui Gosseyn fu întreruptă. Răsună vocea iritată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]