312 matches
-
să aibă grijă de meseni. Se spetise cărând și bău și ea câteva rachiuri în bucătărie cu nevasta meșterului. Din casa gospodarului ieși în goană fina Smaranda, jucând cu o tavă lată de alpaca pe care zăcea un purcel rumenit, îmbălsămat în mirodenii și foi late de salată verde, cu un pai galben, uscat între dinții rânjiți. Lăutarii o înconjurară repede, cântând ceva săltăreț. Muierea se învîrtea sprinten în jurul mesei, rotea friptura proaspătă și frumos mirositoare pe sub nările rudelor lacome, ridica
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-i mai zicea și Carambol, că-i plăcea să joace biliard, avea ceasul lui când se oprea-n față la Stere, se uita în prăvălie și dădea bună seara. Lucra la morgă, despuia morții, le făcea el cu dresuri, îi îmbălsăma, umbla-n om cum ai căta într-un raft. Cine nu-l știa? Era îndesat, cu priviri batjocoritoare, nu scotea mâinile din buzunare. Scuipa des, cu scârbă și-avea o vorbă a lui, de-o știau toți: - Bă, dacă dreptatea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
muzicale de o fascinație absolută, după care sinucigașii îți par diletanți, marea ridicolă, moartea o anecdotă, nefericirea un pretext și dragostea o fericire. Nimic nu mai poți face și nimic nu mai poți gândi. Și atunci ai vrea să te îmbălsămezi într-un suspin. Wagner pare a fi stors toată esența sonoră a umbrei. Cine iubește cu adevărat muzica nu caută în ea un adăpost, ci un nobil dezastru. Universul nu se înalță spre destrămarea ei? Întocmai ca gândurile, muzica se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lucrurile ce sânt - și m-am retras pe extremitățile inimii... În plânsul ceasurilor tulburi parcă aud ființele ce le-am ucis în vis... Nu mai găsești odihnă pe pământ decât în ochii care nu l-au zărit. M-aș vrea îmbălsămat în toate privirile fără lume. Deasupra fiecărui gând se boltește un cer. Dumnezeu e moștenitorul acelora ce au murit în El. Astfel te desparți ușor de tine și de lume, lăsîndu-L să continue firul atâtor mâhniri și părăsiri. Se prea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
totul pentru a evita un astfel de cult529. Desigur, aceste idei sînt străine de marxism, nu însă și realității și nici psihologiei mulțimilor. Acestea au făcut ca, după moartea lui, urmașii să proclame că numele-i e sfînt, să-l îmbălsămeze și să-i expună trupul lîngă Kremlin, ca pe o relicvă sfîntă și ca pe un zeu nemuritor. Se știe că văduva lui și o parte dintre membrii clasei conducătoare s-au împotrivit acestui gest mai apropiat de cultul țarilor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Îmbătate, sublime sînt simțurile aceluia ce vede: „Lumina dimineții [ce] se varsă În eter”. În golful Smirnei, grenadul, mirtul, olivierul și laurul se concurează În parfumuri și În culori de aur și de purpură. Aici este o eternă, mirifică primăvară: „Îmbălsămînd ferice locașul răpitor D-eternă primăvară, de vise și de-amor.” La Iscia, Proceda și Caprea, acolo unde lucește și delirează cerul, „blonda dimineață” despică pînzele de ceață... Fiind un poet de structură romantică, Bolintineanu iubește ceea ce Mallarmé numea „categoriile
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lor, care sânt "patetici" până la Dumnezeu ― ceea ce înseamnă că suferă și suportă pentru toți ceilalți sau care îi ajută pe toți ceilalți să înțeleagă ceea ce ei suferă și suportă ― trec prin lume în chip esențial ignorați, adică necitiți, și mor îmbălsămați între coperțile propriilor cărți, în splendoarea cavourilor care sânt bibliotecile. Cu cât un lucru este spus mai bine, mai apăsat, mai convingător, cu cât atinge mai mult fondul lucrurilor, cu atât ― odată recunoscut ca atare și clasat ― lipsa lui de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în 1840, cadavrul împăratului a fost deshumat de aici, transportat în Franța și instalat în locul său de veci, de la Domul Invalizilor. Interesant este că trupul lui Napoleon, după 19 ani de la deces, s-a păstrat intact, deși n-a fost îmbălsămat. Napoleon a fost urât, idolatrizat, temut și admirat. lată ce serie unul dintre dușmanii săi, cancelarul austriac Metternich, despre Napoleon: ...Ceea ce m-a șocat întotdeauna cel mai mult în relațiile mele cu Napoleon a fost mai întâi eminenta sa perspicacitate
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
dragostea! I-a întâmpinat chiar Mișu în persoană. Îi observase, probabil, prin geam. Avea în față aceeași livadă cu mulți pomi fructiferi, aceeași grădină cu ronduri de flori despărțite prin pietre văruite în alb, aceeași casă ca un zar uriaș îmbălsămat în verde, numai cele două străzi, la întretăierea cărora se afla întreaga gospodărie, între timp, își schimbaseră puțin înfățișarea: erau asfaltate și păreau ceva mai largi. Lipsea totuși ceva, acea inimă fragedă din camera alăturată ce-l intimida plăcut și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
investise în admirația pentru Helada aceeași consecvență patetică. În orizont fictiv platonician, Doinaș organizează spațial și temporal ample spectacole de idei; participant la un Symposion transtemporal, mitograful se alătură gestual interlocutorilor din grădina lui Akademos: "Zâmbetul plăcerii are-un sclipet / îmbălsămat ca regii din Egipet (...) / Ah totul e un vis, o altă lume. / Iar noi jucăm , în tinere costume, / un rol încărunțit cum altul nu-i..." I Nu e poet cineva căznit, ne-în-stare să-și construiască un univers imaginar: "Gândirea poetică
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
e imanență vie și concretă, la dragostea pentru această lume, singura care ne este dată. În teatrul lui Democrit râd și fecioarele tinere, și cele vârstnice, filosofii și hamalii, brutarii cu pâinișoarele lor și apicultorii cu mierea lor bună de îmbălsămat. Râs al copiilor și al sclavilor, al filosofului ce încarnează antiteza lui Heraclit, care, se zice, răspundea doar cu lacrimi la spectacolul lumii. Iconografia occidentală a exploatat din plin contrastul dintre râsul lui Democrit, poetul cu scriitura limpede, și lacrimile
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
mult sau mai puțin apropiat. Îl evocăm, îl cităm, îl renegăm, îl adulăm, îl detestăm, dar el, trecutul, s-a instalat în noi, definitiv, ca o boală incurabilă ce ne devoră cu voluptate, secretând periodic amintiri și atitudini. Amintirile ne îmbălsămează vârstele prin care trecem implacabil, iar atitudinile, de cele mai multe ori, ni le otrăvesc. Nu toate trecuturile sunt limpezi, refugii exaltante în "epoci" miraculoase; unele sunt tulburi, insalubre, maculate de compromisuri și de trădări. Mizerabilul calvar numit comunism a mutilat multe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
orașe germane datează din această epocă și au la bază statute care le conservă privilegiile. Pretutindeni are loc o mișcare de definire juridică, definire care oferă o fizionomie regulată noilor corpuri. Pe această bază, juriștii lucrează: pe de o parte "îmbălsămând mumia feudală" de sistematizări teoretice savante care, deși construcții moarte, vor avea o mare influență asupra spiritului; pe de altă parte, vor trece la elaborarea, lentă desigur, a noțiunii de putere publică, care va servi ca punct de plecare în
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
inflamate/ Pe care le-ai lăsat pe obiecte/ Și plăgile, sângerând cu nori,/ Ale pașilor./ Orice urmă-i o rană/ În carnea albă a ratării,/ Nu-ți mai lăsa visul/ Să se răsucească/ Avid de suferință/ În trecut./ Treci înainte/ Îmbălsămat în uitare,/ Golit de-amintiri ca un mort/ De putrezitele lui măruntaie". (Orice urmă) Din nou, căutarea, în volumul Ora de nisip, 1983, volum metaforă a timpului, în care căutarea înseși e privită ca timp dinamic, poeta recunoscând că: Sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
îndemnurile biblice privitoare la iertare și la îngăduință față de semeni, efectul imediat al spectacolului de sâmbăta (n.n. 3 decembrie 2005) nu ar trebui să fie scandalizarea (deși există toate premisele pentru asta), tonalitățile inchizitoriale (e totuși secolul XXI) sau critica îmbălsămată în jigniri la adresa autorului și a regizorului. Efectul imediat, spuneam, ar trebui să fie tristețea, una calmă, fără accese justițiare, una rezumată admirabil în acea sintagmă nemuritoare: "Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac!"131. Un ton critic, încadrat ferm în
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
nu se poate.(...) Se încheia anul când și Veronica și Eminescu muriseră. (...)rămăsese doar o latură pintenoagă a triunghiului perfecțiunii: Creației, Prieteniei, Iubirii. Echilibrul fusese sfărâmat. Din acest 31 Decembrie am priceput semnificația lui 15 iunie. Atunci înfloriseră teii, înminunând, îmbălsămând viii și morții, acum se porniseră colindătorii de-a lungul și de-a latul pământului, pentru ca hăuiturile, fluierăturile, exploziile de bucurie și urările de La mulți ani, vestind și întâmpinând Noul An, să se ridice la ceruri odată cu sufletul lui Creangă
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
existenței, a edificării, a rezistenței, a creației: orice atribut al excelenței asociat uneia dintre ipostazele Sinelui avea acces la eternitate. Îndărătul acestei pompoase triade, al obsesiei imperative a continuității multimilenare, regăsim o voință faustică de încremenire a timpului. Istoriografia oficială îmbălsăma astfel poporul român abstractizat într-un regim de istoricitate al eternei reîntoarceri, cu o logică de taxidermist care confunda trecutul, prezentul și viitorul. Nu voi uita stupoarea prietenului meu, marele istoric al Antichității Pierre Vidal-Naquet, în vizită la Muzeul Național
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
am băut din licoarea lui Bachus. Aveam atunci cred, paisprezece ani. Puneam în gură pentru prima dată altceva decât apă. Din sticla aceea ne-am făcut toți trei criță. Am căzut printre bălăriile de bostani și harbuji. Regina nopții care îmbălsăma atmosfera cu parfumul ei ne-a ajutat să trecem în lumea visurilor. Nu mai știam nimic, dormeam pur și simplu. Corpul delict, sticla din care băusem nu a mai fost găsită, căci Victor o aruncase înainte de a adormi peste gard
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
stâncile izolate erau invadate de un conifer târâtor necunoscut lui. Erau și niște tufe cu frunze roșcate cerate și cu ramuri contorsionate, încărcate de flori de un roșu strident cum nu mai văzuse. Mirosul proaspăt ca și cel de ienupăr îmbălsăma adierea. Egumenul dispăruse; de undeva, ca o vibrație, începu să-i vină glasul lui. Era o rugăciune liniștită. Se îndreptă spre locul din care se părea că-i vin sunetele. Numără peste treizeci de pași când îl zări în genunchi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se simțea în Dumnezeu... 11 Ploaia încetă în amurg, văzduhul înghiți nourii și noaptea toate stelele se aprinseră pe cer ca în ajunul unei sărbători mari. A doua zi orășelul se trezi înveșmîntat numai în flori albe și trandafirii, care îmbălsămau întreg pământul... Apostol, ieșind în cerdac și văzând atâta bogăție de frumusețe, tresăltă ca în fața unei minuni. Nu mai avea stare și se mira cum a putut atâta vreme să mocnească pe jilțul din cerdac în loc să alerge în lume, printre
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu... mărginirea. Sunt foarte exigent cu mine însumi. Generoși nu au decât să fie alții. Coborârea sunetelor în litere înseamnă cucerirea primei mari abstracțiuni. În orice gest poate fi implantat un sens. Introvertiții își burdușesc golurile sufletești cu zbucium. Dogmele îmbălsămează gândirea. Se reped spre computere, puștii care nici nu și-au înghițit bine gălbenușul. Sufletul este ca argintul viu. Niciodată nu știi unde se ascunde. În mulțime fugim de noi înșine. Gândirea unora e unicelulară. Precum amoeba. Nu mai putem
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în pat, și-a dat duhul, și a fost adăugat la poporul său. $50 1. Iosif s-a aruncat pe fața tatălui său, l-a plîns, și l-a sărutat. 2. A poruncit doctorilor, care erau în slujba lui, să îmbălsămeze pe tatăl său; și doctorii au îmbălsămat pe Israel. 3. Patruzeci de zile au trecut astfel și au fost întrebuințate cu îmbălsămarea lui. Și Egiptenii l-au plîns șaptezeci de zile. 4. După ce au trecut zilele de jale, Iosif a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
a fost adăugat la poporul său. $50 1. Iosif s-a aruncat pe fața tatălui său, l-a plîns, și l-a sărutat. 2. A poruncit doctorilor, care erau în slujba lui, să îmbălsămeze pe tatăl său; și doctorii au îmbălsămat pe Israel. 3. Patruzeci de zile au trecut astfel și au fost întrebuințate cu îmbălsămarea lui. Și Egiptenii l-au plîns șaptezeci de zile. 4. După ce au trecut zilele de jale, Iosif a vorbit oamenilor din casa lui Faraon, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
Isaac și lui Iacov." 25. Iosif a pus pe fiii lui Israel să jure, zicînd: " Cînd vă va cerceta Dumnezeu, să luați și oasele mele de aici." 26. Iosif a murit, în vîrstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat, și l-au pus într-un sicriu în Egipt.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
Când moare, Nea Gică nu este îngropat, ci umplut cu păr uman de un alt personaj ce bântuie 156 cartea, Vasilescu Dorel, cel ce tundea gazonul terenului de fotbal și care ajunge până la urmă "cel mai mare taxidermist din lume". îmbălsămat asemenea trupului lui Lenin, Nea Gică rămâne mai departe în frizerie, vizitat din când în când de pacienții ospiciului din apropiere. Pe măsură ce înaintăm în volum povestea capătă adâncime, și ceea ce părea farsă veselă devine în curând dramă. Mai întîi, personajul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]