541 matches
-
Nabucco (Nabucodonosor regele asirienilor) - regele Babilonului, a atacat și a profanat cu hoardele lui orașul. În timpul rugăciunilor intra în templu Zaccaria, marele lor preot, Anna, sora acestuia și Fenena, fiica lui Nabucco pe care evreii o țineau ostatica. Zaccaria își îmbărbătează poporul să reziste ferm (Sperate, o figli!.... D'Egitto là șui lidi) deoarece pacea poate fi obținută și îi asigură că Dumnezeu nu-i va abandona. Ismaele, nepotul regelui Ierusalimului și conducătorul militar al evreilor, sosește împreună cu soldații aducând vestea
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
politică. Carlo trebuie să ceară tatălui său să fie numit guvernator al Flandrei. Sosesc la mănăstire Filip și Elisabeta pentru a vizita mormântul lui Carol al Vlea. Carlo este disperat să-și revadă din nou iubita alături de Filip. Rodrigo îl îmbărbătează și cei doi tineri își jură unul altuia prietenie veșnică. Scenă 2. Dincolo de porțile mănăstirii spaniole Sân Giusto. Doamnele din anturajul Elisabetei își petrec timpul așteptând o pe această. Una din ele, Prințesa Eboli, cântă Cântecul voalului, un cântec de
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
nevoie de o scânteie de iluminare (survenită uneori după dureri sau nemulțumiri), de revizuirea țintelor, de revalorizarea priorităților, de un efort volitiv, de răbdare și persistență. Îți așterni viața (trecută și prezentă) În fața ta, Îți judeci faptele, te reculegi, te Îmbărbătezi și mergi mai departe. Te lupți cu Întunericul din tine, Îl stârpești și te lași purtat de fluvii de lumină. Nimic din ceea ce e trainic și valoros nu vine de la sine. Până și suferința, resemnificată cum trebuie, devine un prilej
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Hit Paradetc "Hit Parade" Într-o carte (Încă neîncheiată) despre arme și litere am trecut sub forma unei paradări două șiruri de nume, Încercând o parafrază modernă a „catalogului armatelor ahee” din Iliada. În chip de exhortație, spre a ne Îmbărbăta În fața unui subiect atât de viforos, le-am scos la vedere pe amazoane, femeile războinice din povești. Au defilat pe zeci de pagini (parte din ele publicate 1) Gorgona Medusa, Penthesileea, Lysipe, Myrina, Tecmessa, Alcippe, Hypolita, Antiope, Melanippe, Camilla, Brunhilda
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
romeilor năpustiți începură a se concentra încet-încet pe creștetul lui Ivanco, ca singurul contrariu de-o samă cu Asanizii. Campaniile zadarnice ale împăratului Alexie contra românilor și a căpitanului lor Chrysos. Între acestea nevoia împingea totuși pe bizantini să se-mbărbăteze la o acțiune puternică. Orașele Traciei, cumplit de părăduite de către români si cumani, se rugau fierbinte împăratului să le deie de sârg ajutor; afară de aceste se mai cerea o opunere corespunzătoare la năvălirile prădalnice ale căpitanului de bande Chrysos, care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Necredința conjugală și neapărata condamnare a soției sale Eufrosina, îi părea împăratului un lucru mult mai important și mai urgent decât apărarea teritoriului statului, siguranța supușilor săi și curăția onorii militare a împărăției. În anul următor (1199) împăratul totuși se-mbărbătă, porni din castelul său Kypsella la Thessaloniki și merse cu oaste împotriva rebelului Chrysos, carele nu se mulțumise cu luarea Strummizei, ci luase în puterea sa și cetatea Prosakon, unde-și așeză scaunul său de domnitor. Dar această cetate era
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu samă de când administratorul politic al Greciei, Ioannes Spyriodionakis, făcuse asemenea cauză comună cu rebelii. Împăratul, suferind de podagră, chinuit și de remușcări atât pentru zizania cu văru-său, protostratorul Kamytzes, cât și pentru că numise administrator pe mișelul de Spyriodionakis, se-mbărbătă în sfârșit, strânse o oaste considerabilă și formă din ea două corpuri de armată. În fruntea corpului de espediție, menit a merge contra lui Spyriodionakis, puse pe ginere-său Alexie Paleologul, om cu minte și viteaz; comanda peste al doilea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
suferi nicăiri pierderi serioase și se-ntoarse neatins în capitală. Armele latine mântuiră astfel o samă de orașe avute de ruina ce le amenința și barbarii năvălitori trebuiră adeseori să lase din mâni sigure frumoasa lor pradă. Atunci Ioannițiu se-mbărbătă din nou, purcese în sudul țării, ce nu era apărat, și-ncepu împresurarea marelui și bogatului oraș Thessaloniki. Într-o noapte (a[nul] 1207) îl aflară însă în cortul său, străpuns de-o mână necunoscută, ne-nsuflețit și scăldat în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
smulgă din sânul îmbătătoarelor plăceri ale simțurilor, crezând una și bună, că n-are-a face decât cu niște potlogari fără de căpătâi, care nu sânt harnici a se lupta și nici nu merită a fi băgați în seamă; deci el nu se îmbărbătă spre o faptă de împrotivire serioasă nici atunci când așa-numiții "potlogari fără de căpătîi" se pregăteau să dea năvală orașului în toată regula; ba încă maltrată și necinsti pe influentul agă de ieniceri Hasan, care-l mustrase pentr-o asemenea neîngrijire
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de fructe parfumate. Ajunsese să creadă că soarta sa depindea într-un fel mistic și magic totodată de cea a zarzărului și, după ce timp de ani de zile fusese trist din cauza aparentei fragilități a copacului, Abatele începuse să se simtă îmbărbătat de încăpățînarea cu care acesta se agăța de viață. Își îndreptă oasele bătrâne și se rezemă de spătarul băncii de piatră. Nu se grăbea... Răbdarea era și ea o virtute dumnezeiască și trebuia deprinsă înainte ca blazarea care se instalează
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
undeva. ― Noi doi? Împreună? ― Da... Adică nu... Nu știu cine a greșit. Cert este însă că acoperișul Templului stă să cadă. Și asta îl agită foarte tare pe apostol. Aproape că nu mai răspunde la nici o comandă. Am tot încercat să-l îmbărbătez, i-am trimis vise pline de noțiuni obscure de teologie, care să-i țină mintea ocupată. Îți dai seama însă că e greu să meditezi la semnificația cercului în momentul în care îți cade un acoperiș de câteva tone în
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Eu însămi împărtășesc memoriile colonelului care a fost primul nostru comandant. Dar tocmai de aceea trebuie să vă atrag atenția asupra unor vorbe care se rosteau des în vremea celor O Mie de Voluntari. Istoria se repetă, obișnuiam să ne îmbărbătăm pe când doream să luăm cu asalt locurile sfinte ale celor trei religii. Abia astăzi, după o moarte și aproape două milenii de letargie, îmi dau seama că vorbele astea sunt greșite. Fiindcă natura umană rămâne neschimbată facem mereu aceleași greșeli
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
a aștepta la Londra inevitabilul, adică trimiterea sa în închisoarea datornicilor: Am fost atît de zguduit de conținutul acestei sfîșietoare scrisori, încît pe loc am dat fuga la han, cu gîndul ca în drum spre școală să caut să-l îmbărbătez pe mister Micawber. Dar la jumătatea drumului am întîlnit diligența de Londra, iar sus pe imperială i-am văzut pe soții Micawber; mister Micawber, ca o întruchipare a calmului și a bunei dispoziții, mîncînd nuci dintr-o pungă de hîrtie
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Is 57,15): „... așa vorbește Cel Preaînalt, care locuiește veșnicia, și Cel Sfânt este numele lui: Eu locuiesc în înălțime și în sfințenie, dar sunt alături de șomulț cel zdrobit și smerit cu duhul, ca să înviorez duhul celor smeriți și să îmbărbătez inima celor zdrobiți.” (t.n.) În Cartea lui Isaia, Dumnezeu este numit frecvent Qe:Äš Yiœer"’Ql, „Sfanțul lui Israel” și o dată Qe:Äš Ya‘aqo>, semnificând legătură divinității cu poporul ales. Acest nume se întâlnește uneori și la Ieremia
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
novissimus” (Vg); „le Premier et le Dernier” (BJ); „the first and the last” (RSV). În afară de versetul deja citat, Ap 22,13, formularea mai apare în două contexte: Când are prima vedenie cu Isus, autorul Apocalipsului e înspăimântat, dar Isus îl îmbărbătează spunându-i: Mg phobo¤, egÀ eimi ho prÄÎtos kaì ho éschatos kaì ho zÄÎn... (1,17b-18a): „Nu te teme; Eu sunt Cel-dintâi și Cel-de-pe-urmă și Cel Viu...” (BVA) Expresia e reluată la 2,8: Táde légei ho prÄÎtos kaì ho
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
totul e ok? Vin și eu imediat. — Sigur, Încuviințează Suze și-și ia sucul, cu ochii Încă lipiți de poză. Mă duc Întîi să pun asta bine undeva... Aștept pînă a plecat și ușa e bine Închisă, după care mă Îmbărbătez și ridic receptorul. — Alo? — Bună, Becky, se aude vocea familiară, distantă, de la celălalt capăt. — Fabia! respir ușurată. Ce mai faci? Îți mulțumesc foarte mult pentru că ne-ai lăsat În casa ta ieri. Cei de la Vogue au spus că e uluitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
din primii susținători ai semipelagianismului. Astfel, în cea de-a treisprezecea Convorbire (7, 3), el susține că „Dumnezeu, o dată ce zărește în noi izvorul, oricare ar fi acesta, al voinței de bine, coboară lumina Sa asupra acestei voințe de bine, o îmbărbătează, o incită la mântuire, făcând să rodească ceea ce El însuși a sădit și a văzut răsărind grație eforturilor noastre”, și face și alte afirmații similare care, fără îndoială, nu se împacă deloc cu doctrina augustiniană. Aceasta și pentru că, hrănit cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
unul din primii susținători ai semipelagianismului. Astfel, în cea de-a treisprezecea Convorbire (7, 3), el susține că „Dumnezeu, o dată ce zărește în noi izvorul voinței de bine, oricare ar fi acesta, coboară lumina Sa asupra acestei voințe de bine, o îmbărbătează, o îndeamnă la mîntuire, făcînd să rodească ceea ce El însuși a sădit și a văzut răsărind mulțumită eforturilor noastre”, și face și alte afirmații similare care, fără îndoială, nu se împacă deloc cu doctrina augustiniană. Aceasta și pentru că, hrănit cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
îndoielnic sunt mitologizările sfătoase, în spirit ruralist ostentativ, procedeu frecvent în epocă la tinerii poeți bucovineni. Elementul autohton se intensifică în versurile din timpul războiului, unde „dacii ies în pragul pădurii să prindă mistreți uriași” etc., iar exortațiile vin să îmbărbăteze țara ciuntită. În ansamblu, formula liricii lui Z. a fost considerată „una neașteptat de originală, situată la intersecția vectorilor simbolisto-moderniști cu cei sui-generis tradiționaliști și - nu o dată - prevestitori ai unui postmodernism, atunci embrionar” (Mircea Zaciu). Versurile ultime, străbătute de nostalgii
ZAHARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
spre o proză de observație mai obiectivă, în care comentariul auctorial, cu intenții explicativ-orientative, se află în plan secund, ca în Flori de pădure (1982). Focosul conține și o mărturisire privind începuturile literare ale autorului. Afectat de cruntul handicap, dar îmbărbătat de lectura cărții Așa s-a călit oțelul a lui N.A. Ostrovski, N. va găsi în scris terapia și arma împotriva sinuciderii. Personajele din volumul de debut, construite antitetic, simplist, sunt oameni săraci, cinstiți și oropsiți, victime ale oprimării celor
NICOLAE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288434_a_289763]
-
Prezidente Generale Elena Meissner, care m-a onorat prin cuvinte elogioase a lua prezidiul, mă mărginesc însă numai a saluta această adunare în numele Uniunii femeilor române. Doamnelor! Salutul meu se concretizează în dorința de a ne strânge rândurile, a ne îmbărbăta reciproc a ne întări sufletește în credința nestrămutată a izbândei noastre definitive în lupta de evoluție feminină. Am rostit aceste cuvinte încurajatoare, în vederea că un val de aprigă apăsare dominează actual asupra acestei evoluții, în cele mai civilizate state ale
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
brațe și îl duse Nicu Dan Petrescu 14 până la pavilionul de carantină, făcând eforturi disperate să nu de-a drumul lacrimilor care stăteau gata să se prăvălească din frumoșii ei ochi căprui. Îl strânse cu putere în brațe și îl îmbărbătă spunând: - Nick, baiatul meu, mama trebuie să plece, o sa vin curând să te mai vad și poate cât mai repede să te iau definitiv acasă. Doctorul mi-a promis că te va face bine și vei avea bucuria să te
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
măsuram pașii, Încercând să merg cât se putea de Încet. Mă uitam la ușile sălii de gimnastică, precaută și neliniștită. Abia acum, după ce se terminase pentru toți ceilalți, Începea meciul pentru mine. În timp ce coechipierele mele Își trăgeau sufletul, eu mă Îmbărbătam. Trebuia să acționez cu grație, cu sincronizare promptă, atletică. Trebuia să strig de pe marginea ființei mele: ― Curaj, Stephanides! Trebuia să fiu antrenor, jucător-vedetă și majoretă În același timp. Căci, În ciuda orgiei dionisiace care se dezlănțuise În corpul meu ( În dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să-i permită trupului să se vindece singur. — Un organism atât de șubrezit ca al meu? oftează descurajat Augustus. I-a trecut supărarea. Și durerea din picior s-a mai dus. Livia îl strânge afectuos de mână, încercând să-l îmbărbăteze. Un pic mai molcom, i se adresă iscoditor lui Musa: — Tu ce înțelegi prin leacuri blânde? Medicul prinde curaj: — Mă gândeam să oblojim rana alternativ, când cu frunze de varză zdrobite amestecate cu rădăcină de crin, când cu o cocă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
asemenea cheltuieli inutile? Luxul de la banchete și înmormântări l-a redus cât de cât. Pe acesta însă refuză să-l ia în considerație și cu fiecare an somptuozitatea și voga jocurilor crește, în loc să se diminueze. O undă de mulțumire îl îmbărbătează totuși. Cu viclenia-i caracteristică, principele a dibuit cum să-i silească pe alții să se scormo nească adânc în pungă, în timp ce el dă numai cu țârâita... Augustus îl întreabă pe un ton bănuitor: — La ce te gândești...? Lasă întrebarea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]