939 matches
-
cu ochi negri și gură ciudată, a domnișoarei de companie. Ceva apropiat, de mult uitat și mai mult decât drag îl privea cu acești ochi atenți. „Nu, așa ceva nu se poate! își zise el. Această față severă, slabă și palidă, îmbătrânită? Nu poate fi ea! Este doar amintirea ei.” Dar atunci, prințesa Maria rosti: „Natașa.” Și fața cu ochi atenți zâmbi cu greu, precum se deschide o ușă ruginită, și prin această ușă deschisă năvăli brusc spre Pierre o adiere din
Lev Tolstoi - Război și pace - o nouă traducere () [Corola-journal/Journalistic/5564_a_6889]
-
în clocot” mai degrabă de comentatori, decât de mișcarea fotbaliștilor în teren. Am revăzut, pe YouTube, fragmente ample din meciul care, atunci, părea „de infarct”, dar care acum ți se înfățișează mai degrabă ca o întâlnire ceremonioasă între oameni ușor îmbătrâniți. M-am îndepărtat de englezi în perioada anilor ’80, când grupurile de „hooligans” au aruncat o pată rușinoasă asupra ideii de competiție cavalerească, de confruntare între strategii, tehnici și vise. Aproape am refuzat să mai văd meciuri de-ale lor
Football and WAGs by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4522_a_5847]
-
genul acestuia, plin de clișee despre gunoi, oameni beți morți (foto sus, 2007), care dorm în mijlocul drumului, miros de pișat și de netutun fumat pe la colțuri sau în public sau coada la mîncare, nu sînt altceva decît răspunsul frustrării omului îmbătrînit. Hai să puricăm un pic ce zice Septimiu - iată clișeele și comentariile mele: - o localitate devenită anul acesta un fel de graniță cu limita umanului, un tărâm al promiscuității, al decadenței și al lipsei de bun simț, cu care se
Dezbatere: Vama Veche s-a stricat sau nu? Un blogger desființează articolul lui Sărățeanu by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/33069_a_34394]
-
infuzează lent, paralizând zbaterile fetelor abandonate în căutarea unui mijloc de subzistență. Prin scenă defilează tot felul de senex libidinosus, figuri respingătoare de cincuagenari sau sexagenari molfăindu-și gingiile. Îm orășelul de la granița cu Germania populația are ceva soios, pauper, îmbătrânit. Insertul de animație cu desenele copilărești ale Dorotei constituie contrapunctul imaginar al unei realități nedeghizate, însă și ele își pierd ingenuitatea și devin deodată sumbre, încărcate de imagini distorsionate, de figuri fantomatice sau grotești. Atingerile, privirile lăptos-mucede ale clienților potențiali
MECEFF 2013 – un mare festival mic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3468_a_4793]
-
Aici se insinuează sentimentul zădărniciei și asumarea fatalității, condiția prizonieratului și, finalmente, obsesia maturității grăbite. Toate definesc felul în care, paradoxal, se fortifică inocența. În Kinderland, asistăm la o nouă cruciadă a copiilor: una anapoda, a fugii spre o interioritate îmbătrânită. Noua generație pierdută - mutilată de migrația economică - încearcă să-și amputeze copilăria pentru a supraviețui într-o lume golită de joc și umanitate. În marea defrișare a globalizării, numai maturizarea forțată are sens. Liliana Corobca scrie un roman interesant, cu
Joaca de-a cei mari by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3486_a_4811]
-
departe de capra lui Trnka 5. La București, am putut să căsătorim - la Praga, am lăsat să putrezească în închisoare. Anna Pauker a avut mai puțin noroc decât logodnicii noștri. ââEa o duce foarte bine>>, ni s-a răspuns. ââA îmbătrânit mult, se odihnește>>. Bătrâna revoluționară ââse odihnea>> cu adevărat. Anna Pauker la o tribună, d-na Lupescu la cursele de la Chantilly, sărmanul rege Carol în exil, acestea erau actualitățile de dinainte de război la Chézy de Neuilly. Anna Pauker cu părul
Simone Signoret la București by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/9360_a_10685]
-
Penitenciarul Jilava, începând cu 31 ianuarie 1959. N. Steinhardt îl întâlnește pe poet pe când erau transferați din închisoarea Securității în Fortul 13 din Jilava, consemnând în Jurnalul fericirii, în ziua de 6 martie 1960: Încântătoare e prezența doctorului Voiculescu, foarte îmbătrânit, numai oase, blând, manierat, pașnic, nobil, vioi la minte, dar frânt de oboseală”. Despre regimul de teroare din închisoare la care e supus poetul, același notează: „Doctorul Voiculescu și episcopul Leu (...) sunt interogați pe îndelete de gardieni care, probabil, se
Calvarul lui Vasile Voiculescu by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/3626_a_4951]
-
în fața realității.” Mircea Dinescu, prieten al unora dintre cei prezenți aici, scria și el prin 1976 versuri „brechtiene”, ca acestea: „Să-ți tragi realitatea pe piept ca o cămașă/ până-au s-asude-n piețe statuile de gips/ să vezi cum libertatea îmbătrânită-n fașă/ e îndopată zilnic cu-același lapte fix.” Închei spunând că acum câteva luni am scris un text pentru revista „Mozaicul” (Cât e de greu să fii neamț), în care îmi exprimam speranța că vom putea cunoaște în limba
„În fața realității” by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3124_a_4449]
-
Că ăștia, diletanții, suntem băieți buni. E prea depreciativ cuvântul diletant? Outsider cum ar veni ? J.M . Coetze: „Prea rece, prea îngrijit, aș spune eu. Prea simplu. Prea fără pasiune - pasiune creatoare. Asta-i tot”. Într-adevăr. Lăsând la o parte îmbătrânita pasiune creatoare, cam asta-i tot. Citesc Canto XXXVIII, cel care începe cu versul „Și-n acel an Metevsky s-a ușchit în America de Sud”, și îmi spun vezi, prostule, așa cumva ai vrut să scrii și tu, adică, mai exact
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3145_a_4470]
-
Petre Stoica Fapt divers Au pornit să prindă marele pește vietatea văzută de întreaga obște seara bărbații s-au întors cu mâinile goale îmbătrâniți și gârbovi și cu opțiunile politice schimbate Mesaj de îmbărbătare Dimineața au găsit în cutiile poștale scrisori cu rânduri ilizibile literele viermuiau se acuplau oamenii erau nedumeriți înțelepții locului ridicau din umeri bătrânul cantor obișnuit să vadă scrisul ascuns sub
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15267_a_16592]
-
cu suflet mare. Către mijlocul anilor '50, când eu aveam vreo 10-11 ani, mătușa mea Pata-Mata m-a luat cu ea în vizită la o amică a ei, tot cincuagenară și cu coc la ceafă, tot amabilă și singuratecă, tot îmbătrânită prematur, care locuia pe la periferia Bucureștiului de-atunci, deci într-o mahala, dar când spun "mahala" înțeleg cu totul altceva decât sensul actual, peiorativ, al termenului: mă refer la zonele acelea largi, desigur periferice, la care nu ajunsese încă nici
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
Apostolescu, Cezar Lascari, Șerban Romano, Titel Negruzzi, Radu Calomfirescu și ceilalți își perpetuează iluzia superiorității de castă și își cultivă cu obstinație, în gesturi și vorbe, modelul diferențierii: Il y a de la différence. Sîntem într-o lume spectrală, unde ființe îmbătrînite prematur, cu haine uzate și lustruite de purtare și care nu se sfiesc să practice hoția și să accepte ocupații umilitoare (precum aceea de îndreptător de cuie), nu uită să poarte monoclu, să schimbe replici franțuzești, să fabrice guverne și
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
România a fost urmat, în spațiul public, de două tendințe distincte. Prima se referea la iminentă dispariție a respectivei organizații politice în primul rând din cauza inevitabilității dispariției electoratului propriu. Pornind de la imaginea clasică impusă despre cum arată votanții partidului social-democrat (îmbătrâniți, din rural, săraci, pensionari, fără educație și fără mobilitate), s-au construit mereu teorii despre cum Partidul Social Democrat (PSD) își pierde constant electoratul, datorită unor schimbări generaționale prea ample pentru a fi ignorate. În principiu, această tendință era găzduită
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
provocare analizarea datelor sociologice, pentru a vedea în ce măsură această prognoză se bazează pe ceva sau reprezintă doar wishful thinking. Se izolează stânga românească sau are resurse sociologice pentru noi reveniri, așa cum a obișnuit în trecut? Are un public de susținători îmbătrâniți și tot mai puțini, sau se poate baza în continuare pe o susținere consistentă? Am încercat să răspundem la aceste întrebări făcând o analiză simplă asupra evoluției caracteristicilor publicului de stânga din România. O lucrare publicată de echipă Infopolitic propune
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
reprezentare politică limitată. În acest context, presiunea legată de viitorul PSD ține de măsură în care acest partid va păstra și va consolida relația sa cu publicul sau tradițional, definit în acest articol ca fiind un public preponderent din rural, îmbătrânit, cu nivel mediu și redus de educație, mai putin cosmopolit și mai preocupat de valori naționale sau de supraviețuire. Relația cu acest electorat poate face ca PSD să rămână un partid care să conteze în viitorul politicii românești (așa cum a
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
acest document că trebuie să se țină seama de noile tendințe demografice la nivel global, numărul de locuitori ai planetei fiind deja de 7 miliarde și așteptându-se să crească la 9 miliarde în 2050. Este vorba de o lume îmbătrânita dar și de o lume urbanizata, în care mai mult de jumătate din populația globală trăiește în orașe și orașele, după cum se arătă în document. În plus, lumea de azi este și o lume mobilă, în perpetua circulație (cu pește
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
în cărțile lui am găsit și câteva momente despre Tudor George Ahoe ce pot vorbi de la sine aproape despre boema poetului. Cel dintâi ține de un anume spectacol cu o notă umoristică: „Imaginați-vi-l cu barba lui de matroz îmbătrânit parcă sub Aurora boreală, în urmă cu zece ani, într-o dimineață de primăvară, stând în piața Matache în fața unui ziar pe care se odihneau două perechi de pantofi și declamând cu voce de stentor: „Ia pantofi cu talpa groasă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
străfundurile mele. Dar așa se întâmplă cu oamenii. După citire, citirea mea, citirea în acest fel - se așterne liniștea, supunerea, atmosfera în care și începe acel ,scăldat în furtună". Cum se întâmplă asta? Uneori prin ridicarea sprâncenelor. Stau gârbovit, cocoșat, îmbătrânit. Stau și citesc așa de parcă tu m-ai privi, și te iubesc, și vreau să mă iubești și tu pe mine. Pe urmă, când oamenii renasc pe măsura ta, prin înțelepciunea și profunzimea ta fără de cusur, ajunge o ridicarea a
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
fost aruncată Într-o baie călduța și În care plutesc petale desprinse din crini. În zilele noastre, nu mai este nimeni că dansa, om care știe să asculte singurătatea Împletita cu gemetele de orgă vetusta. Componentele instrumentului scrâșnesc că oasele Îmbătrânite Încet și sigur. Artrita veacurilor a lăsat sediment pe clape, pe tuburi. Instrumentul geme de amintiri În liniștea densă precum ceață de noiembrie. Numai Mărțina Îi aude adevărată muzică, melosul stivuit Între acoperișul acoperit cu plăcute de cupru coclit și
Vara Leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
România are cea mai îmbătrânită populație de copii care intră în clasa întâi, a declarat, vineri, la Timișoara, fostul ministru al Educației, Daniel Funeriu, apreciind că prin introducerea clasei pregătitoare în școală, generația de șase-șapte ani a mers acolo unde îi este locul. "Foarte mulți
Funeriu: România are cea mai îmbătrânită populaţie de copii care intră în clasa I () [Corola-journal/Journalistic/41696_a_43021]
-
grădiniță, nici la școală. Se creau niște decalaje uriașe între cei care intrau în clasa întâi la șapte ani și cei care intrau la șase ani, decalaje uriașe care nu se recuperau niciodată. România are, la ora actuală, cea mai îmbătrânită populație de copii care intră în clasa întâi. Avem, în medie, în fiecare clasă întâi, un copil de opt ani", a declarat Funeriu, citează RTV.net. Potrivit fostului ministru al Educației, problema invocată de actuala conducere a ministerului de resort
Funeriu: România are cea mai îmbătrânită populaţie de copii care intră în clasa I () [Corola-journal/Journalistic/41696_a_43021]
-
și cerul înnorat, Mă doare c-am intrat sub semnul urii Ce murdărește totul cu păcat... * Mă doare c-am uitat cum se iubește, Că frații nu mai simt că ar fi frați, Că peste toate tristețea stăpânește Popor de-mbătrâniți și de plecați... * Mă doare rădăcina ce nu poate Curajul să-l hrănească din nevoi Rămânem doar o nație ce-n coate Și în genunchi se tărâie-n noroi... * de Gabriela Mimi Boroianu 19.09.2015 Referință Bibliografică: Mă doare... / Gabriela
MĂ DOARE... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373790_a_375119]
-
un sat din Argeș, unde lucrurile stăteau cu mult mai bine. Revenit în 2003 în Filipeni, la 30 de ani de la plecarea sa și 13 ani de democrație și liberalizare, situația e cu mult mai proastă: dezinteresul e general, satul îmbătrînit are vechile case părăginite și părăsite. Autorul încearcă, și în jurnalul din anii ’70 și în blitzul din 2003, să păstreze un ton cît mai neutru cu putință. Să prezinte faptele așa cum i se întîmplau. Tocmai acesta este și meritul
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13706_a_15031]
-
de obște, ducând o viață cenobitică în lavră, în chinovion. În timpul cuceririi persane, clădirile mănăstirii au suferit foarte multe stricăciuni și pagube, o mulțime de monahi au fost uciși iar ceilalți au părăsit mănăstirea. După atacul persan Sf. Gheoghe, acum îmbătrânit, a încercat să readucă mănăstirea la viață dar nu a reuțit prea mult. Având un număr mic de monahi, mănăstirea a supraviețuit până în sec. al XII - lea. În sec. al XIII - lea a ajuns complet pustie, încetându-și existența. Cinci
ŢARA SFÂNTĂ – SPRE CĂLĂUZIREA LA DESĂVÂRŞIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL LEGĂMÂNT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 63 din 04 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349060_a_350389]
-
odihnea somnul de veci. Era atăt de slabă, iar zborurile lungi făcură ca inimioara ei micuță să se oprească. Puii își priveau mama ca pentru prima dată. Se uitau la ea parcă cu alți ochi. Era atât de slabă și îmbătrânită... Oare când se schimbase mama lor așa dintr-o dată? Desigur că nu avuseseră timp să observe neputința ei. Erau atât de mulțumiți de serviciile mamei încât aceasta devenise supereroul lor. Ea putea trece peste orice obstacol să le aducă hrană
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 () [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]