317 matches
-
sub umerii feței lui... Și cu toate astea... Ah! am prejudiții! Eu am prejudiții. Aide, demone... Nu este cel întîi, nu va fi cel din urmă, zise ea zâmbind c-un fel de ură... să concedem, zise ea cu vocea îmblînzită, să concedem, Cezara, că este unic în felul său. El se trezi a doua zi târziu... Era atât de obosit ca și când l-ar fi bătut măr și l-ar [fi] învelit apoi într-un cerșaf ud și rece... Avea friguri
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
asemănare și un „tărâm al făgăduinței”. În desfășurarea principiilor ontologiei păcii la Augustin, profesorul Milbank identifică o singură poziție inconsistentă: acceptarea, fie și condiționată, a coerciției. În contextul controversei donatiste, Augustin a fost tentat să admită o formă - chiar și îmblânzită - de control forțat al statului asupra comunităților „indisciplinate” ale schismaticilor 1. Episcopul Hipponei a imaginat această formă de intervenție seculară ca pe o corecție tranzitivă, asemănată cu asprimea unui dascăl care își mustră elevii. Dar „violența nu aduce nici beneficii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
apelor”, „anotimpul Înaintează În beteală ca un mire”... Le contrabalansează Într-o oarecare măsură, apelul la spectacolul mai frust și mai tonic al bîlciului și al circului, pentru care poetul găsește mereu resurse de entuziasm pe urmele unui futurism acum Îmblînzit, realizînd adeseori Înlănțuiri imagistice care aruncă semnificative punți Între cele două universuri Înrudite, ca În aceste versuri din Brățara nopților (XII): Te plimbi În călușeii sîngelui, ce scrînciob inima De pe trapezul privirii se avîntă În salt mortal zările Zările ca
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
îndeobște drept postmoderniste mi s-au părut de un real folos (de pildă întrepătrunderea dintre preocuparea pentru real și scepticismul legat de reprezentarea acestuia, recuperarea mimesis-ului dintr-o perspectivă „slabă” etc.). Înțeles de unii teoreticieni ca un fel de modernism îmblânzit (ceea ce ar îndreptăți echivalarea sa cu acea înclinație către o poezie mai umană, sesizată și de Hugo Friedrich după 1950), considerat ce alții un soi de depășire în continuitate a avangardelor (de unde apariția termenului (cvasi)sinonim de transavangardă, preferat mai
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
care-n veci curge, făr-a se opri din cale Lunca-n giuru-mi clocotește; o șopîrlă de smarald Caută țintă, lung la mine, părăsind năsipul cald.” Contemplația, promenada nu tulbură În nici un fel dialectica armoniei naturale. Omul nu strică simetriile naturii Îmblînzite. Ea este un adăpost sigur, un spațiu (cum se sugerează Într-un poem erotic) de desfătări sublime. Natura, În totalitate, a devenit un imens cuib În care se pregătește rodul: „Tot ce simte și viază, feară, pasere sau plîntă În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Hristos, p. 381. footnote>. Lumina mistuie semnele și petele păcatului, arde în chip nears patimile inimii, prin ea sunt alungate și izgonite toate puterile întunericului.Orice suflet care nu vede lumina vieții care strălucește zi și noapte e pedepsit, rănit, îmblânzit, dus, legat și străpuns în fiecare zi cu săgețile plăcerilor. Chiar dacă i se pare că se împotrivește, chiar dacă i se pare că nu cade, el are pururea război neîmpăcat, chin și multă osteneală. Dar orice suflet care vede Lumina dumnezeiască
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
mai mult. Nu poți lăsa timpul să-ți joace feste. Trebuie să-l îmblînzești, dîndu-i ce-i trebuie. Gîndiți-vă ce fericire este când scapi de dinți, treizeci și doi de dușmani ai omului. De dinți poți scăpa, dar trupul trebuie îmblînzit plimbîndu-l. Toată medicina termină prin a-ți recomanda plimbarea. Știu un veterinar care, când se îmbolnăvea un cal, îl dădea la coardă. Fratele-porc, trupul, trebuie dat la coardă, dacă vrei să te lase în pace." La cină ne anunță că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
autoritatea; ci, din contra, aceste reforme să fie o emanațiune a autorității statului turcesc și să reîntărească în fața supușilor demnitatea ei. În orice caz, comparate cu răspunsurile evazive de până acum ale Porții, aceste propuneri făcute în ton concesiv și îmblînzit ar forma desigur baza unei acțiuni diplomatice clare și temeinice - dacă toate puterile ar dori într-adevăr pacea precum o dorește bietul turc. Aceste propuneri mai au avantajul că sunt echitabile, căci ne-am înșela dacă am crede că populațiunea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
1992, pp. 1-25, passim. 192 personajele sale feminine: a fost sau nu admiratorul lor? Este oarecum ciudată poziția pe care o adoptă naratorul chaucerian vis-à-vis de eroinele înfățișate: personajele puternice ori malefice, cum ar fi Cleopatra sau Medeea, sunt domesticite, îmblânzite, scuzabile oarecum în tot ceea ce întreprind, pe când cele recunoscute pentru puritatea, gingășia și bunătatea lor nu sunt privite ca niște modele autentice, ci, mai curând, asistăm la o devalorizare a virtuților lor. Încă o dată remarcăm o ironizare a tot ceea ce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
1992, pp. 1-25, passim. 192 personajele sale feminine: a fost sau nu admiratorul lor? Este oarecum ciudată poziția pe care o adoptă naratorul chaucerian vis-à-vis de eroinele înfățișate: personajele puternice ori malefice, cum ar fi Cleopatra sau Medeea, sunt domesticite, îmblânzite, scuzabile oarecum în tot ceea ce întreprind, pe când cele recunoscute pentru puritatea, gingășia și bunătatea lor nu sunt privite ca niște modele autentice, ci, mai curând, asistăm la o devalorizare a virtuților lor. Încă o dată remarcăm o ironizare a tot ceea ce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
tratate pedagogice - ultimele cuvinte ale sinucigașilor limitează, mai ales prin voința formulării, orice Încercare de a le transforma În passe-partout-uri sapiențiale. Ele pun, de obicei, În discuție două domenii care copleșesc prin gravitate: nefericirea și libertatea 32. Viziunea de coșmar Îmblânzit sugerată de Nerval În ultima sa scrisoare („Căci noaptea va fi neagră și albă!”) ori saltul aproape tandru În moarte al lui Romain Gary („La revedere și mulțumesc!”) deschid un arc de cerc În care intră aproape totul, de la semi-sinuciderea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
par une intelligibilité plus dense, scrie el în Tropice triste). Sincronia este solidă, sigură; de aici vocația pentru gîndirea sălbatică (La pensée sauvage), pandant în antropologie al geologiei, aptă să ofere un sistem în care istoria apare într-un fel îmblînzită. Dacă dimensiunea acronică i-a fost sugerată de geologie, rigoarea modelelor în științele umane este efectul lecției marxiste. Evidențiind rolul novator al fonologiei pentru ansamblul științelor omului (rol comparabil cu cel al fizicii nucleare pentru științele exacte), Claude Lévi-Strauss reia
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sfera unei indeterminări dureroase, rezultate din efortul de a introduce în conceptele și reprezentările tradiționale o experiență emoțională, intelectivă și imaginativă cu totul nouă (op. cit., p. 17). Eminescu "consună" cu spiritul Decadenței, cu precizarea că decadentismul "nu e un romantism îmblânzit și nici un romantism înalt, ci mai curând un romantism dereglat" (p. 18) și că indeterminarea și ambiguitatea nu mai reprezintă "simptomele degenerării", ci "trăsăturile unui univers alternativ, semne ale unei lumi noi ce așteaptă să fie explorată". 132 Constantin Dobrogeanu
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
În acest sens, se observă o modificare gradată a tonalității în Scrisoare, modestia inițială și moderația lasă loc treptat unei siguranțe a discursului ce evoluează înspre un oarecare orgoliu al deținerii unor adevăruri absolute. Este o variantă mai nuanțată, mai îmblânzită a statutului pe care și-l arogă toți teoreticienii clasici, căci întotdeauna "joaca de-a legislatorul" a fost o ispită mult prea mare pentru a fi respinsă. Dar asumarea posturii de autoritate absolută este rară la Fénelon critica sa rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ordine de idei, ambivalența epocii poate fi mai bine înțeleasă, iar împletirea elementelor clasice cu cele romantice nu rămâne decât în aparență paradoxală, deoarece, în fapt nu s-au confruntat două ideologii radicale, ci un neoclasicism impur cu un "romantism îmblânzit" de tip Biedermeier. Aceasta nu înseamnă, totuși, că în epocă liniile conviețuirii clasic romantic au fost întru totul armonioase. Susținerea pătimașă a ideilor a ricoșat în câteva rânduri în aspecte polemice, cum este cazul lui Cezar Bolliac, care în Răspuns
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
să fiu un istoric responsabil Tabla de materii MULȚUMIRI / 7 CUVÂNT ÎNAINTE. Suferința nu este "tendință". Și totuși... / 11 CAPITOLUL 1. Suferință, moarte, ritualizare / 19 Câteva motive pioase de a suferi / 19 Despre buna folosință a morții voluntare / 36 Suferința îmblânzită / 44 Note / 52 CAPITOLUL 2. Fabricarea istoriei de suferință / 55 Viața la umbra martiriului / 60 Este istoria evreilor doar o istorie de nenorociri? / 77 Eroism sau mesianism, alegerea răului mai mic / 89 Istoria în slujba memoriei / 107 Misticismul ca antidot
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în zilele noastre este o forță la fel de puternică în Biserica care l-a creat ca și în islam, deși, evident, într-un mod diferit"21. În iudaism, astăzi, trebuie să constatăm că puterea lui de atracție este integral neutralizată. Suferința îmblânzită În iudaismul tradițional, catastrofele străvechi sunt comemorate la date precise ale calendarului liturgic, marcate de rituri fixe de doliu și penitență 22. Catastrofa, unică în sine, nu apare ex nihilo. Ea se inserează într-o ordine stabilită care, fără s-
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
punte între trecutul biblic și prezent, între catastrofele de ieri și cele de azi, deschide calea spre viitor, transmițând totodată din generație în generație o istorie de suferință care, paradoxal, împiedică suferința să copleșească grupul. Astfel încadrată, ritualizată, această suferință îmblânzită evită subversiunea pe care ar fi putea induce, invers, o suferință nestăpânită, depășind frontierele religioase. După Cruciade, la generațiile următoare, ceremonia în amintirea morților începe să fie celebrată nu doar pentru martiri, ci și pentru cei care au murit de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
hedoniste, pentru că el se referă la ceea ce rămâne de făcut pentru a elabora plăcerea. Această teorie vizează o practică. Epicur nu gândește nimic care să nu fie realizabil în mod nemijlocit în perspectiva unei edificări pacifiste a sinelui. Odată moartea îmblânzită, zeii îndepărtați și durerea stăpânită, mai rămân de dat câteva reguli simple ale bucuriei. În această etapă a analizei, putem aprecia în ce măsură tot sistemul epicurian converge spre acest punct focal: plăcerea, precum și modul în care doctrina Grădinii propune o arhitectonică
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Capitolul 5" Analiza clustertc "Analiza cluster" Ce este analiza cluster?tc "Ce este analiza cluster?" Este celebră clasificarea atribuită de Borges unei enciclopedii chinezești, Prăvălia cerească de cunoștințe binefăcătoare. Conformacesteia, animalele se împart în (a) aparținătoare Împăratului, (b) îmbălsămate, (c) îmblânzite, (d) purcei de lapte, (e) sirene, (f) fabuloase, (g) câini în libertate, (h) incluse în această clasificare, (i) care țopăie ca smintitele, (j) nenumărate, (k) desenate cu o foarte fină pensulă din păr de cămilă, (l) etcaetera, (m) care abia
Metode avansate în cercetarea socială. Analiza multivariată de interdependență by Irina Culic () [Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
Diversele Împroprietăriri au făcut ca viața lor să se mai Îmbunătățească. Țăranii aveau copii mulți care le duceau neamul mai departe. Dacă fiecare copil venit pe lume este cu norocul lui, ursitoarele, cele care Îi sorocesc viitorul trebuie Îmbunate și Îmblînzite. Ele vor veni veni a treia zi după nașterea pruncului. Prima baie a noului născut i-o făcea moașa. De asemenea pregătirea pentru așteptarea ursitoarelor, cădea tot În seama moașei. În casă trebuia să fie curat, pentru că ursitoarelor le place
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
exaltate: vanitatea culpabilă, principiul răului".19 Mușcătura dureroasă, veninoasă și mortală a șarpelui s-ar traduce pe planul simbolismului psihic "prin remușcare sau prin tortura culpabilității refulate, care nu este altceva decît vanitate".20 Nu întîmplător la vechii greci, șarpele îmblînzit și chiar mort simboliza înfrîngerea vanității. Oprindu-se apoi în exclusivitate la creștinism, Paul Diel interpretează mitul șarpelui ipostaziat în figura lui Satan. Acesta ar traduce pe plan pur psihic "forța subconștient motivantă care duce la ignorarea chemării "spiritului" (dorința
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
supraconștient), mitul apelează la o stratagemă. El îi atribuie șarpelui trăsături care îl transformă într-o făptură fabuloasă: o ființa jumătate șarpe, jumătate om, o ființă umană (sau divină) susceptibilă să ia forma unui șarpe sau pur și simplu șarjele îmblînzit, șarpele mort, simbol al victoriei asupra vanitătii (Stratagema aceasta nu constituie un artificiu, ci este o "comprimare" imaginativă caracteristică și simbolismului viselor nocturne). Șarpele poate astfel deveni simbolul spiritualizirii-sublimării. De exemplu: șarpele îmblînzit devine atributul lui Esculap, zeul tămăduirii, ceea ce
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
unui șarpe sau pur și simplu șarjele îmblînzit, șarpele mort, simbol al victoriei asupra vanitătii (Stratagema aceasta nu constituie un artificiu, ci este o "comprimare" imaginativă caracteristică și simbolismului viselor nocturne). Șarpele poate astfel deveni simbolul spiritualizirii-sublimării. De exemplu: șarpele îmblînzit devine atributul lui Esculap, zeul tămăduirii, ceea ce exprimă legătura strînsă, echivalența dintre vanitatea sublimată și sănătatea psihică, (întreaga medicină a anticilor era bazată la început pe influența vieții psihice asupra trupului, influență incontestabilă în principiu, chiar dacă interpretată adesea drept superstiție
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
atributul lui Esculap, zeul tămăduirii, ceea ce exprimă legătura strînsă, echivalența dintre vanitatea sublimată și sănătatea psihică, (întreaga medicină a anticilor era bazată la început pe influența vieții psihice asupra trupului, influență incontestabilă în principiu, chiar dacă interpretată adesea drept superstiție. Șarpele îmblînzit care își varsă veninul în cupa salvatoare, simbol al sublimării, este și astăzi emblema medicinei.) Dar există analogii legale mult mai surprinzătoare, supraconștient prevăzute de simbolismul mitic și exprimate cu ajutorul simbolului "șarpelui". Pentru a face ca veridi'citatea reprezentării mitice
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]