448 matches
-
strania realitate a șirelor de carte, mai cu relief decît cea din jur pentru care devenisem un leneș. Trebuințelor mele sufletești arta le răspundea într-o măsură mult mai mare decît altele. Cînd cineva mă striga, tresăream, dar cu întîrziere, îmboldit din urmă de împerecherile de slove în care mă cufundam iar, murmurîndu-le în surdină. În alcătuirea ei lumea aceea a cărților se bucura de armonie și părea mai inteligibilă decît cea de toate zilele. E adevărat că ce nu este
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
aia; chiar dacă le-ar fi avut, nu le-ar fi putut folosi: În satul nostru Încă nu fusese adusă electricitatea. Când s-a lăsat noaptea, au aprins felinare și lămpi. Ginerică era din ce În ce mai emoționat, iar boala de care suferea Îl Îmboldea cu necruțare și mișelie. Nu l-a văzut nimeni când a băut primul pahar. După care nici el n-a văzut ori nu și-a amintit mare lucru. Poveștile spun că, după ce băgaseră de seamă că mirele lipsea cam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ne cam luase fața, dar l-am iertat repede, că n-o făcuse din răutate. Era chiar un om bun, puțin cam repezit și isteric uneori, dar cu un suflet mare și zbuciumat - semn de intensă trăire spirituală. Demonii Îl Îmboldeau din când În când și Îi cășuna pe te miri cine. Cu mult Înainte să se ia la pumni cu profesoara Lizica, venea fierbând de la o clasă a șaptea și exploda În cancelarie după ce arunca pe masă catalogul. Tremura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
s-a dezlegat. De pe pozițiile lui, Ivan trăgea foc razant aproape la firul ierbii. Erau așa dese gloanțele, că nu rămăsese ridicat nici măcar un fir de trestie. Toate erau retezate la două palme de pământ. Și-atunci ce făcea soldatul Îmboldit de frică și de dorul nevestii? Își găsea o poziție cât mai bună, ca să nu obosească prea repede, și-și sălta un picior peste marginea tranșeei; era aproape cu neputință să nu capete glonțul pe care atâta Îl dorea. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
făcuse sete. Părăsise drumul de căruțe șerpuit și-o luase pe de-a dreptul, pe spinarea povorâtă a unui deal pe care se jucase, copil fiind, dându-se pe fund la vale, pe o potecă alunecoasă. Așa făcuse și atunci (Îmboldit de sete, dar și de gândul la copilărie) și, ditamai omul, În uniformă de ofițer, se avântase târșâind cu tălpile bocancilor la vale pe acea cărare ce trebuia să-l ducă deasupra Țârâitorii, un izvoraș ce țâșnea din adâncurile dealului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de fonduri pentru construirea unui rând de bănci pe partea dinspre Miazăzi a micului și cochetului nostru stadion comunal care, până acum, nu a avut nici picior de bancă. Nu putem acum, la sfârșit, să ascundem curiozitatea care legitim ne Îmboldește: am vrea să aflăm - date fiind cele ce se spun despre bărbăția lui Îndoielnică și apucăturile pidosnice - ce avea de gând Repetentu să facă În odăile celor trei femei către care se pornise?!?! Semnat: Suporter”. Rubricile de Fapt divers sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nenorocirile care-l Împinseseră, una câte una, cu brânciuri Împotriva cărora nu era putință de răzvrătire, către singurătate, venise și semnul cu prăbușirea nucului din senin și a acoperișului de trestie. Nu se mai apucase să-l repare, căci Îl Îmboldea un gând ascuns. Când Dumnezeu venise la taifas și la Întins În miere cu mieji de nucă, Nae se apucase să se roage pentru o moarte ușoară și nici nu-și dăduse prea repede seama că Atotputernicul Îi Îndeplinise dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care am îndrăznit să-l dau la tipar, tocmai când împlineam 90 de ani. Am stat mult timp în cumpănă, dacă trebuie să apară volumul în cauză, la gândul ca unele întâmplări să nu pară ca o proprie autolăudare, dar îmboldit de cineva, am pornit la treabă, luând în sprijinul meu vorbele cronicarului... Ion Neculce. În tiraj modest - și redus ca volum la jumătate, am înfățișat cu emoție și sinceritate cele întâmplate și trăite pe parcursul anilor, fiind în permanentă luptă cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
singura noastră opțiune, mi-a spus el. Pentru servicii îndeplinite mai presus și dincolo de datorie. Pentru curaj exemplar în focul bătăliei. Pentru că ți-ai riscat viața și integritatea corporală ca să salvezi un camarad rănit de sub tirul inamic. Pentru că l-ai îmboldit pe același camarad să stea pe picioarele lui și să intre în această uniune conjugală. Ca semn de recunoaștere pentru aceste acte de eroism și pentru binele viitorului nostru urmaș, meriți să porți un titlu mai adecvat rolului pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cu argint, după punga clientului, ca să nu mai pomenesc câte prafuri felurite știe să prepare pentru albeața dinților și pen... ― Dar du-te! Fugi! Cheamă-l repede, Julien! Nu mă lăsa să mor. ― Du-te, Julien, nu mai sta! îl îmboldi și Toinette. Aleargă repede! Ia calul domnului consul... ― Calul, nuuu!...Mmm ! încercă Ledoulx să se opună, dar durerea îl împiedică să-și formuleze protestul până la capăt. Spre seară, după plecarea doctorului Guibert, contele Ledoulx reveni în cabinetul consular într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
unduindu-și mânecile și rotindu-și poalele. Un dans nebun, grotesc, halucinant. ― Hai, Geamala! Fii focoasă! Mai fioroasă! Așa, Geamala! Scapă-ți țâța, muiere mare! Așa! Oooo!.. Mamăăă!... Hai! Hai, Geamală, fă-te-ncoa’! Hai ș-arată-ți fofelnița, făăă! o tot îmboldeau, în timp ce flăcăii mânuiau cu abilitate sârmele și sforile pe sub fustele ei flendurite și pestrițe. Iancu se oprise la marginea drumului. Stătea cu coatele rezemate într-o ulucă șubredă. Se simțea copleșit. Pentru el priveliștea era insuportabilă până la durere. Era de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lui Susan, numai că fata respectivă se holba în gol, în spatele restaurantului, și nu părea să bage de seamă brațele pe care Julia le flutura frenetic, de parc-ar fi fost o moară propulsată de vânt. — Dă-i înainte, a îmboldit-o Fiona pe Susan, nerăbdătoare să afle și cele mai mici detalii ale răzbunării puse la cale de Julia. Așa că am intrat în magazin, dar tocmai când Julia se îndrepta către perechea de pantofi cu pricina, o altă femeie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Avea dreptate Gacel: vântul se oprea chiar la marginea dunelor, pentru a face loc unui aer rarefiat, unde, după ce străbăteai mai puțin de o sută de metri, temperatura creștea cu cincisprezece grade, ca o palmă de aer cald ce te îmboldea să te întorci înapoi, în căutarea blândei protecții a mării de nisip care până în acea clipă păruse insuportabilă. își începură drumul când soarele se ascunsese deja la orizont, dar atmosfera nu se răcori, de parcă acel loc blestemat ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
parte din hrana acestuia; astfel, copilul va fi la fel de chipeș ca el, cu aceeași siluetă zveltă, cu aceleași trăsături nobile și regulate. Omar se oprește din mestecatul migdalelor rămase, privind cum se Îndepărtează necunoscuta. Deodată, un urlet ajunge până la el, Îmboldindu-l să se grăbească. În curând, se află În mijlocul unei mulțimi dezlănțuite. Un bătrân cu lungi mădulare scheletice e deja la pământ, cu capul gol, cu părul alb În dezordine pe o țeastă de un cafeniu Închis; de furie, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vadă călărind În preajma mea, asta va risipi impresiile de-aseară. În mulțimea adunată În vecinătatea reședinței, Omar crede că o recunoaște pe hoața de migdale, ascunsă sub umbra unui păr. Încetinește pasul, o caută din ochi. Dar Abu Taher Îl Îmboldește: — Mai iute, nenorocire ție dacă hanul ajunge Înaintea noastră! IV — Astrologii au spun-o de la Începutul veacurilor, și n-au mințit: patru orașe sunt născute sub semnul răzmeriței, Samarkandul, Mecca, Damascul și Palermo! Niciodată ele n-au ascultat de cârmuitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
despre el, la fel și părinții multora din prietenii mei. Cu toții ne miraserăm, pentru că în seara aceea intrarea în sufragerie avea să fie oprită pentru noi. Din tonul adulților trăsesem concluzia că era vorba de un lucru deosebit. Curiozitatea ne îmboldea cu atât mai tare și ne-am sfătuit cum am putea ocoli interdicția. Majoritatea s-au lăsat păgubași, fiindcă nu vedeau nici o soluție. Eu însă aveam o șansă mai bună: ușa cu geam dinspre dormitor. Seara, tata s-a prefăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a luat poziție la vreo douăzeci de metri de mine, a depărtat picioarele, se legăna, lăsându-și mereu greutatea când pe un picior, când pe altul și părea gata în orice clipă să sară, ca un portar experimentat. Oamenii mă îmboldeau cu strigăte din toate părțile, eu m-am dat trei pași înapoi, pe urmă am alergat către minge și am izbit-o cu piciorul, cât de tare am putut. Șutul mi-a reușit de bine, de rău și toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
că nu e țipenie de om pe stradă, m-am încumetat s-o traversez și să mă urc în mașină. Cu spinarea încovoiată, burta suptă și fundul tras înăuntru, alergam cât puteam de repede. Nu îndeajuns de repede pe cât mă îmboldea frica mea, asta pot să vă spun. Domnul inginer, cel pe care, acasă, lumea îl salută politicos, cu respect, suge burta și trage fundul înăuntru, alergând de-i scapără călcâiele, întocmai ca un personaj de film mut, urmărit de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
o pală de vânt și undeva o ușă de la balcon s-a trântit cu zgomot. Deodată, la o fereastră de la etajul șapte, a apărut doamna Petrea. Domnul Petrea era un vecin al nostru și avea un băiat pe care îl îmboldea un puternic instinct de procreere, așa spunea tata. El își însoțea cuvintele cu un zâmbet din colțul gurii, însă eu nu știam ce înseamnă asta și n-am reușit niciodată să-l conving să-mi explice. Domnul Petrea a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
care trebuia să le rezolve fără întârziere. Din cauza asta, se înroșea mereu doar pe spate. În albia râului, apa scăzuse. Erau totuși în mijlocul ei câteva locuri unde eu și Dorin ne puteam cufunda până la nas. Acolo stăteam aproape tot timpul, îmboldiți de dorința de a vedea în sfârșit sâni goi. Cei din clasele mari ne împuiaseră capul cu descrierea lor - culoare, greutate și formă - încât aveam impresia că îi văsuserăm de o veșnicie. Firește, ne erau cunoscute revistele cu femei ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
colț al câmpului de zbor. Când vedeam fetele apropiindu-se pe o cărare îngustă, dincolo de zona interzisă, atunci venea pentru mine momentul să-mi schimb hainele. Așa era înțelegerea între noi, camarazii de companie, și de fiecare dată ei mă îmboldeau să îmbrac uniforma, ca să mă placă fetele, pentru că, dacă mă plăceau fetele, mă alegeam cu o întâlnire, iar fata nu venea niciodată singură la o întâlnire și pentru însoțitoarea ei era nevoie să aduc și eu un însoțitor. Deci eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
s-a luminat privirea. Dau din cap. Nu te teme, spune el, n-o să-mi bag gheara în gât că ești fericită. Știu să mă comport și eu cum trebuie. Drept răsplată, îl sărut pe frunte. — Hai la piscină! îl îmboldesc. Pune-ți slipul. O să coborâm și-o să ne distrăm. Nu te las aici să zaci și să te simți ca naiba. Nu pare să se lase convins prea ușor, dar eu mă simt puternică acum, că am certitudinea că lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Îmi plăcea munca mea, aveam colegi buni, nu voiam să fiu șef de tură. Toți colegii mei îi disprețuiesc pe șefii de tură. Eu voiam ca lucrurile să continue ca și până atunci, fiindcă eram mulțumit. Dar Maureen mă tot îmboldea, mă tot împingea, zicea că eu am mai multă școală decât ei și că trebuia să mă asigur că mi se recunosc meritele; îmi spunea că sunt un ratat, că nu știu ce-i cu mine, apoi a început să arunce cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
imposibilitate empirică. Oximoronica, la o contradicție În termeni”. „Mai vedem. Dar ce anume pusesem la Oximoronică? Iată. Instituții de Revoluție, Dinamică Parmenidică, Statică Heracliteană, Spartanică Sibaritică, Instituții de Oligarhie Populară, Istoria Tradițiilor Inovatoare, Dialectică Tautologică, Eristică Booleană...” Acum mă simțeam Îmboldit să arăt și eu ce-mi poate pielea: „Pot să vă sugerez o Gramatică a Devianței?” „Frumos, frumos!” ziseră amândoi, și se apucară să noteze. „E totuși un pont”, zisei eu. „Care?” „Dacă faceți public proiectul, o să se prezinte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
asiguraseră poeziile dedicate partidului și secerișului. Niciodată n-a mai făcut turnee de recitare în țară; niciodată n-a mai plescăit la aceeași masă cu bardul neamului. Tanti Mizi însă fusese toată viața fată bătrână. De aia surorile o tot îmboldeau: he he, ce știi tu! n-ai ținut bărbat și copii! plimbarea plimbare, tihna tihnă, televizorul televizor! cred și eu că nu te chinuie reumatismele!. Așa că mezina familiei, la 92 de ani, făcea cumpărăturile, spăla, deretica, gătea și n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]