716 matches
-
mulțumit. — Știi pentru ce mă am la cuțite cu părinții mei? zise Cecco pe neașteptate. Poetul fu uimit de această Întrebare care, aparent, nu avea nici o legătură cu Împrejurările. — Gândește-te că am Încercat să-mi ucid tatăl. L-am Îmbrâncit de mai multe ori pe scări, la el acasă, și numai dracul știe cum de nu și-a frânt gâtul. — Pentru că ești un om trăsnit, Cecco. Iată de ce. Angiolieri Își ridică ușor bărbia, mijindu-și ochii. Era ca și când ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sforăia. M-am uitat cu atenție la el. Avea mâinile pe jumătate sub pernă și genele i se curbau grațioase peste pomeți. Așa cum era, arăta de-a dreptul vulnerabil. Cu toate astea sforăitul lui mă scotea din sărite. L-am îmbrâncit. Reacția a fost imediată și șocantă. S-a trezit într-o secundă, rezemându-se de canapea într-o poziție defensivă, cu palmele deja făcute pumn. —Dumnezeule, Nat, ce e cu tine? — Am uitat unde sunt, a bolborosit, părând jenat. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
a sinucis? părea îngrozită. Dar era declarat depresiv. Era în tratament. Poliția susține că e vorba de o sinucidere. — Am fost acolo, doamnă Archer. L-am văzut căzând. A căzut direct în fața clădirii, ca un sac de cartofi - nu a îmbrâncit aerul și nici nu a dat din mâini ca să se salveze. Cred că era deja mort când a zburat prin geam. Cineva probabil îi rupsese deja gâtul și l-a împins pe geam, făcând ca totul să pară un accident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
având mărimea unui punct, puteam vedea caii pictați, culorile mult mai vii decât în realitate. Nu mă miram de starea mea, eram mulțumită că scăpasem de valurile mării, de propriul trup și mirosul insuportabil de sânge. Apoi am fost parcă îmbrâncită în pat, silită să intru în mormanul de carne mirositoare care se ținea de oase și piele. Patul era roșu și umed de sânge. Nu-mi păsa, doream numai să dorm pentru totdeauna. Telefonul a sunat pe mica etajeră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
fuseseră ținuți captivi, inspectorului îi trebui ceva timp ca să-și obișnuiască ochii cu lumina puternică de afară. Probabil că erau orele optsprezece, nouăsprezece cel mult, pentru că soarele, deși nu asfințea încă, coborâse destul de mult spre orizont. Cei doi gealați, îl îmbrânceau spre o camionetă oprită într-o parte a curții, la umbra uneia dintre clădiri. Era un autoturism de teren Toyota, unul dintre acelea cu filtrul de aer și eșapamentul ridicat deasupra cabinei, special construit pentru a se putea deplasa prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
loveau cu toiagele și scociorau cu unghiile cerînd Îndurare, tămăduirea trupului, oare era vis? Neputința lui de a Îngăima ceva, de a face ceva pentru acei sărmani, pentru acei ologi, pe care tinerii vînjoși Îi alungau din calea cortegiului, Îi Îmbrînceau pe acei orbi neputincioși, schilozi, oare fusese tot vis? Era neputința lui de a se dezmetici din deznădejde, din pătimire, din sfîrșeală, era slăbiciunea lui de a nu putea face ceva pentru acele făpturi sărmane care cerșeau și cereau Îndurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
omul. Acolo e relicva de la Răsărit! Dante se trase Într-o parte, evitând masele care Înaintau asemenea unui val de-a lungul străzii. - După relicve? Gloata asta? șuieră poetul, neîncrezător. Secretarul ridică din umeri, În timp ce Înlătura din drum un țăran, Îmbrâncindu-l. Omul nici nu păru să Își dea seama, cuprins de nerăbdarea de a fugi Înainte, cu ceilalți. - Călugărul Brandan, predicatorul de miracole, a sosit de pe pământul Franței! - N-a sosit niciodată nimic bun de pe pământul Franței, În afară de coruperea onestelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de un străjer. - Priorule, omul pe care Îl voiai e la Stinche. Dante tresări. Ce făcuseră idioții? El ordonase să fie căutat pentru a-l interoga, nu ca să fie târât În infernul acela. Trânti poarta și se avântă pe trepte, Îmbrâncindu-l cât colo pe străjerul năucit. Ajunse la poarta Îngustă și joasă a temniței de la Stinche, aflată undeva În zidul orb de lângă San Simone. Sus, dinspre ferestuicile din turn, atârnau, ca niște podoabe de la Întrecerea de Armindeni, sforile de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de la picioarele lui. Pe urmă se Întoarse către poet. - Așadar, era În mâna dumitale. Ar fi trebuit s-o știu, zise el, arătând spre sacul cu mecanismul. Eram sigur că o distrusesem. - Alberto, mechanicus, a reconstituit-o... Înainte să Îl Îmbrâncești În Arno. Guido Bonatti Încuviință. - Era iscusit. I-am văzut lucrările, În atelier. Aproape la fel de iscusit ca diavolii aceia care au făcut asta, zise, arătând din nou spre mașinărie. - Ca și omul de la Răsărit, pe care l-ai asasinat după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mult tropăit, și apoi o nesfârșită și incoerentă tânguială: „Oh-h-h-h fetițele Trudesc la fabrica de gem Și poate-i foarte bine, Dar nu te crede nime, Căci știm noi FOARTE BINE Că noaptea NU DE MUNCĂ gem!“ CÎnd s-au Îmbrâncit la ieșire, primind și aruncând ochiade impersonale, Amory a decis că-i plac filmele și că dorește să se delecteze cu ele așa cum se delectase rândul de studenți de anul patru din fața lui, care stătuseră răsturnați În fotolii, făcând comentarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
buzele palide. Pentru mine ar fi o plictiseală mortală, există atâtea altele de făcut la New York În timpul semestrului. Oricum, presupun că habar n-au ce pierd. Atitudinea domnului McDowell degaja o asemenea impresie de cumetrie, Încât Amory aproape că-l Îmbrâncise prin geamul deschis când rostise cuvintele respective. În februarie, maică-sa are să se mire că n-a intrat În nici un club și-i va mări alocația... Un neghiob lipsit de glagore. Prin fumul dens și aerul de seriozitate solemnă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
prin temperament, ci prin grația și distincția ei perfecte. Casa, mobilierul, felul cum erau serviți la masă contrastau imens cu ceea ce Întâlnise el În pretențioasele reședințe din Long Island, unde servitorii erau atât de agasanți Încât trebuia literalmente să-i Îmbrâncești ca să nu-ți stea În cale sau chiar cu casele familiilor mai conservatoare de la „Union Club“. Se Întreba dacă acest aer de distrincție simetrică, această grație - pe care o considera continentală - se distilase prin strămoșii nobili din New England ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
jenant, zise el. Să vin aici cu cătușe la mâini, ca un infractor de rând. Sunt foarte cunoscut aici, să știți. Un infractor de rând și ești, Lange. Vrei să-ți pun un prosop pe capul ăla urât? L-am îmbrâncit din nou: — Ascultă, numai sufletul meu bun mă oprește să te pun să mărșăluiești înăuntru cu puța atârnând afară din pantaloni. — Cum rămâne cu drepturile mele civile? — Rahat, unde ai fost în ultimii cinci ani? Asta e Germania nazistă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
sete. Despărțit de cele două fete și ajuns printre rafturi, în raionul cu băuturi alcoolice fine, simți pe fondul unei ușoare amețeli, cum schele metalice cu zeci de muncitori pe ele, i se prăbușesc cu zgomot asurzitor în creierul lui. Îmbrânci rezemându-se de un frigider cu băuturi răcoritoare aflat lângă șirul de rafturi. Se lipi de geamul frigiderului înalt cât un stat de om și, fără vlagă, se lăsă încet pe vine și mai apoi în șezută, în timp ce gâlgâitul glasului
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
ne pândea, fiindcă așa sunt poeții, de cele mai multe ori - vizionari. Într-un articol am găsit scris: „Nu are importanță că Labiș era sau nu beat, temă recurentă de discuție, el ar fi avut aceeași soartă, dacă acceptăm că a fost îmbrâncit”. Stela Covaci afirmă cu certitudine că Labiș a fost „lichidat" de Securitate. Părerea ei se bazează pe campania orchestrată de Securitate, atât printr-o supraveghere continuă a poetului de către agenții ei, cât și prin intermediul unor colegi sau profesori scriitori, care
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
elipsoidă. Am văzut că se vând inimi mobile, Poți răcni la ele, ți se va răspunde, elefantul le ignoră, cățelul se miră, se vând și capete mobile pentru cei cu permis de port-cap. M-am trezit, era întuneric, Cineva mă îmbrâncise pe scări, cineva mă ținea de brațe, altul mă lovea cu sete în burtă, afară, striga un bețiv, afară, strigau alții mai treji, la mine strigau? De ce, pentru ce? De unde această beznă? Orice beznă are o cauză.Bezna din tine
ULTIMA BĂTĂLIE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363459_a_364788]
-
Îți spun eu ce s-a întâmplat.Frumoasa rămâne cu cel mai tare. -Dacă cel mai tare este un nespălat? -Aoleu,ești incorigibil!La onorariul ei,frumoasa ferchezuiește orice nespălat,pe când eu...hai,odată,că mă enervezi! Și Silvica îl îmbrânci spre baie.După ce l-a dezbrăcat a pus mâna pe duș: -Domnule gestionar,de data asta spăl eu jucă riile,să mă asigur că vor fi perfect curate.Și l-a udat cu dușul pe tot corpul.Gigi a început
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
nu prea lăsau pe copiii străini să le calce pragul. Când am fost prins de doi din aceștia, ei au vrut să mă dezbrace și în timp ce voiau să-mi dea pantalonii jos, a sărit pe ei Nichita și i-a îmbrâncit cât colo strigând la ei: “Ce-aveți măi cu copilul, așa vă fac colegii când intrați și voi prin alte clase?” Iar mie mi-a spus: “Ferește-te, măi puștiule, că ăștia-s cam dilii la cap și nu știu
O AMINTIRE DIN LICEU DESPRE POETUL NICHITA STANESCU de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363242_a_364571]
-
Crăciun, până văzură niște mogâldețe care se mișcau pe pământ. Uitându-se mai bine, cotanele bănuiră că au găsit lăcașul moșului nemuritor. Fără să mai cotănească, își îndreptară zborul spre pământ. Pe măsură ce se apropiau, văzură cum moșii cei negri se îmbrânceau între ei sau se băteau cu oamenii lui Moș Crăciun, în timp ce moșul nemuritor se lupta cu Moș Gerilă. Ajunseră într-unul din momentele când acesta încerca să se apere de Moș Gerilă, dar acesta îl trântise din nou la pământ
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
a scăpa din priviri adăposturile scunde și solide printre care mișunau cei care ne capturaseră. Fuseseră aprinse focuri și nu îmi rămânea decât să sper că nu se pregăteau să ne frigă. În cele din urmă, am fost înșfăcate și îmbrâncite în fața căpeteniei. Era o namilă de om cu ținută arogantă, tolănit în mod necuviincios pe scaunul înalt, cu ornamente metalice simbolizând cranii umane. Masca lui era teribil de cumplită datorită trăsăturilor schimonosite și fâșiilor sângerii cu care era împodobită. Prin
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
aceleeași răpunsuri din partea mea. De data asta nu m-au bătut, m-au amenințat că mă trimite la Craiova unde “Îți vor putrezi oasele” ... Într-o noapte, fiind în beciul Securității împreună cu avocatul Chelcea din Boteni, ne pomenim că este îmbrâncit în mod brutal un om. Era un consătean al meu, Gheorghe Mazăre, despre care am vorbit mai pe larg în cartea Rucăr II. S-a nimerit cam tot pe atunci, să fiu chemat de către Ministerul Învățământului la București, pentru cursuri
INVITAT LA COOPERRATIVA...VIGILENŢEI DE PARTID ŞI DE STAT ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364733_a_366062]
-
Toate Articolele Autorului Prin anii '80 stăteam la o coadă și discutam amical cu cei din jur. Era o coadă liniștită, încă nu “băgase” nimic. După ce venea vestea “au băgat pui” se termina cu amiciția, deveneam dușmani, ne înghesuiam, ne îmbrânceam, ne călcam în picioare. Un tip mai în vârstă povestea: - Stau la coadă pentru nepoți. Dar să vedeți ciudățenie. Eu am crescut la țară. În copilărie când ne așezam la masă, mama alegea cele mai bune bucăți și i le
DESPRE SACRIFICII PĂRINTEŞTI de DAN NOREA în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349539_a_350868]
-
vedeau doar niște pete neclare de pe hainele cauciucate și viu colorate ale tinerilor. În învălmășeala care se iscase și devenise de-a dreptul de nesuportat, niciunul dintre ei nu știau cum să găsească ieșirea din discotecă. Unii țipau, înjurau, se îmbrânceau între ei și alții râdeau. Deodată se auzi vocea răsunătoare a Arabului, de la pupitrul lui Dj Johnny: - Aloooo! Alooo, oameni buni! Liniștiți-vă! Că nu vă mănâncă nimeni prin întuneric, iar daca vreți să plecați, nu vă oprește nimeni! În
PARTEA A TREIA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350378_a_351707]
-
mă supără cineva. Se lăsă o liniște deplină, în care se auzea până și respirația celor aflați acolo în acel moment. Toți rămaseră muți de parcă le-ar fi băgat cineva un căluș în gură. Unii dintre ei căutau ieșirea, mai îmbrâncindu-se din când în când - de data asta fără să vrea - și găsind-o până la urmă, plecară în parc. Alții rămaseră în discotecă să aștepte revenirea curentului. În învălmășeala aceea, multi dintre tineri se despărțiră fără voia lor de cei
PARTEA A TREIA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350378_a_351707]
-
martie este o lună închinată iubirii și al altor multe frumuseți. În martie, lumina soarelui mai limpede, mai blândă, mai caldă nu se poate să nu ne poarte prin lumea de frumuseți a copilăriei ce-o purtăm cu noi. Ne îmbrâncește în zona de viață când ne sfârâiau călcâiele alergând după gândăcei să-i prindem și să-i facem avioane, când descântam gărgărițele cu dar de a prevesti viitorul fetelor, când ne jucam cu mielușeii și ascultam fascinați cucul din vârful
SĂRBĂTOAREA DARULUI VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 67 din 08 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348641_a_349970]